Steagul lui Allah la Casa Albă (video)

2408

Veneticii care încearcă să pătrundă pe teritoriul ocupat de Statul Islamic au mai multe motive să creadă că nu vor mai ieși vii de acolo, decât garanţii că vor supravieţui. Fără intruziunea lor însă, informaţiile care ajung la public sunt doar cele pe care SI dorește să le propage. Iar acesta nu este deloc un lucru bun.

Presiunea creată de insurgenţa ultraradicală a Statului Islamic îi face să se răzgândească chiar și pe unii dintre cei mai vizibili politicieni americani care pledau împotriva unei intervenţii militare în Siria și Irak.

Administraţia americană ezită totuși să formuleze public o strategie. Unii califică această distanţă de siguranţă drept o minciună, acuzând că SUA știe exact ce are de făcut și ce va face: va ataca. Alţii amintesc bilanţul victimelor după intervenţia antiterorism din Afghanistan și argumentează că tocmai această intervenţie a favorizat apariţia unor grupări precum Statul Islamic. Dezechilibrul opiniilor alimentează sentimentul internaţional de neputinţă în faţa aparentei inerţii a autorităţilor, mai ales pe fondul lipsei unor informaţii solide.

Control (aproape) perfect al informaţiei

Marţi, un nou videoclip publicat online ajuta gruparea extremistă Statul Islamic să revendice decapitarea unui jurnalist american, Steven Sotloff. Desfășurarea reacţiilor de după este o repetare, aproape identică, a răspunsului de după clipul cu decapitarea jurnalistului James Foley.

La fel ca atunci, și acum Casa Albă a alocat ore bune verificării autenticităţii clipului, pe care nu a confirmat-o iniţial. Înainte de autentificare, reprezentanţii administraţiei prezidenţiale au precizat că, dacă imaginile se vor dovedi reale, incidentul este „dezgustător” (data trecută adjectivul folosit a fost „oripilant”). După ce specialiștii au confirmat validitatea clipului, președintele Obama a oferit din nou asigurări că „se va face dreptate”, fără însă să precizeze în ce constă această dreptate și cum va fi ea înfăptuită.

Incertitudinea este un personaj constant în acest serial al ororii, în care cel mai recent episod se încheie cu prezentarea unui al treilea jurnalist care ar urma să fie executat. Nimeni nu știe exact câţi prizonieri occidentali deţine în prezent Statul Islamic, fiindcă gruparea controlează strict informaţiile despre ceea ce se întâmplă în zonele pe care le-a ocupat.

S-ar părea totuși că acest control nu este infailibil. Înainte de publicarea celui de-al doilea clip, mama jurnalistului decapitat l-a implorat pe califul autoproclamat al Statului Islamic să își folosească autoritatea pentru a-l graţia pe fiul ei. Clipul video în care femeia făcea apel la mila lui Abu Bakr al-Baghdadi al-Quraishi al-Hussaini nu a avut efect, însă opinia publică nu trebuia să afle lucrul acesta, încă. Potrivit unor declaraţii de pe forumuri aparţinând SI, clipul cu decapitarea a fost publicat „din greșeală” mai devreme decât era „programat oficial”.

Terminologia, care șterge orice posibilă îndoială cu privire la faptul că Statul Islamic nu conduce o campanie mediatică internaţională, face și mai presantă absenţa unor informaţii care să ofere opiniei publice criterii pe baza cărora să poată evalua deciziile de acţiune ale conducătorilor.

De aceea jurnaliști precum James Foley și Steven Sotloff își riscă viaţa mergând să relateze din teatre de război. Și de aceea documentarul despre Statul Islamic, realizat pentru Vice de jurnalistul Medyan Dairieh, este un material a cărui valoare este greu de apreciat în cuvinte.

Acces exclusiv pe frontul SI

Un reportaj de aproximativ 40 de minute oferă în exclusivitate acces în cele mai intens controlate zone din proaspăt declaratul califat islamic. Un tur care are drept ghizi lideri din interiorul organizaţiei Statul Islamic.

Filmul reușește să îl transpună pe spectator pe frontul SI, ai cărui membri se văd nevoiţi să acţioneze pe mai multe planuri: să își păstreze viaţa, să combată „necredincioşii”, să-și asigure angajamentul jihadiștilor și viitorilor martiri, și asta în timp ce încearcă să instaureze structuri statale politice și juridice.

Documentarul surprinde tulburător și atenţia pe care jihadiștii o acordă educării copiilor, îndoctrinaţi de mici și învăţaţi să mânuiască armele, în speranţa că ei sunt viitorul califatului.

Sărăcia, fanatismul și moartea apar pe tot parcursul filmului ca realităţi pe care cei mai mulţi au fost convinși să le accepte ca parte a apropierii lor de Allah. Sau, dacă nu au fost convinși, vor fi.

În graţiile extremiștilor

Pentru a putea obţine informaţii la prima mână, Dairieh, care este un jurnalist cu experienţă în relatări din Siria (considerată în prezent ţara care ucide cei mai mulţi jurnaliști), s-a folosit de numeroasele sale contacte siriene, care l-au ajutat să pătrundă în siguranţă în zona controlată de Statul Islamic.

Jurnalistul nu a lucrat singur, ci a avut în spate o întreagă „armată” de sprijin, inclusiv o echipă care s-a ocupat de planificarea călătoriei. Pe parcursul celor 10 zile cât a însoţit diverși membri ai SI, Dairieh nu a putut călători după bunul plac, ci a fost escortat permanent de militanţi înarmaţi. Chiar și așa, editorul lui, Kevin Sutcliffe, declara pentru HuffingtonPost că reporterul a reușit să pună întrebări foarte bune pe parcursul interviurilor. „În acest moment, credem că el este singura persoană pe care au lăsat-o în interior atâta timp,” a mai spus editorul lui Dairieh.

Și Rania Abouzeid, jurnalistă independentă, a încercat să ofere o privire din interior asupra Statului Islamic, însă a fost nevoită să se rezume la publicarea unui material despre originile organizaţiei. Într-o corespondenţă cu HuffPost, jurnalista povestea că a trebuit să își anuleze interviurile cu membrii SI pentru că aceștia au insistat ca întrevederile să aibă loc în zone în care ei deţin un control ferm. „Eu trebuie să-mi răspund la o întrebare înainte să plec la interviu: dacă am probleme, cine mă poate scoate de acolo?”, spunea Abouzeid. „Când e vorba de SI, răspunsul e «mai nimeni», nici măcar sursele mele din al-Qaida, asta în cazul în care le-ar trece prin cap să intermedieze discuţiile de partea mea.”

Pentru Dairieh, ieșirea din Siria a fost mai dificilă decât intrarea, deși avea consimţământul SI. „Chiar dacă ei sunt cei care, într-o oarecare măsură, au grijă de tine… pentru ei, tot un interlop ești”, spunea Sutcliffe.

Niciun articol afișat