Atunci când Rusia începuse să își manifeste violent interesul pentru Crimeea, Hilary Clinton s-a grăbit să îl compare pe Putin cu Hitler. Atunci părea să fie doar o exprimare plastică într-o situaţie mai puţin tensionată ca cea prezentă. Între timp, similitudinile între cei doi lideri s-au acumulat în mod surprinzător. Să fie întâmplător?

În contextul actual, când retorica războiului se aude tot mai apăsat, iar Rusia încearcă să apeleze la toate trucurile și pretextele pe care le are la dispoziţie, analiștii politici încearcă să caute în istorie evenimente similare sau să evidenţieze personalităţi politice care au acţionat într-o manieră asemănătoare cu aceea a liderului de la Kremlin.

Nu este greu de căutat în arhive pentru a identifica similitudini reale între Putin și artizanul Germaniei naziste. Chiar dacă între cei doi se interpun câteva decenii și ideologii diferite, există anumite indicii care, fără să fie forţate în interpretare, îl evidenţiază pe liderul de la Moscova înaintând în aceeași direcţie cu omologul său de la Berlin.

Ucrainenii stau sub spectrul reînvierii politicii lui Hitler

 „Un mare război a ajuns în casa noastră, un război cum Europa nu a mai văzut de la al Doilea Război Mondial. Într-un asemenea război pierderile se vor calcula nu cu sutele, ci cu miile, chiar cu zecile de mii de morţi”, scrie ministrul ucrainean al Apărării pe contul său de Facebook.

Este una dintre declaraţiile care produce fiori și generează nesiguranţă cu privire la viitor. Însă, dincolo de incertitudini, există sentimentul repetării unei istorii nu prea îndepărtate. Raportarea la al Doilea Război Mondial pe care o face ministrul ucrainean nu poate lăsa indiferent pe nimeni. Umbra lui Hitler pare să planeze din nou asupra Europei. La propriu, nu doar la figurat.

Jurnaliștii ucraineni au realizat o comparaţie între pașii politici făcuţi de președintele Vladimir Putin și liderul nazist. Conform sursei slovoidilo.ua, există mai multe elemente care permit ca paralela dintre cei doi lideri să nu fie fantezistă, ci să aibă substanţă. „Să fim sinceri – exactitatea analogiei este izbitoare”, au scris aceştia.

Care sunt indiciile?

În analiza jurnaliștilor ucraineni, se aminteşte că ambii lideri au fost desemnaţi la un moment dat drept „omul anului” de revista Time. Amândoi s-au folosit de jocurile olimpice pentru îmbunătăţirea imaginii publice, au ocupat teritorii în mod nelegitim, după care au organizat referendumuri. De asemenea, au folosit același pretext pentru invadarea unor teritorii pe care le doreau: protecţia populaţiei.

Au reușit să adoarmă vigilenţa democraţiilor europene prin intrarea în negocieri de pe poziţii de forţă. Acordul de la München din 1938 pare a fi izbitor de asemănător cu discuţiile neclare care tocmai s-au derulat, cu rezultate destul de contradictorii. Să fie aceasta dovada lipsei de transparenţă și a jocurilor de culise care se practică, prin ignorarea miilor de vieţi irosite care au fost plătite ca tribut pentru ambiţiile unora?

Așa cum era de așteptat, jurnaliștii ucraineni consideră că ţara lor este invadată, fapt comparabil cu ceea ce s-a întâmplat cu Polonia în 1939. Mai mult decât atât, în opinia lor, există similitudini în ceea ce privește revanșismul, politica imperialistă sau centralizarea puterii de care dă dovadă actualul lider de la Moscova.

Luând în calcul că analiza le aparţine jurnaliștilor ucraineni, o atitudine de circumspecţie ar putea fi recomandabilă. Totuși, aceștia nu sunt primii care manifestă preocupare faţă de coincidenţele între politica celor doi lideri.

Putin ignoră istoria

Într-o analiză Foreign Policy, s-a încercat aceeași comparaţie ca a jurnaliștilor ucraineni. Adolf Hitler a intimidat ţările vecine în favoarea vorbitorilor de limba germană. Așa s-a întâmplat cu cei din Franţa în 1936, în Austria anului 1938 sau regiunea Sudeţilor, din Cehoslovacia.

Pe 1 septembrie 1939, germanii au pornit anexarea enclavei poloneze Gdansk, cu o populaţie masivă de etnici germani. Același drept la autodeterminare susţinut de Hitler poate fi întâlnit astăzi în logica politică a lui Putin. Este motivul pentru care jurnalistul ziarului american consideră că președintele rus „trebuie să înţeleagă că amestecă un cazan periculos”.

Articolul respectiv a fost scris în martie. De atunci evenimentele s-au încins, demonstrând că Putin alege să ignore toate avertismentele istoriei. „Putin ar trebui să fie îngrijorat de precedentele pe care le citează şi să ia în serios cele pe care le impune acum”, conchidea atunci autorul articolului. Între timp, problema Crimeii este deja de domeniul trecutului. La fel s-a întâmplat și cu anexarea Austriei sau a Regiunii Sudeţilor. Intraseră deja în istorie, fie prin acordul tacit al democraţiilor europene, fie prin lipsa unor reacţii ferme.

Lideri autoritari cu „aprobare”

Comparaţia dintre Putin și Hitler nu ar fi completă în lipsa unui element. Acesta constă în atitudinea celor care aveau menirea să oprească valul distrugător, înainte ca acesta să ia amploare. Nu au făcut-o cu opt decenii în urmă, cum nu au făcut-o nici în prezent.

Cine a cauţionat creșterea imaginii publice a lui Hitler și Putin prin intermediul jocurilor olimpice? Cine a votat că cei doi merită să fie consideraţi omul anului? Ambii au trimis suficiente semnale care să alarmeze mediul politic înainte ca să fie de neoprit. Nu s-a întâmplat însă nimic.

Partea cea mai îngrijorătoare este că politicienii de astăzi au deja un precedent pe baza căruia puteau să evalueze și să anticipeze următoarele mișcări ale Kremlinului. De fiecare dată au dat impresia că sunt surprinși de deciziile adversarului.

Acesta este și motivul pentru care, la 75 de ani de la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, 20 de intelectuali polonezi au lansat un apel liderilor europeni să nu comită în cazul lui Putin aceleaşi greşeli pe care le-au făcut înaintaşii lor cu Hitler. Aceștia sesizau că nici Anschlussul (ocuparea Austriei), nici ocuparea Sudeţilor sau dezmembrarea Cehoslovaciei nu au atras o replică serioasă din partea Occidentului la adresa lui Hitler.

Cu alte cuvinte, și oficialii europeni permit ca asemănarea dintre Putin și Hitler să fie mai izbitoare decât este în realitate. Ieri Danzig, astăzi Doneţk. „Somnul raţiunii naște monștri” se dovedește a fi mai mult decât o metaforă.