Dinozaurii fascinează nu doar prin dimensiuni, ci și prin enigmele care gravitează în jurul lor. Iar atunci când scheletul celui mai mare exemplar care a trăit pe Terra este expus pentru prima oară într-un muzeu, cota de interes este foarte mare. Turiștii care vor vizita Muzeul American de Istorie Naturală din New York vor avea privilegiul de a fi uimiţi de dimensiunile gigantice ale celui mai mare animal terestru. Creatura preistorică nu a încăput în cea mai mare sală din clădire, astfel că o parte din gâtul său uriaş a fost scoasă afară pe uşa sălii de expoziţie.

Poate că niciun animal de pe Terra nu suscită mai mult interes decât dinozaurii. Câteodată, este un adevărat joc de puzzle pentru specialiști să reușească ca, din puţinele fosile găsite, să configureze scheletul acestor animale fascinante prin multitudinea de întrebări și puţinele răspunsuri care subzistă în spatele lor. Dincolo de corectitudinea estimării dimensiunilor, survin controverse legate de obiceiurile, comportamentul și chiar apariţia și dispariţia lor. Evoluţioniștii par convinși că sunt în posesia răspunsurilor corecte, proiectând existenţa dinozaurilor cu multe zeci de milioane de ani în urmă. Însă nici creaţioniștii nu se lasă mai prejos, acreditând ideea că omul a fost contemporan cu aceste animale gigantice.

În contextul opiniilor formulate și al jocului dezbaterilor, orice nouă descoperire de fosile alimentează speculaţiile, iar expunerea lor oferă un nou prilej de admiraţie, cu atât mai mult cu cât oamenii de știinţă susţin că sunt în posesia celui mai mare exemplar de pe glob. În spatele fiecărei descoperiri se ascunde o poveste, uneori la fel de apetisantă precum descoperirea. Așa este și cazul noii expoziţii de la New York Museum.

Era în primăvara anului 2014 când un fermier singuratic din Patagonia își căuta o oaie pierdută. Într-un final, i-a sărit în ochi ceva ciudat legat de marginea stâncoasă pe care stătea animalul rătăcit. Ar fi putut fi un os uriaș? Greu de crezut. Totuși, i-a venit ideea să cheme niște oameni de ştiinţă. Aceștia au venit, au văzut și au stabilit că marginea vizibilă este de fapt un os de femur cu o lungime de 2,4 metri. Ferma s-a transformat imediat în cel mai important sit de săpături.

De la descoperirea sa, o echipă internaţională de biologi, producători de la Hollywood, o echipă de filmare de la BBC şi paleontologi au lucrat cu febrilitate. După 40.000 de ore, rezultatele au fost uluitoare. Echipele au adus la suprafaţă o specie nouă de erbivor gigantic. Concluzia oamenilor de știinţă a fost fără niciun echivoc: se găseau în posesia celui mai mare dinozaur care a existat vreodată, declasând cei mai apropiaţi concurenţi ai săi. „Acesta este cel mai mare exemplar găsit, în cazul în care estimările dimensiunilor sale sunt corecte”, a declarat Brian Switek, un om de știinţă din Salt Lake City.

Noul dinozaur aparţine unui grup cunoscut sub numele de sauropode, o specie cu gâtul lung. În cadrul acestui grup este o subsecţiune cunoscută sub numele de titanosaurus. Aceștia au dominat specia, mersul lor zguduind pământul. Nu este singurul titanosaur descoperit, însă spre deosebire de precedenţii săi, acestuia i-a fost găsită o mare parte a scheletului. Scheletul în mărime naturală a fost construit în șase luni, în Canada, și este bazat pe 84 de oase excavate. Este o cifră considerabil mai mare în comparaţie cu celelalte schelete descoperite în trecut.  Scheletul expus nu conţine fosile adevărate, pentru că ar fi fost prea grele. Oasele exponatului sunt copii 3D din fibră de sticlă, bazate pe copiile digitale ale fosilelor originale. Specialiștii spun că acest dinozaur a fost de 37 de metri lungime, 20 de metri lăţime şi cântărea 70 de tone. Cu alte cuvinte, este cel mai mare animal care a păşit vreodată pe planeta noastră, concluzionează The Guardian. „Cântărea cât 10 elefanţi din Africa şi cât şapte Tyrannosaurus Rex, cel mai cunoscut dintre dinozauri”, a declarat Kenneth Lacovara, profesor de paleontologie la Universitatea Drexel din Philadelphia, care a cercetat scheletul animalului. „Este, de departe, cel mai bun exemplu pe care îl avem dintre toate vieţuitoarele uriaşe care au trăit pe planeta noastră”, a adăugat expertul.

Antecedente

Estimările pentru cel mai mare dinozaur care fusese cunoscut până la noua descoperire, un Argentinosaurus, s-au bazat pe mai puţin de 20 de oase. Specialiștii au estimat că acest dinozaur erbivor a ajuns undeva în jurul a 90 de tone. „Argentinosaurus, acesta este campionul greilor”, spunea Roger Benson, paleontolog la Universitatea Oxford, coordonatorul cercetării. „Era un colos”, a adăugat el, citat de Reuters. În momentul de faţă a pierdut prima poziţie a podiumului.

În fișierele muzeului se mai află însă o descriere a unei vertebre de dinozaur care ar fi cu mult mai lung decât noul exemplar de Titanosaur și, deci, mai mare decât orice animal cunoscut vreodată. Singura problemă este că fosila a dispărut, iar mulţi oameni consideră că nici nu a existat vreodată. Dinozaurul-lipsă este cunoscut sub numele de Amphicoelias fragillimus, iar savanţii au estimat de-a lungul anilor că avea o lungime de 58 m și o masă potenţială de până la 135 de tone. Fosila ar fi fost studiată și descrisă în anii 1870, însă evidenţa a rămas doar în desene și notiţe. Cercetări mai recente au sugerat că dimensiunile gigantice ale acestui animal au fost supraestimate parţial din cauza unor erori de transcriere. David Goldenberg a scris pentru rubrica de știinţă a platformei FiveThirthyEight că, în urmă cu câteva luni, s-a decis să afle ce s-a întâmplat cu vertebra-lipsă. Ceea ce a găsit au fost indiciile unor explorări în care au intervenit competiţii dure, teorii ale conspiraţiei  sau ignorări ale datelor știinţifice.

Dinozaurii, o problemă perpetuă

În opinia multor oameni de știinţă, dinozaurii ar fi apărut în urmă cu 228 de milioane de ani în triasic, ar fi ajuns la dimensiuni uluitoare în jurasic şi apoi au dispărut definitiv în cretacic, în urmă cu 65 de milioane de ani. Extincţia în masă de la sfârşitul cretacicului, cauzată de o presupusă catastrofă cosmică, posibil un asteroid, a dus la dispariţia majorităţii vieţuitoarelor. Mai norocoase ar fi fost păsările, care au reușit să supravieţuiască. Aceasta este teoria clasică susţinută de o mare parte a savanţilor, în ton cu convingerile evoluţioniste.

Însă nu toţi oamenii de știinţă susţin acest gen de ipoteze. Dificultăţile explicării extincţiei creează premizele creionării a sumedenii de scenarii. Varianta evoluţionistă este extrem de vehiculată în spaţiul public, însă și teoria conform căreia dinozaurii ar fi dispărut în urma unei catastrofe marine (este vorba de potopul lui Noe) are susţinere din partea unor oameni de știinţă. Există chiar un muzeu al creaţiei în Kentucky care prezintă ipoteza biblică a genezei. Astfel, vizitatorii pot afla că dinozaurii, în diferitele lor variante au fost creaţi de Dumnezeu, alături de alte specii de animale. Totul s-ar fi întâmplat în urmă cu câteva mii de ani.

Din dorinţa de a salva teoria creaţiei, unii sunt dispuși să împingă lucrurile chiar foarte departe. De exemplu, Noe ar fi luat cu el și dinozauri pe arcă, susţine creaţionistul Ken Ham, președintele organizaţiei Answer in Genesis și fondatorul Muzeului Creaţiei. Însă opinia lui a fost contrazisă de alţi teologi creaţioniști. „Câteodată, în zelul lor de a se lupta cu «dușmanul», creștinii se lasă atrași pe poziţii care, în cele din urmă, dăunează cauzei lor”, este de părere dr. Timothy Standish, cercetător în cadrul Geoscience Research Institute din SUA. Ceea ce se poate afirma cu certitudine este că dinozaurii vor continua să fascineze și să genereze o sumedenie de speculaţii cu privire la apariţia sau extincţia lor.

 

 

DISTRIBUIE: