Realitatea ne învaţă să fim pragmatici și cinici. Orice altceva este un lux pe care nu ni-l putem permite în timpuri încărcate de suferinţă și de nedreptate, ca acestea pe care ne-a fost dat să le trăim. Totuși există o șansă ca, privind spre aceeași suferinţă și spre aceeași nedreptate, să vedem tocmai motivul pentru a merge mai departe nu ca niște învinși ai soartei, ci ca niște veterani valoroși ai acestei vieţi.

Ediţia specială Semnele timpului din decembrie este poate cea mai optimistă și inspiratoare dintre ediţiile pe care le-am publicat până acum. Și nu a ajuns la această performanţă ignorând duritatea vieţii și plasându-se ferit sub un clopot de idealism ignorant, ci, din contră, privind drept în faţă cele mai crunte realităţi din istoria recentă a lumii. Sărăcie cruntă, boală neînduplecată, dușmani plini de ură, război prădalnic, apoi slăbiciune personală, ipocrizie paralizantă, dorinţe imposibile, eșecuri sfâșietoare și, peste toate, prezenţa morţii. Niciuna dintre cele mai temute și mai urâte realităţi ale vieţii nu lipsește din această ediţie. Însă tocmai în miezul acestor experienţe, de o îndurerare atât de familiară și de actuală astăzi, strălucesc asemenea diamantelor caracterele unor eroi perfecţi pentru noi în imperfecţiunea lor. Poveștile lor, pline de toate ingredientele pe care le regăsim și în vieţile noastre – și suntem deseori tentaţi să le considerăm fatale – ne dau speranţa că avem de mers pe un drum umblat deja, la capătul căruia putem găsi lumină, putem găsi iubire și, de necrezut pentru cei care nu au ajuns acolo, putem găsi bucurie.

Marele câștig al ediţiei din decembrie este alcătuirea unui dosar de dovezi ale puterii Binelui de a înfrânge răsunător Răul, în circumstanţe care nu trădează prin nimic vulnerabilitatea nefericirii în faţa celei mai mari arme a omului: voinţa lui. În spatele acestei forţe, asupra căreia suntem educaţi să credem că nici măcar Divinitatea nu intervine (liberul-arbitru fiind unul dintre darurile sfinte ale omului), suntem lăsaţi să întrezărim puterea umană de a direcţiona propria fiinţă, chiar și în ciuda destinului. Se spune că, indiferent de cât de privaţi de idealuri am fi, nu suntem privaţi în nicio circumstanţă, niciodată, de idealul libertăţii de a ne decide atitudinea. Iar eroii despre care scriu redactorii Semnele timpului, deși au trăit în epoci și în culturi diferite, au acest preţios lucru în comun: au fost capabili să preia frâiele propriei vieţi și să și le conducă în direcţia idealurilor lor, în ciuda oricărui context interior sau exterior care îi împingea în direcţia opusă. Forţa care i-a catalizat a fost credinţa, oricât de șovăielnică, într-un Dumnezeu, oricât de necunoscut le-ar fi fost.

„Când privim la gesturile lor uimitoare, noi doar Îl contemplăm pe Dumnezeu la lucru”, scrie Norel Iacob în editorialul care însoţește această ediţie de colecţie. De fapt, aceasta este lecţia pe care o predau toate aceste povești: Că Dumnezeu poate interveni în moduri spectaculoase (uneori chiar miraculoase) în cele mai obscure crize prin care trecem și că, prin faptul că trecem prin ele, noi nu suntem niște „bătuţi de soartă”, ci vieţile noastre, noi înșine chiar, devenim mâinile lui Dumnezeu, la lucru pentru a-i ridica pe cei lipsiţi de speranţă.

De aceea eroii ediţiei din decembrie nu sunt sunt niște titani, în sensul simplist al tăriei și al stoicismului, ci sunt simpli trecători prin viaţă, ca și noi, care au ajuns departe pentru că au făcut primul pas și au avut îndrăzneala ca, după ce s-au împiedicat, să mai facă unul.

Descoperiţi în paginile ediţiei din decembrie povestea lui Jim Ayer, un antierou al căderilor și ridicărilor, ca un simbol al oamenilor care au nevoie nu doar de o a doua șansă, ci și de o a treia și de o a patra.

Atletul Eric Liddell a renunţat la o carieră olimpică în favoarea credinţei lui, spre stupoarea celor care și-l imaginau purtând laurii performanţei. Pentru Liddell însă mai importantă a fost pacea pe care a simţit-o urmând îndemnul conștiinţei lui și, de aceea, și-a dedicat întreaga viaţă de după aceea încurajării celor care nu au încă îndrăzneala de a-și onora idealurile.

Istoria lui Izzeldin Abuelaish dă o nouă conotaţie poruncii „iubiţi pe vrăjmașii voștri”. Primul medic palestinian angajat al unui spital israelian a reușit să se recompună sufletește după ce israelienii i-au ucis cele trei fete, în timpul războiului.

Eva Dykes este prima femeie de culoare care a obţinut un doctorat într-o epocă în care afroamericanilor li se spunea din toate direcţiile că nu au dreptul să viseze la nimic pentru ei înșiși.

Zoltán Kubinyi este un erou maghiar ale cărui fapte de curaj cutremurător au fost descoperite abia la 50 de ani după ce s-au întâmplat. Jumătatea de secol scursă de atunci este cu 5 ani mai lungă decât viaţa acestui om.

Un vânzător de sclavi și-a găsit împlinirea devenind el însuși sclav: un rob al lui Dumnezeu. Este povestea lui John Newton, compozitorul imnului Amazing Grace/Har uimitor.

Johan Hendrik Weidner, arhitectul unei reţele underground de salvare a celor oprimaţi în cel de-al Doilea Război Mondial doar din pricina etniei lor, dovedește importanţa solidarităţii și spune o poveste a Binelui cultivat în echipă.

George Müller este un om care nu a obţinut nimic în viaţă fără rugăciune, iar lucrurile pe care le-a obţinut prin ea sunt cu adevărat uimitoare.

Franz și Helen Hasel, doi soţi despărţiţi de război în Germania nazistă, și-au respectat credinţa în Dumnezeu, fără să știe nimic unul de soarta celuilalt, iar lucrul acesta s-a dovedit, printr-o turnură providenţială a circumstanţelor, salvator pentru ei și familia lor.

Doctorul Paul Brand s-a dedicat trup și suflet unei munci refuzate de mulţi: cercetarea și tratarea leprei, ajungând la o concluzie ieșită din tipare: durerea este un dar.

Viaţa lui Ahn Ei Sook este parcă o reiterare a vieţii profetului Daniel, un simbol al consecvenţei în închinare și al refuzului de a pleca fruntea înaintea idolilor.

Un misionar care și-a lăsat viaţa gaj pentru dorinţa de a-i salva pe alţii din ceea ce el credea din tot sufletul că este o neştiinţă fatală, Jim Elliot, este și el inclus în galeria eroilor din această ediţie.

Louie Zamperini, un atlet care și-a făcut un nume din viteza cu care alerga, și-a reclădit reputaţia pe viteza cu care a alergat de moarte și apoi și-a consolidat întreaga existenţă pe fuga cât mai departe de resentimente și de ură, chiar dacă aceasta a presupus îmbrăţișarea dușmanilor.

Richard Wurmbrand este unul dintre cei mai apreciaţi supravieţuitori ai comunismului românesc, o viaţă ca o depoziţie despre Dumnezeul care iubește pe oricine, oricât de rău ar fi.

E suficient doar numele Louis Braille, și un întreg spectru de realizări contemporane se deschide. Puţini știu însă povestea vieţii celui care a dezvoltat alfabetul pentru nevăzători.

Ediţia se încheie cu biografia inspiratoare a lui John Nevins Andrews, un om cu o inteligenţă sclipitoare și un teolog care știa Noul Testament pe de rost. A murit în Europa, unde fusese misionar, iar după moartea sa și-a lăsat averea în întregime Bisericii Adventiste, al cărui membru a fost în timpul vieţii.

DISTRIBUIE: