O dispută între compania Apple și FBI constituie cea mai recentă controversă privind dreptul la intimitate al cetăţenilor americani.

Biroul Federal de Investigaţii (FBI) a cerut în instanţă obţinerea unui ordin prin care să i se ceară gigantului Apple să construiască un software care să le permită anchetatorilor să spargă parola telefonului unuia dintre atentatorii implicaţi în masacrul din San Bernardino. Ordinul s-a lovit de un refuz categoric din partea companiei, care a emis un comunicat pentru a-și justifica public poziţia.

Deși se află în posesia aparatului de telefon al unuia dintre atentatori, FBI-ul nu poate accesa datele de pe acesta, pentru că informaţia este encriptată. În mod normal, ea ar putea fi accesată prin deblocarea telefonului folosind codul personalizat, din patru cifre. Anchetatorii ar putea cu ușurinţă afla codul în urma testării celor circa 10.000 de variante posibile de combinaţii de 4 cifre, însă o particularitate a securităţii Apple este că la a 10-a introducere a parolei greșite, informaţiile de pe telefon se șterg. Iar agenţii își doresc o soluţie care să ajute la evitarea acestei situaţii.

FBI ne cere să realizăm o nouă versiune a sistemului de operare al iPhone care să treacă de orice protocol de securitate şi apoi să instalăm această versiune pe telefonul recuperat în timpul anchetei. Odată creată, o astfel de tehnologie ar putea fi folosită oricând şi pentru orice dispozitiv. Ar fi echivalentul unei chei universale capabile să deschidă sute de milioane de încuietori, de la restaurante şi bănci, la magazine şi case”, a fost reacţia Apple la solicitarea FBI.

Însă oficiali americani au subliniat că cererea se limitează strict la telefonul atentatorului. „Ordinul judecătorului și cererea noastră în acest caz nu presupune ca Apple să își reproiecteze produsele, să anuleze encriptarea sau să deschidă conţinutul telefonului”, a precizat un comunicat al Departamentului de Justiţie, citat de The Guardian.

Avocaţii Apple au răspuns spunând că, dacă un judecător validează utilizarea All Writs Act în cazul de faţă, guvernului i se va da o autoritate fără precedent de a dicta modul în care producătorii din Silicon Valley își proiectează tehnologia. „Refuzăm cererile FBI cu cel mai adânc respect pentru democraţia Americii și cu cea mai adâncă dragoste de ţară”, scria Jim Cook într-o scrisoare deschisă adresată clienţilor Apple. „Credem că este în cel mai înalt interes al tuturor să facem un pas în spate și să evaluăm implicaţiile.”

Unii membrii ai Congresului american văd refuzul drept un semn de necooperare. „Politica adoptată de Apple cu ceva vreme în urmă este de a fi cât mai puţin de folos oamenilor legii. Ar trebui să fie de partea noastră în această luptă împotriva terorismului”, spune Brad Sherman, congresman democrat. Senatorul Tom Cotton deplângea în schimb faptul că „Apple a ales să protejeze intimitatea unui terorist ISIS mort, mai presus de protecţia [pe care o datorează] poporului american”.

E interesant de văzut cum se raportează însă comentatori neimplicaţi faţă de niciuna dintre părţi. Leonid Bershidsky, de pildă, scrie pentru Bloomberg că în tot acest scandal el este mai degrabă îngrijorat de faptul că Apple a recunoscut că are capacitatea tehnologică de a crea acea breșă de securitate, deși în declaraţii anterioare susţinuse contrariul. „Cu alte cuvinte, Apple recunoaște că nu encriptarea protejează datele personale ale clienţilor, ci insistenţa încăpăţânată a companiei de a-și ţine software-ul secret și de a refuza să accepte software open source. Totuși aceasta este departe de a fi protecţia perfectă”, spune comentatorul. Bershidsky se așteaptă ca, în cazul în care gigantul Apple rămâne pe poziţii, judecătorii să îi ceară să cedeze codurile-sursă pentru iOS, astfel încă FBI-ul să încerce să acceseze datele pe cont propriu. Iar lucrul acesta, ţinând cont de precedente care au implicat alţi giganţi, precum Facebook sau IBM, s-ar putea să nu fie imposibil de obţinut.

Argumente de acest gen justifică în parte interpretarea potrivit căreia comunicatul Apple servește mai degrabă unor scopuri de marketing și deschid calea pentru noi teme de gândire.

Apple a introdus encriptarea datelor abia în anul 2014, pe fondul multiplelor scandaluri implicând fie breșe de securitate care au permis accesarea ilegală a datelor utilizatorilor, fie scandalul mai mare al descoperirilor privind NSA, făcute publice de Edward Snowden. Așadar, până în urmă cu doi ani, autorităţile puteau accesa cu ușurinţă informaţiile de pe un dispozitiv electronic aflat în posesia lor. Acest fapt ridică întrebarea de ce ne-am pune tocmai acum probleme privind protecţia datelor, din moment ce, până în 2014, aceasta nu era o prioritate pentru utilizatori? Schimbarea aceasta de paradigmă are loc simultan cu o revoluţie a modului în care informaţia despre populaţie este exploatată economic – vezi cazul Big data. În plus, opinia publică rămâne în continuare sensibilizată de sentimentul de trădare publică pe care l-au trezit dezvăluirile privind amploarea programului clandestin PRISM, prin care NSA a supravegheat comunicaţiile a milioane de cetăţeni americani și, s-a spus, a circa un miliard de persoane la nivel global.

Totuși, în cazul particular care implică de data aceasta Apple, problema se pune altfel: cum diferă accesarea, prin mandat legal, a datelor de pe un telefon encriptat de accesarea, tot prin mandat legal, a datelor de pe un telefon neencriptat? Dacă a doua variantă nu scandalizează, de ce lucrurile stau diferit la prima? Probabil că răspunsul este strâns legat de modul în care percepem astăzi intimitatea. Dacă o vedem ca pe un drept absolut, de teamă că orice flexiune ar fi imposibil de reglementat astfel încât să nu lase loc abuzurilor de cea mai gravă nuanţă, este firesc să ajungem tot mai frecvent în situaţii dilematice. Poate însă că intimitate versus securitate n-ar mai fi o ecuaţie imposibilă dacă am reevalua intimitatea în lumina nevoilor pe care ameninţarea teroristă le-a implantat societăţii noastre. Nu în sensul renunţării absolute, însă nici în sensul conservării absolute. Fiindcă amândouă pot avea consecinţe nefaste.

DISTRIBUIE: