O mamă din Australia a rămas șocată când a găsit planul de dietă al fiicei sale: 2 iaurturi, 3 mere, 1 pară, 2 kiwi și 5 pahare cu apă. Programul includea și 17 flotări, jogging, mers cu bicicleta și sărituri, cel puţin de două ori pe zi. La cei 7 ani, fetiţa nu reușise să scrie corect nici jumătate din lista de dietă. Mamă a trei copii, licenţiată în studii despre psihologia copilului și promotoare a unei diete sănătoase, echilibrate și raţionale, Amy Cheney se întreba unde a greșit. În cele din urmă a aflat că fetiţa adoptase dieta unei colege de clasă... de clasa I, ca să fim exacţi.

Fetele sunt supuse unei presiuni tăcute de a intra în haine făcute pentru modele skinny, de a se potrivi unui ideal feminin greu accesibil, iar băieţii sunt supuși unei presiuni de a umfla hainele pe care le îmbracă cu zecile de kilograme de mușchi dobândiţi la sală, în timp ce pe spatele tricoului scrie „Nivel de grăsime corporală achieved: 4%“. De fapt, un studiu publicat anul trecut în JAMA Pediatrics arată că aproape 20% dintre tinerii intervievaţi erau preocupaţi de greutatea corporală și voiau mai mulţi mușchi și mai puţină grăsime, iar eșecul în a atinge aceste ţine nerealiste poate duce la depresie, tulburări alimentare și comportamente riscante (consum de alcool și droguri).

Frica de a fi gras sau de a fi perceput ca gras, supraponderal sau obez ori dorinţa de a fi mereu în trend a dus la abandonarea raţiunii și a logicii bunului simţ și la urmarea a tot felul de nutriţio-evangheliști care jură că au soluţia finală. Peste tot în mass-media este plin de oameni care ar paria totul pe noul lor mod superior de a se hrăni. Neurologul David Perlmutter pretinde că a „transformat fizic“ un băieţel de 12 ani cu autism sever după ce l-a trecut pe o dietă probiotică viguroasă. Freelee The Banana Girl pretinde că a scăpat de toate lucrurile negative din viaţa și din organismul ei urmând o dietă fructariană, bazată pe consumul a zeci de banane pe zi. Alţii jură pentru dieta vegană, raw, macrobiotică, fără gluten, Atkins, Dukhan, paleo, cu lumină, aer și soare și câte și mai câte.

Adoptarea unei diete a ajuns să fie ca adoptarea unei religii, în care ne chinuim să respectăm toate dogmele fără să ne întrebăm care este rostul lor și fără să le înţelegem raţiunea, în care „profeţii“ nutriţioniști propovăduiesc un fel de mântuire nutriţională, în care bineînţeles că există un dușman extern (de obicei industrii și companii), în care demonizăm alimentele „interzise“ și în care, la fel ca în celelalte aspecte ale vieţii, simţim nevoia să ne băgăm în farfuria altuia și să îl învăţăm noi ce și cum ar trebui să mănânce. Toate aceste lucruri au un potenţial negativ extrem de mare.

Demonizarea anumitor grupe alimentare în special de către părinţi îi încurajează și pe copii să adopte idei de genul „eu nu mă ating de carbohidraţi“ sau „eu nu mă ating de grăsimi“. Astfel de generalizări îi va lipsi de nutrienţi extrem de importanţi și îi va expune la diverse probleme digestive, de intoleranţă, sau chiar alergii. Sunt părinţi care au aflat pe calea unor experienţe îngrozitoare ce înseamnă diferenţa între sensiblitate, intoleranţă și alergie și au motive reale de a-și feri copiii de anumite alimente, în special nuci, alune, migdale etc., dar sunt și părinţi care, speriaţi de epidemia de alergii, nici nu încearcă să le dea copiilor asemenea alimente. Însă un studiu recent sugerează că acei copii care riscă să dezvolte o alergie la nuci,pot fi ajutaţi prin expunerea sistemului imunitar la acel aliment, încă de la o vârstă fragedă.

Totul devine foarte confuz. Patru din cinci persoane care mănâncă alimente marcate „fără gluten“ nu au fost niciodată diagnosticate cu boala celiacă (doar 1% din populaţie suferă de această boală), ceea ce înseamnă că pentru unii este vorba doar de adoptarea unui stil de viaţă pe baza aceleiași logici cu care ne alegem hainele la modă. Situaţia a scăpat de sub control, spune Ian Marber, terapeut nutriţionist, care este chiar una dintre persoanele diagnosticate cu boala celiacă. „O mare parte dintre oamenii care evită glutenul nici nu știu ce este glutenul“, spune el.

Ajungem la aceeași problemă, a demonizării unor alimente, cum este grâul, din oficiu. Unii spun că avem de-a face cu o „epidemie de imbecilitate“, în care expresia „Trust me, I am a doctor“ ne convinge să încercăm orice. Un exemplu pe care mulţi îl dau aici ar fi renumitul dr. Oz, care a devenit un fel de consilier medical al naţiunii americane și nu numai. Dr. Oz a fost de-a lungul timpului subiectul a nenumărate controverse legate de produsele pe care le promovează în emisiune și de sfaturile pe care le dă, care nu ar avea mare suport știinţific în spate și pentru care a fost chemat să dea mărturie chiar în faţa Congresului american. Săptămâna trecută, un grup de 10 doctori conduși de dr. Henry Miller, de la Universitatea Stanford, a cerut demisia dr. Mehmet Oz din cadrul Universităţii Columbia, tocmai din cauza faptului că „în repetate rânduri a respins știinţa și medicina bazată pe dovezi“ și în schimb a promovat tratamente demne de un „vraci“.

Trecând de episodul Oz, faptul că oamenii urmează orbește tot felul de personalităţi care s-au înmulţit precum ciupercile după ploaie și s-au ridicat la nivel de guru în domeniul alimentaţiei și al stilului de viaţă prezintă un risc extrem de mare. Un astfel de guru a devenit bloggeriţa Belle Gibson, după ce a pretins că a scăpat de cancer prin intermediul anumitor diete. Prin acest exemplu nu punem la îndoială cazurile în care acest lucru chiar s-a întâmplat, din motive pe care și studiile pe anumite alimente le pot sugera, însă în situaţia de faţă fata nu a fost niciodată bolnavă. Ingenioasă, australianca de 28 de ani a înţeles foarte clar care este nișa unde oamenii vin ca moliile la foc și se lasă prinse ca muștele în lapte. Gibson a pariat pe faptul că cei care o vor asculta, unii având la rândul lor legiuni de fani în spate, vor fi dispuși să ignore improbabilitatea medicală a poveștii ei în favoarea speranţei pe care o aduce medicina alternativă.

Gibson și-a creat un întreg imperiu, care conţinea o aplicaţie pentru telefoane mobile denumită The Whole Pantry, un site cu reţete și un bestseller online, care tocmai urma să fie publicat pe print în SUA și Marea Britanie. În 2009, Gibson spunea că mai are de trăit patru luni din cauza unui cancer la creier. Dar a refuzat tratamentele tradiţionale, mizând în schimb pe o alimentaţie naturală. „A declarat că este esenţial să evite glutenul, produsele lactate și cafeaua, dar nu înţelege într-adevăr cum funcţionează cancerul”, scrie publicaţia Australian Women’s Weekly, care a scos la iveală adevărul. „Nimic din toate astea nu e adevarăt. Nu vreau iertare. Dincolo de toate aș vrea ca oamenii să spună OK, e și ea om”, a declarat acum Gibson. Comunitatea online are însă altă părere. Mulţi oameni au criticat-o pentru faptul că a pus în pericol viaţa bolnavilor de cancer, sugerând regimuri alimentare pe care nu le verificase.

Cazul exemplifică iubirea noastră regăsită pentru tot ce pare a fi natural sau care conţine cuvântul „natural“. „Este o problemă imensă… Iubirea pentru natural e ca o religie. Poţi să arăţi că pesticidele naturale sunt mai periculoase decât cele artificiale, dar nu contează. Nu o să te creadă nimeni“, spune cercetătorul și psihologul Paul Rozin. Iar așa cum se întâmplă cu multe din lucrurile pe care le ridicăm la rang de religie, deși nu ar trebui, constatăm că avem la noi patosul și etosul, dar nu și logosul, după cum spune Alan Levinovitz, autorul cărţii The Gluten Lie: And Other Myths About What You Eat. Deși el consideră că toate sistemele religioase sunt bazate pe mituri, în privinţa acestei religii pare să aibă dreptate. Situaţia este exemplificată perfect de ilustraţia foto realizată de Juliana Jiménez Jaramillo, a scenei cu Adam și Eva din grădina Edenului. La descrierea fotografiei este trecut: „Dacă ar fi știut ei că mărul ăla era modificat genetic“, abia atunci cu siguranţă că nu l-ar fi mâncat.

DISTRIBUIE: