Vă spun... dacă vă uitaţi la destule tutoriale de beauty pe YouTube, o să ajungeţi la un punct în care o să credeţi sincer că rujurile și creioanele de buze de la MAC o să rezolve foametea din lume. Așa că trebuie să vi le luaţi pe toate și după aia să vă întrebaţi cum aţi putut trăi fără ele. Mulţumiri tuturor starurilor tip Kylie Jenner și altor feţe care se dau guru în frumuseţe pentru introducerea a tot soiul de nevoi false în vieţile noastre! De parcă nu aveam deja destule, și încă din alea adevărate.

De fapt, de ce să aruncăm pisica la altcineva în curte? Îmi mulţumesc mie pentru că îmi petrec puţinul și preţiosul timp liber pe care îl am cu lucruri de nimic! Dar, hei, măcar am o scuză. Când ajung obosită acasă, după ce mi-am petrecut toată ziua citind și scriind despre violurile din Africa, despre decapitările din Irak și despre rata de topire a Groenlandei, ca să nu mai spun de Vladimir Putin, de refugiaţi și de neonaziști, nu vreau decât să îmi pun neuronii la îngheţat. Normal că ceva lipsit de conţinut e soluţia ideală. Unii se joacă jocuri video, alţii se uită la seriale, alţii merg la shopping sau ies în oraș, alţii se uită pe YouTube. Cert este că, atunci când te duci seara la culcare, chiar ești ca un zombie. Misiune îndeplinită!

Deci iată-mă la sfârșit de 2015/ început de 2016 analizându-mi stilul de viaţă și alegerile pe care le-am făcut. Au fost și câteva bune, totuși. Am renunţat la carne și la dulciuri. Asta ar trebui să îmi crească, în timp, calitatea vieţii. Cu toate astea, nu e de ajuns. Ce am înlăturat sunt doar simptome ale unei boli parșive – consumerismul. Pur și simplu consumăm prea mult, din prea multe lucruri. Apetitul nostru pentru carne distruge mediul, apetitul pentru haine și pentru tehnologie creează fabrici de sclavi peste tot prin lume și tot așa. Abia acum, când inechitatea crește și distanţa dintre clasele sociale începe să pară că se extinde la infinit, parcă înţelegem cum consumerismul este o boală fatală pentru planetă și pentru cei care locuiesc pe ea. Aparent, nu are nicio limită și, cu siguranţă, nici prea multă logică, e „pe bază” de sentimente. E acel virus al lăcomiei care a cauzat criza financiară și care ne afectează în continuare. Poate că unii dintre noi am luat o pauză, cât timp este recesiune, dar nu este o pauză de regândire a lucrurilor, este doar o pauză în care așteptăm ca jocul să înceapă din nou.

În sfârșit, în 2015 am văzut erorile logice din a consuma atât de mult, și asta include nu doar cum ne consumăm banii, ci și cum ne consumăm timpul, cum ne consumăm mintea și organismul. Lumea de astăzi este atât de bine legată, încât orice decizie pe care o luăm cu siguranţă va afecta un număr de persoane. Scuza „ce să fac eu, sunt un singur om” nu mai este valabilă în ziua de azi, în care orice om simplu are la dispoziţie uneltele să își expună viziunea asupra lumii și să determine schimbare, oricât de mică. Om cu om, suntem destui pe lumea asta încât să punem o presiune constantă asupra lucrurilor care trebuie să se schimbe. Avem acces la toate informaţiile necesare, nu trebuie să așteptăm o lege care să ne „convingă” că trebuie să reciclăm, nu trebuie să așteptăm să vină Iohannis să ne strângă cojile de seminţe din faţa scării de la bloc și nu trebuie să se miște munţii din loc ca să ne convingem că este bine să încurajăm producţia locală de haine și de alimente, nu pe cea importată. Fiecare dintre noi are o amprentă personală de carbon și una de sclavi. Fiecare e responsabil pentru binele sau răul pe care zilnic îl propagă în lume și care servește altora ori ca scuză, ori ca exemplu.

Dacă e să o luăm global, suntem prea mari, prea bogaţi, prea informaţi, prea deștepţi, prea apţi, prea creativi să mai gândim cu o minte de copil. Știţi sentimentul ăla după ce am făcut curat în casă și totul e lună, geamurile sunt curate, intră lumină și miroase proaspăt, miroase curat? Anul acesta, a făcut ravagii cartea The Life-Changing Magic of Tidying Up: The Japanese Art of Decluttering and Organizing, bestseller NYTimes, și nu degeaba. Atunci când începi să îţi faci curăţenie în viaţă, înveţi din nou care sunt elementele esenţiale fără de care nu poţi trăi, dar cu care poţi fi pe deplin mulţumit și fericit. Înveţi să nu mai dai bani pe haine pe care nu le porţi, pentru că le-ai cumpărat fără o nevoie și o raţiune în spate, iar acum nu știi cu ce să le asortezi. O să înveţi să nu mai ţii lucruri pe care de ani de zile aștepţi un moment să le folosești. O să înveţi să pui raţiune în felul în care consumi timp și bani și o să înveţi să dăruiești. Pe măsură ce dezvolţi conceptul și îl aplici în mai multe aspecte ale vieţii, pe atât crește sentimentul de bine, de libertate, de împlinire, de pace și de satisfacţie cu sine pentru capacitatea de a lua deciziile pe care de o viaţă așteptai să le iei. Asta nu este o rezoluţie de Anul Nou. Este o nevoie a omului care trăiește în 2016.

 

 

DISTRIBUIE: