Într-un mileniu al vitezei, o invitaţie la regăsirea frumuseţii lucrurilor mărunte apare ca o nesperată gură de oxigen. Ne este tot mai greu să apreciem simplitatea și ne-am acomodat mecanismelor artificiale ale vieţii.

Trăim o viaţă complicată. Gândim tot mai sofisticat. Acţionăm din impuls. Nu mai avem timp de reflecţie și, mai ales, regăsim cu dificultate tempoul normalităţii. Pe acest fond, iniţiativa Organizaţiei Naţionale a Cercetașilor României de a organiza un Festival al Luminii răspunde unei nevoi acute a societăţii. S-ar putea spune, mai în glumă, mai în serios, că în luna mai se gândește „cercetășește”. Mai precis, în peste 25 de orașe din ţară, cetăţenii au fost provocaţi să își reevalueze viaţa și să se gândească la miza existenţei.

Toate activităţile programate (ateliere manuale, face-painting, gânduri ale zilei, jocuri pentru copii) s-au circumscris unei provocări simple, dar nu simpliste.  Viaţa privită prin alte lentile este o provocare pentru toţi, în special pentru cei care, venind din urmă, copiază deprinderile și ritmurile disonante ale adulţilor. Vederi personalizate cu tema festivalului au fost puse gratis la dispoziţia participanţilor, cu o singură condiţie: revenirea la o tradiţie neglijată. Multe gânduri frumoase nu le mai exprimăm, fiindcă ne-am obișnuit și fără ele.

Frumuseţea lucrului mărunt poate fi regăsită chiar și într-o lectură bună. Astfel, schimburile de cărţi au încurajat gustul pentru lectură, iar îmbrăţișările gratuite oferite de tinerii cercetași au descreţit frunţi și au lărgit braţe. Au fost doar preambulul punctului culminant al festivalului: iluminarea parcurilor cu „gulguţe” (lumânări așezate în cutiuţe de hârtie lucrate manual). Mii de astfel de exemplare au înveselit, fie și pentru câteva clipe, vieţile celor care au fost „obligaţi” să evadeze din rutina și monotonia vieţii.

„Să fie lumină!” scrie în Scriptură. Și Lumina a venit să zdrobească întunericul. Conceptul în sine poate fi redus la o simplă exprimare filosofică sau la una cu o conotaţie teologică. Însă, la fel de bine, poate deveni o realitate cotidiană. Lumina este cea care poate schimba traiectorii și reconfigura destine. O confirma regretatul Octavian Paler. El încuraja pe toată lumea ca, în nicio condiţie, să „nu dispreţuiască lucrurile mici. O lumânare poate face oricând ceea ce soarele nu poate face niciodată: să lumineze în întuneric.” Așteptăm schimbări revoluţionare, prăbușiri drastice, transformări radicale. Mizăm pe forţă și intimidare. În schimb, o fărâmă de lumină poate face mai mult și mai bine.   

Am fost implicat în organizarea evenimentului în unul dintre orașele României. Nu contează care. Contează însă sutele de trecători care au reflectat asupra propriei vieţi. Au stat pe loc și, odată cu ei, și timpul. Cine a trecut pe aleile inundate de gulguţe a realizat că viaţa este mult prea frumoasă pentru a fi irosită în complicaţii inutile. Ne-a fost oferită cadou ca să o trăim responsabil. Știm aceasta, dar nu ne oprim decât ocazional. Conștientizăm că ritmul trepidant ne este cel mai mare dușman și totuși acceptăm să convieţuim cu el. Este rezultatul unei filosofii de viaţă perdante, cu care am făcut  blat.

„Sunt ocupat. Sunt grăbit. Sunt iritat, hărţuit, copleșit de lehamite” sună, fatidic, descrierea unui scenariu existenţial în care ne putem regăsi cu toţii, nu doar Andrei Pleșu, autorul acestor gânduri. „Din când în când, îmi dau seama că trăiesc într-o lume fără cer, fără copaci și grădini, fără ape, pajiști și flori. Nu mai privesc în sus, nu mai am organ pentru parfumuri și adieri.” Este o trimitere directă la frumuseţea uitată a vieţii. Decriptăm astfel un tablou sumbru căruia încercăm să îi îndulcim tonurile culorilor pentru a supravieţui în universul artificial pe care ne-am deprins să îl ovaţionăm.

Există și soluţii. Festivalul Luminii a deschis o poartă, un nou orizont spre altceva. A oferit o altă perspectivă, un alt deznodământ, care se regăsește chiar în testamentul pe care lordul Baden Powell (fondatorul organizaţiei cercetașilor) l-a lăsat urmașilor lui: „Adevărata fericire nu e rezultatul bogăţiei, nu e rezultatul succesului în carieră și nici măcar al satisfacerii tuturor plăcerilor. Adevărata cale de a fi fericiţi este prin a-i face pe ceilalţi fericiţi. Încercaţi să lăsaţi lumea un pic mai bună decât era atunci când aţi găsit-o!” Chiar și un strop de lumină poate crea miracole. Chiar și un gest mărunt poate schimba o lume. Cine dă mai departe?

DISTRIBUIE: