„Câteodată îmi spun că anul ăsta o să fie grozav. Poate 5 chiar este noul 3. Sunt o fetiţă destul de drăguţă, nasul încă nu s-a hotărât ce face și se fac progrese în ce privește implanturile de pomeţi la preadolescenţi. Dar apoi mă uit în oglindă și îi văd. De ce? Viaţa mea e un gunoi, nici măcar nu pot să le spun pe nume. Așa că am de gând să Îl rog pe Dumnezeu în șoaptă să îi facă să dispară: pistruii!”

Textul, scris de autorul Paul Rudnick şi atribuit unei fetiţe de 5 ani, Ava, expune într-un stil inedit universul spaurilor pentru copii. Conform International Spa Association, care urmărește tendinţele din industrie, 25% dintre cele aproximativ 20.000 de centre spa de pe teritoriul Statelor Unite oferă servicii specifice pentru copiii sub 13 ani, iar 50% oferă servicii pentru adolescenţi.

„Mă simt foaaaaaaaaarte relaxată”, spune Peyton Rudell, în timp ce o cosmeticiană de 47 de ani îi face pedichiura. Peyton tocmai a împlinit 10 ani. Drept cadou, mama ei a plătit 400 de dolari pentru ca Peyton și câteva prietene să primească un tratament de prinţese (limuzina fiind inclusă). Love Ruddell are 37 de ani și este mecanic la o grădină zoologică, unde poartă salopetă, cizme cu talpă de metal și mănuși groase. Sub mănuși însă, unghiile îi sunt lungi, îngrijite, vopsite într-un roșu aprins. Educaţia pe care i-o dă fiicei ei se poate extrapola la ideea că poate să fie frumoasă și dură în același timp. „Asta înseamnă să onorezi feminitatea”, spune doamna Rudell.

Astăzi există un cuvânt care poate descrie singur acest ideal feminist. În engleză este „flawless”. În română este tot „flawless”, pentru că, de ce nu? Așa se întâmplă cu majoritatea cuvintelor care se nasc într-o anumită limbă, cu tot cu un bagaj sentimental în spate, care dispare atunci când încerci să traduci cuvântul. „Flawless” nu înseamnă nici „impecabil” și nici „fără cusur”, ci înseamnă triumful frumuseţii dobândite ori printr-o execuţie excelentă, ori prin victoria minţii asupra defectelor fizice.

Spre deosebire de alte cuvinte, precum „perfectă”, „imaculată”, „frumoasă” etc., cuvântul „flawless” pare să fie singurul lipsit de conotaţii sexiste sau religioase și singurul care mai degrabă descrie o acţiune decât o calitate, scrie NewYork Times. Și ce se întâmplă când un cuvânt care sugerează acţiune se aplică lumii frumuseţii? Sugerează că frumuseţea poate fi și obţinută, trucată, nu doar moștenită. „Etosul său ar putea consta în observaţia lui Simone de Beauvoir că nu s-a născut femeie, ci a devenit femeie.”

De fapt, acest cuvântul se trage din jargonul travestiţilor americani. În anii 1960, era folosit pentru a descrie machiajul unui travestit sub care nu puteau fi detectate trăsăturile masculine, precum barba, atât era de bine executat. Flawless Sabrina a fost chiar numele de scenă a celei care a popularizat în acea vreme concursurile de frumuseţe pentru travestiţi, deși era ilegal ca bărbaţii să se îmbrace drept femei și invers. Atunci cuvântul avea și o destul de mare încărcătură ironică, pentru că era destul de evident pentru toată lumea, inclusiv pentru Sabrina, că era departe de a fi perfectă în rolul de femeie. În timp, cuvântul a pierdut încărcătura ironică, iar astăzi este folosit pentru a exprima o doză bună de apreciere de sine. Acesta a fost readus în peisaj de către feministele VIP precum Beyonce sau Rihanna și este folosit în mass media pentru a descrie apariţia fizică a femeilor de un anume calibru, în a căror atitudine transpare o forţă interioară ce te-ar putea îndoi, la propriu, dacă s-ar uita urât la tine, cum ar fi, de exemplu, Michelle Obama.

Deși „flawless” se mai folosește și în sensul primar, critic, în care se face referire la rezultatul executării unui machiaj, mai des este invocat în al doilea sens, de validare a sinelui imperfect. Dacă a fi „drăguţă” se reduce la a avea o apariţie care să fie plăcută pentru cei din jur, a fi „flawless” înseamnă a te ridica pe tine însăţi, indiferent dacă cei din jur te ridică sau nu, scrie Mary Gaitskill în romanul Veronica.

Pe de o parte, apariţia acestui nou atribut/verb mi se pare normală și naturală. O fată care este un model mai plinuţ va avea tendinţa de a sfida într-un glorios final promovarea anorexiei și va spune: „Refuz să mă urăsc. O să îmi apreciez corpul din orice unghi, în orice circumstanţe.” În acest sens, să spui că ești „flawless” când ai vergeturi, celulită, 3 kilograme în plus doar pe șolduri, un ochi mai mic și urme postacneice poate fi cu adevărat o armă puternică, ce îţi poate reda libertatea, dacă și ajungi să crezi ce spui.

Pe de altă parte, iată-ne ajunși din nou în situaţia în care facem abstracţie de realitate și chiar de bunul-simţ, pentru a eleva stima de sine a unor persoane care astfel ar putea perpetua un obicei dăunător. Astăzi, să nu fii „flawless” este incorect politic, iar acest principiu ajunge să dicteze și relaţiile dintre prieteni și chiar și educaţia pe care o primim sau pe care o dăm. Aș avea și eu o întrebare pentru prietena care îmi spune că arăt bine când vreau să mănânc un borcan de Nutella: „Auzi, tu vrei să fii mai «flawless» ca mine?”