Pentru mulţi dintre cei privilegiaţi să-și fi cunoscut bunicii, simpla rememorare a vreunui gest făcut de ei e înduioșătoare. Preţuim fiecare amintire a lor ca pe o nuanţă dintr-o icoană vie de blândeţe, de bunătate și de căldură. Mintea noastră de adult înţelege azi că tocmai prin nenumăratele lor gesturi mici, bunicii ne-au construit, bucăţică cu bucăţică, sufletele. Și că nimeni nu o să ne iubească așa cum ne iubeau ei: oricum am fi fost. Însă gândul acesta ar trebui să ne îngrijoreze mai puţin decât teama că noi înșine am putea să eșuăm să iubim pe cineva așa cum ne-au învăţat ei.

O bunică de 83 de ani, Ioana Caloian, din Brăila, era în vizită la nepoata ei din Brașov. Vineri noapte, i s-a făcut rău. Nepoata povestea că era cu mama ei când a văzut că bunica se schimbase la faţă, „ca și cum avusese un atac vascular cerebral”. Au întrebat-o dacă e bine, și le-a spus că da, dar curând a început să respire greu, „horcăit”. Au chemat ambulanţa, care a dus-o pe bunică, sub suspiciunea de edem pulmonar, la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Brașov. De acolo, a fost transferată, tot cu o ambulanţă, la Spitalul „Tractorul”, unde avea să fie internată pentru investigaţii suplimentare. De data aceasta, medicii din ambulanţă nu au permis ca cineva din familie să o însoţească pe bunică și au sfătuit-o în schimb pe fiica bătrânei să meargă acasă și să ia niște haine pentru internare. Acesta a fost ultimul moment în care femeia și-a mai văzut mama.

Ajunsă la „Tractorul”, bunica a fost luată în primire de un medic (despre care investigaţia ulterioară a arătat că substituia ilegal medicul de gardă). Potrivit gardianului de la spital, medicul ar fi întrebat-o pe bunică dacă se simte bine, iar aceasta i-ar fi spus că da și că vrea să meargă acasă. La scurt timp și fără altă investigaţie, medicul i-a întocmit o fișă de externare, iar bătrâna a semnat că refuză internarea. Femeia de 83 de ani, îmbrăcată în pijamale și papuci de unică folosinţă, era liberă să plece acasă și a încercat de trei ori să iasă. Gardianul a oprit-o și i-a spus să își aștepte rudele. Bătrânica a insistat însă să plece și a încercat să se împrumute de bani pentru taxi. Din nou gardianul i-a spus să mai aștepte puţin. Însă o infirmieră care termina tura s-a oferit să o conducă la un taxi. În prima mașină în care s-a suit, bătrâna a spus că vrea să fie dusă la adresa ei din Brăila. Taximetristul a refuzat cursa, așa că infirmiera a condus-o la o a doua mașină și a închis ușa înainte să audă al doilea refuz al taximetristului.

În doar câteva zeci de minute, fiica bătrânei a ajuns la spital, unde, spre disperarea ei, a aflat că mama îi dispăruse. Nimeni nu știa unde s-a dus.

După o căutare frenetică de 34 de ore, în care sute de brașoveni au răscolit orașul, reuniţi la un apel emoţionant lansat pe Facebook de nepoata bătrânei, aceasta a fost găsită fără viaţă pe un câmp, la câţiva kilometri de spital. „Părea că doarme, întinsă pe o parte în noroi. Capul şi-l acoperise cu păturica cu care a plecat de acasă”, scria ulterior nepoata, pe Facebook. „Bluza de pijama era uşor ridicată şi îi vedeam burta goală pe pământul îngheţat. Şi tălpile goale. Pentru tălpile goale în care te-au lăsat să pleci din spital, bunico, o să devii motivul pentru care alţi bătrâni nu vor mai muri.”

Crina Coliban, nepoata bătrânei, a deschis o campanie pe Facebook în cadrul căreia să se poată exprima toţi cei care au fost vreodată nedreptăţiţi de cadre ale sistemului medical care au arătat neglijenţă în serviciu. Iar conducerea Spitalului Judeţean Brașov a demarat o investigaţie a cazului și a altora posibil similare.

Cum era de așteptat, campania a scos la iveală episoade triste în care bătrâni ajunși la spital pentru cazuri de forţă majoră au fost trataţi ca prioritate secundară tocmai pentru că erau în vârstă. Și e adevărat că prima care bate la ochi în acest caz e neglijenţa, cel puţin morală, a angajaţilor de la spital. Însă la fel de tulburătoare este și o altă imagine pe care o descrie nepoata bătrânei, după ce a reconstituit drumul acesteia până a ajuns în câmp deschis: „A mers printre sute de oameni, în tălpile goale. A mers încet, înfofolită cu o pătură, pe o stradă mare, pe care circulau maşini. Pe o stradă cu pieţe, cu patiserii, cu magazine. Nu a oprit-o nimeni.”

De 8 martie, când a murit bunica, în Brașov erau -3 grade.

Poate că, în urma campaniei condusă de Crina, autorităţile vor lua măsuri în privinţa neglijenţei angajaţilor din spital. Indignarea oamenilor nu ar trebui însă să fie doar un deget îndreptat spre alţii, ci și spre sine. Indiferenţa stradală e o epidemie invizibilă, pe care nu autorităţile trebuie să o combată.

Nu trebuie să ne înveţe statul că, dacă vedem pe stradă un bătrân în pijamale și în papuci spunând că vrea să ajungă „la Brăila” și că nu știe unde stă, normal este să îl adăpostim la căldură și să sunăm la poliţie. Dar ar putea fi o lecţie pe care să ne-o predăm singuri, și unii altora, gândindu-ne că bunicuţa care a murit de frig și de indiferenţă ar fi putut fi a noastră.

DISTRIBUIE: