Experienţele, nu lucrurile, ne fac fericiţi. De fiecare dată când revine în presă acest subiect suntem tentaţi să ne consultăm propria fericire: Am avut sau nu experienţe frumoase în ultima vreme? Însă întâlnindu-mă recent cu această idee, am avut revelaţia faptului că de același mecanism ne putem folosi nu doar pentru a ne face pe noi înșine un pic mai fericiţi, ci și pentru a-i ferici pe cei din jurul nostru. Cum ar fi dacă, în loc să ne oferim unii altora daruri materiale cu ocazia vreunei aniversări, ne-am oferi experienţe de neuitat?

Sigur, poate fi mai dificil să faci un cadou-experienţă decât un cadou-obiect. Pentru că trebuie să îţi folosești mai intens abilităţile de detectiv care să te ajute să descoperi micile indicii care te vor ghida să alegi acea experienţă care îl va face pe cel drag să vibreze de încântare. Însă uneori misiunea este mult mai simplă decât ne-am aștepta.

Luna aceasta s-a încheiat Satul Biblic, un eveniment care a avut potenţialul de a fi un excelent cadou-experienţă pentru cei mici. Circa 20.000 de bucureșteni au profitat de ocazie, vizitând mica oază de istorie și cultură biblică pe care Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea a construit-o în Parcul Tineretului, din capitală. N-ar fi reușit să facă lucrul acesta fără ajutorul câtorva sute de voluntari, care le-au oferit timp, zâmbete și cunoștinţe celor interesaţi să afle mai multe despre cum se trăia în Israelul antic. Probabil că mulţi dintre ei au avut surpriza să constate că nu doar copiii sunt interesaţi de ce au ei de arătat, ci și adulţii s-au lăsat captivaţi de micile demonstraţii la care au putut asista în sat.

Cei mici s-au putut lăsa cuceriţi și de micuţa grădină zoo amenajată în sat, iar cei mai mari au putut vizita sinagoga din sat, unde puteau încerca să deprindă tainele caligrafiei evreiești antice.

De la brutăria în care se coceau azimi adevărate, la fierăria unde se băteau șecheli sau la ţesătoria unde puteau vedea cum se toarce lâna cu fuiorul și cum se lucrează la război, ori în atelierele de tâmplărie și olărit, unde meșteșugul se lăsa descoperit de orice mână curioasă, experienţa satului a fost una de aer proaspăt. O împrospătare de care este, mereu, foarte mare nevoie pentru a ne reaminti că religia nu trebuie să devină superstiţie.


Nu e greu de imaginat că, atunci când vor auzi vreo povestire din Biblie, copiii vor avea în minte, ca mici piese de puzzle, instantanee din sat. Poate portul antic, poate felul cum se simte lutul ud pe mâini, poate mirosul unei oiţe sau sentimentul aparte pe care l-au avut pășind în sinagogă. Acestea sunt amintiri care le rămân copiilor ca un dar mai preţios decât o mașinuţă sau o păpușică. Pentru că sunt lucruri care persistă și care, prin asociere cu valorile biblice, le pot clădi frumos sufletele.

Până la anul, când organizatorii speră să revină cu o a treia ediţie a proiectului, vă puteţi face o imagine despre cum a fost, citind impresiile colegilor de la Afirmativ.com, Știri Creștine și OrthoNews.

Pagina Satului Biblic pe web / Facebook.

Foto: Maksim Seretsky

DISTRIBUIE: