250.000 euro „amendă” pentru fiecare refugiat refuzat

747

Distribuirea refugiaţilor, iată o problemă nerezolvată nici până în prezent. În 2016 şi 2017, România trebuie să primească cel puţin 4.180 de refugiaţi, conform celor două mecanisme de relocare adoptate la nivelul UE. Primii 15 imigranţi au ajuns în luna martie din Grecia, și au fost cazaţi în Centrul Regional de Cazare din Galaţi. Dacă vor avea posibilitatea să înveţe limba română și să își găsească locuri de muncă, familiile din sirieni se gândesc să rămână definitiv.

„România nu o cunoșteam, auzisem de Germania. Am plecat în urmă cu aproximativ trei luni și jumătate și am călătorit cu ce am apucat, pe jos, cu mașina, cu vaporul. Am avut 9.000 de dolari, dar nu mi-au ajuns, m-am împrumutat. Prima oara am fugit în Liban, dar m-am întors în Siria, de unde am intrat în Turcia (Antalya, Izmir, Istanbul), Grecia (Atena) și România (București, Galaţi). Pe tot parcursul, nimeni nu m-a ajutat fără să-mi ceară bani. Nimeni nu te întreabă de familie, de copii, ci câti bani ai în buzunar”, a declarat Mohamed, unul dintre imigranţii instalaţi la Galaţi. Familia sa a cheltuit 9.000 de euro să ajungă aici, bani care nu au ajuns și au trebuit să se împrumute. Au stat în arest în Turcia și erau să nu mai ajungă în Grecia, după ce vaporul în care se aflau s-a rătăcit și a început să ia apă. Au fost salvaţi însă de pescari, care i-au dus în Grecia.

Aceste povești nu sunt excepţia, ci regula în cazul refugiaţilor care încearcă să ajungă în Europa. Odată ajunși aici, acești oameni, care călătoresc cu zeci de copii, au nevoie disperată de ajutor, bunăvoinţă sau pur și simplu de omenie. Însă sunt destule ţări europene care efectiv nu vor să participe la efortul european de asistenţă a refugiaţilor. Polonia, Ungaria și Cehia resping în continuare planul de distribuire a refugiaţilor și să nu uităm că și România l-a respins în primă fază. În cazul unei asemenea opoziţii neloiale, Comisia Europeană vine cu un amendament la planul iniţial, care prevede că statele UE pot refuza timp de un an primirea refugaţilor, dar vor trebui să achite 250.000 de euro pentru fiecare imigrant refuzat.

Ministrul ungar de externe, Peter Szijjarto, a declarat despre ideea Comisiei că este „o formă de șantaj, inacceptabilă şi noneuropeană”, citează RFI. Această poziţie nu este deloc surprinzătoare. Alte persoane, precum politologul Cristian Pîrvulescu, apreciază că măsura propusă „este cât se poate de europeană”. Statele membre UE nu pot decide în ce condiţii să își respecte obligaţiile ca membre ale Uniunii și în ce condiţii să le suspende. În proiectul european, solidaritatea este o obligaţie asumată. Sistemul repartizărilor nu funcţionează (doar 1.600 de refugiaţi au fost repartizaţi din 160.000) pentru că statele membre, prin care și România, au făcut tot posibilul să nu îi accepte și să întârzie acest sistem, acuză Pîrvulescu. Aceasta nu înseamnă că oamenii aceia pur și simplu au dispărut. Chiar dacă fluxul de refugiaţi a fost încetinit, rămân aceleași sute de mii de oameni care trebuie adoptaţi cumva de Europa, măcar pe termen scurt. „Principiul solidarităţii este trecut în tratate. Este o obligaţie a statelor. Comisia nu abuzează. Ea nu face decât să pună în aplicare principiile tratatelor”, spune Pîrvulescu. Nu este nicio coincidenţă că statele care refuză să mai admită aceste obligaţii sunt state care funcţionează deja după alt model decât cel european, avându-i mai degrabă ca modele pe Erdogan și pe Putin. În acest context, este important de urmărit și reacţia oficială a României pe această problemă. Se va alia din nou cu aceste democraţii iliberale?