Abuzuri legale în Africa: Violul, parte din salariu

22261

La nici un secol distanţă de crimele oribile care au purtat amprenta ideologiilor extremiste, este greu de crezut că se pot repeta scene care ar fi trebuit să rămână doar în cărţile de istorie. Nu doar Siria ne rezervă acest gen de surprize. O nouă ţară a intrat în atenţia ONU prin faptele reprobabile pe care chiar soldaţii guvernamentali le produc.

„Copii arși de vii. Deţinuţi lăsaţi să se sufoce în containere de transport închise. Bărbaţi atârnaţi de copaci sau tăiaţi în bucăţi”, comentează Foreign Policy pe marginea raportului ONU privind situaţia drepturilor omului în Sudanul de Sud, care este „printre cele mai oribile” situaţii din lume. Situaţia este generată de un acord al guvernului prin intermediul căruia combatanţi susţinători ai puterii au primit chiar și dreptul de a viola femei fără a fi traşi la răspundere.

Un raport terifiant

În raport, ONU subliniază că, „potrivit unor surse credibile, grupări aliate guvernului sunt autorizate să violeze femei în loc de (a primi) salariu”, în numele principiului: „faceţi ce puteţi şi luaţi ce doriţi”.

„Este vorba de o situaţie dintre cele mai oribile din lume privind drepturile omului, cu utilizarea în masă a violului ca instrument de teroare şi armă de război”, a declarat înaltul comisar al ONU pentru drepturile omului, Zeid Ra’ad al-Hussein. „Amploarea şi tipul violenţelor sexuale – înfăptuite în special de forţele guvernamentale SPLA (Armata Populară de Eliberare a Sudanului – n.r.) şi de miliţiile afiliate – sunt descrise cu detalii abominabile şi sunt devastatoare, la fel ca şi atitudinea – aproape dezinvoltă, dar calculată – a celor care au masacrat civili şi au distrus bunuri şi mijloace de subzistenţă”, a adăugat înaltul comisar al ONU.

Mărturii din Sudan

Sudanul este o ţară cu multe cobre, vipere, crocodili înfometaţi și hipopotami agresivi. Dar mii de sudanezi se ascund în mlaștini periculoase – un risc asumat în mod conștient în condiţiile în care teama supremă le este provocată de propriul guvern. Jurnaliștii de la The New York Times au reușit să prindă frânturi din poveștile desprinse din infernul sudanez.

„Când vin soldaţii, ne scufundăm în apă până la gât și ne ascundem, doar nasul rămânând afară”, spune o localnică. Întrebată cu privire la vieţuitoarele din mlaștină, femeia răspunde: „Chiar dacă mori în apă, este mai bine să fii ucis de șerpi sau de crocodili decât de soldaţi.” Fiul ei, în vârstă de trei ani, s-a îmbolnăvit și a murit. Acum, fiul ei de opt luni suferă de o malnutriţie acută severă și este ameninţat de același pericol.

Un alt caz este la fel de terifiant. Anterior izbucnirii războiului civil, Yapuot Ninrew avea 60 de vite și se bucura de o viaţă decentă. Însă, în urmă cu câteva luni, soldaţii statului i-au atacat proprietatea. Deși era în a cincea lună de sarcină, i-au legat mâinile la spate și au spânzurat-o de o bârnă a colibei. Soldaţii s-au amuzat tăind funia, dar i-au ars coliba și i-au luat toate vitele și bunurile pe care le deţinea. De asemenea, două dintre surorile ei au fost răpite și transformate în sclave sexuale. Într-un târziu, Yapuot a fugit în mlaștini împreună cu cei cinci copii. Se ascund în apă toată ziua și ies pe uscat doar pentru a dormi noaptea. Doi dintre copiii ei, în vârstă de patru și, respectiv, opt ani, s-au înecat în timp ce fugeau de soldaţi.

A explica inexplicabilul

Sudanul de Sud, care şi-a declarat independenţa faţă de Sudan în 2011, este scena războiului civil din decembrie 2013. Acţiunile violente ale forţelor guvernamentale fac parte deja din peisajul cotidian: incendieri de sate, uciderea oamenilor neînarmaţi, castrări ale băieţilor, femei și fete violate, spitale jefuite. În consecinţă, mai mult de două milioane de sudanezi au fost forţaţi să își părăsească locuinţele, mulţi mutându-se în mlaștini periculoase, iar oficialii Naţiunilor Unite estimează că cel puţin 50.000 ar fi murit în ultimii doi ani.

În timp ce mare parte din opinia publică și-a focalizat atenţia asupra Siriei, Sudanul de Sud nu a primit atenţia diplomatică și nici a mass-mediei pe cât ar fi meritat amploarea crizei. Jurnaliștii de la The New York Times, impresionaţi de ceea ce au aflat, sunt deranjaţi de faptul că masacrele încă se derulează fără un protest la nivel mondial. „Victimele sunt printre cele mai lipsite de glas fiinţe de pe planetă, acesta fiind unul dintre motivele pentru care crimele continuă”, concluzionează jurnaliștii americani. Între timp, evenimentele au degenerat într-o purificare etnică, ce a îmbrăcat forma unui genocid, iar cei mai expuși nu sunt combatanţii, ci femeile și copiii, care suferă de foamete și de boli.

DISTRIBUIE: