Deja se poate intui care va fi una dintre temele esenţiale din apropiata dezbatere electorală americană. Se poate ghici și cine vor fi perdanţii. Aparent, conservatorii creștini precum Ben Carson sau Marc Huckabee nu au nicio șansă.

Cine vrea să câștige alegerile în SUA va trebui să adopte un discurs favorabil comunităţii homosexuale. Era greu de anticipat, cu ani în urmă, că SUA vor ajunge în situaţia de a-și manifesta deschis atașamentul faţă de un posibil prezidenţiabil cu opţiuni prohomosexuale. Aceasta este însă tendinţa – spun concluziile unui sondaj recent de opinie care sugerează faptul că un președinte cu valori creștine (care primau, de regulă, în campania electorală) nu are nici cea mai mică șansă să se pregătească la linia de start a cursei prezidenţiale. Americanii, în majoritatea lor, agreează mai degrabă ideea de candidat/candidată care se identifică drept homosexual/lesbiană decât care își declară apartenenţa creștină.

Sondajul WSJ/NBC a enumerat o serie de calităţi ale potenţialului candidat la președinţie, întrebându-i apoi pe respondenţi dacă ar „fi entuziasmaţi”, s-ar simţi „confortabil”, ar avea „unele rezerve” sau s-ar simţi „foarte neconfortabil” în raport cu oricare dintre calităţile menţionate. Rezultatele au fost surprinzătoare. Americanii sunt destul de deschiși faţă de varianta unui candidat gay. Astfel, 61% dintre cei chestionaţi au declarat că sunt entuziasmaţi de această idee, în timp ce doar 37% au spus că au rezerve. Prin comparaţie, respondenţii au agreat într-un procent mai scăzut perspectiva unui candidat care este un creștin evanghelic. Mai concret, 52% au declarat că se simt confortabil cu această variantă, în timp ce 44% și-au exprimat un anumit grad de ezitare.

Schimbare de macaz

Rezultatele indică o schimbare masivă, în ultimii ani, în percepţiile oamenilor asupra comunităţii gay. Același sondaj a constatat în 2006 că numai 43% dintre americani acceptau fără rezerve ideea de președinte gay, în timp ce 53% nu se simţeau foarte confortabil în raport cu această posibilitate. De fapt, nici măcar bisericile creștine nu au bătut pasul pe loc. Și aici se înregistrează mutaţii semnificative. Conform Public Religion Research Institute, din totalul americanilor afiliaţi religios, 47% sprijină  legalizarea căsătoriilor gay. Doar 45% se opun, ceea ce poate duce la concluzia că America religioasă este oficial pro-gay. Studiul sugerează că, în ultimii 10 ani, numărul neafiliaţilor religios care sprijină căsătoria gay a crescut cu 12%, pe când în categoria celor afiliaţi religios numărul a crescut cu 19%.

Întrebaţi în sondajul WSJ/NBC dacă, personal, consideră că s-a mers prea departe cu susţinerea drepturilor comunităţii gay, 44% au susţinut că nu s-a mers suficient de departe și doar 20% și-au exprimat acordul. Cu alte cuvinte, o mare parte a americanilor apreciază că există încă loc pentru înaintare.

Noul vis american

„Îl vom avea ca președinte pe Barney Frank (cel mai proeminent politician cu orientare gay), mai degrabă decât pe Mike Huckabee (baptist, ca apartenenţă confesională)”, se susţinea pe o platformă americană, cu un iz ușor ironic.

Se pare că americanii sunt pregătiţi să facă un pas ferm în faţă. În urmă cu aproape 10 ani, și-au ales un președinte de culoare. Unii spun că a venit momentul unui președinte de sex feminin, vizată fiind Hilary Clinton. Americanii par tot mai hotărâţi să încerce noi experienţe, noi formule de succes. Un președinte homosexual ar corespunde acestor așteptări. Asta înseamnă că unii candidaţi au o reală problemă. Majoritatea votanţilor au alte opţiuni decât publicul căruia ei se adresează. Însufleţiţi de ideea recuperării unei Americi tradiţionale, nu au prea multe alternative în discursurile lor. Ce șanse ar putea avea, spre exemplu, Mike Huckabee sau Ben Carson? Prin contrast, Hilary Clinton şi-a anunţat sprijinul pentru căsătoriile gay. Este greu de cuantificat dacă opţiunea ei se încadrează în setul de convingeri personale sau marchează doar o strategie politică. Cert este că bazinul electoral al fostei prime doamne este consistent.

Nu este exclus ca viitoarea bătălie electorală să concentreze disputa, mai mult ca oricând, în jurul acestei teme. Chiar dacă sondajul respectiv exprimă doar o intenţie de vot, nu neapărat și o concretizare a acestuia, este important de observat direcţia spre care merg SUA. Poate fi luat în calcul ca, într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat, comunitatea LGBT să aibă un președinte care să își recunoască public apartenenţa la aceasta. Există însă și alternativa ca societatea americană să cunoască un reviriment și să își reanalizeze tendinţele. De ce nu ar reuși să genereze această introspecţie chiar prezidenţiabilii care mizează pe valorile creștine? Deocamdată, totul se rezumă la strategii. Vom vedea cât de curând care dintre ele va fi încununată de succes.

DISTRIBUIE: