Donald Trump se detașează în cursa prezidenţială americană, fără să le dea nici cea mai mică șansă contracandidaţilor săi. Deși foarte criticat pentru mesajele sale, miliardarul american își vede liniștit de obiectivele sale. Culege voturi cu mare lejeritate, iar partea cea mai surprinzătoare constă în faptul că le obţine dintr-o parte a mediului american care ar trebui să fie inaccesibil pentru oameni cu orientarea sa. Trump câștigă voturi importante din partea oamenilor religioși. Asta poate fi una dintre cheile succesului său, însă una care le dă mari bătăi de cap analiștilor. Cum poate Trump, un miliardar cu prea puţine veleităţi religioase, să îi impresioneze pe cei care mai cred în valorile conservatoare?

Donald  Trump este un „showman” cinic. Și atunci, de ce oamenii religioși îi acordă votul? Sunt reflecţii provocatoare pe care le lansează Matthew D. Taylor într-un articol publicat de Huffington Post, ca urmare a ultimelor performanţe ale lui Trump în ringul electoral. Magnatul american a câştigat 44,4% din voturile alegătorilor din Nevada, fiind a treia victorie consecutivă. Partea interesantă este că Trump obţine voturi semnificative chiar și din partea celor care au priorităţi în viaţă ceva mai diferite de ale sale. Evident, nu a ratat ocazia (după ultimul succes) de a mai arunca o petardă: „Apropo, vom ţine deschis Guantanamo Bay și îl vom umple cu băieţi răi. Îl vom umple din nou”, a promis Trump. Devine un fel de specialist în promisiuni pe care o mare parte a electoratului pare să le guste. Dar de ce cad în capcană și cei care mizează pe valori ceva mai profunde, precum cele asociate religiei?

Taylor scrie fără menajamente la adresa lui Trump, afirmând că miliardarul este „un păgân”, susţinând că are și argumente în spatele acestei etichete. Trump  pretinde că este un prezbiterian. Taylor scrie în cunoștinţă de cauză, fiindcă și el este prezbiterian. Problema cu Trump constă în faptul că, deși s-a botezat prin adolescenţă, nu i-a mai zărit nimeni pașii prin biserică. A mai frecventat biserica lui Norman Vincent Peale pentru un timp, dar se știe că „puterea gândirii pozitive” predicate de Peale este contestată de mulţi ca neavând nicio conexiune cu teologia corectă.

Taylor chiar insistă asupra etichetei de „păgân”, susţinând că „nimic, nimic cu privire la mesajul sau persoana sa nu are vreo legătură cu noţiunea de creștin sau cu caracterul lui Christos”. Taylor are în vedere nenumăratele mesaje acide la adresa imigranţilor, musulmanilor, mai nou chiar și a suveranului pontif, prin intermediul cărora Trump pare să își fidelizeze alegătorii. Tocmai aici intervine esenţa problemei. Miliardarul nu dă semne de prea multă profunzime religioasă și, cu toate acestea, este votat de oamenii religioși.

Eterna problemă: religia, bună prietenă cu politica

Cum poate fi explicat acest paradox, extrem de benefic pentru Trump? SUA nu au o religie de stat, permiţând o largă manifestare religioasă. „America nu este o ţară creștină sau o ţară protestantă, dar este, fără îndoială, o ţară religioasă. Tocmai aceasta ne duce la Donald Trump”, spune Taylor.

Enigma este posibil să constea în modul în care americanul de rând percepe împletirea politicii cu religia. „Când religia intră în politică, politica poate adopta mai ușor masca religiei”, este convins Taylor. Iar rezultatele pot fi catastrofale, după cum indică și parcursul campaniei electorale actuale. Astfel, tradiţii teologice și morale pot fi uzurpate de o religie superficială, care nu mai are nimic din forţa mesajului profetic sau din valorile etice pe care creștinismul, dar și islamul sau iudaismul le-au promovat.

Problema este că Trump a știut să valorifice în interesul său „vena profundă a religiei americane”, așa cum nu a reușit niciun alt politician contemporan. „Trump arată mai puţin ca Moise care a coborât de pe munte cu cuvintele lui Dumnezeu și mai mult ca viţelul de aur, o personalitate fabricată pentru gloată și împodobită cu podoabe de aur”, comentează Taylor.

Riscurile „meseriei” religioase

Magnatul imobiliar reprezintă întruchiparea visului american despre succes, definind mereu noi standarde de excelenţă. Iată că are succes și ca politician, mizând pe mesajele sale de forţă, precum cel referitor la reintroducerea torturii prin simularea înecului pentru suspecţii de terorism. Este hotărât chiar să aplice tehnici „mult mai rele”. Ciudat este că acest gen de mesaj prinde și la masele cu orientare religioasă.

Un exemplu în acest sens este dat de victoria lui Trump în statul California de Sud. „Prinţul sălilor de joc cu  barmaniţe cu picioare interminabile, pe care nimeni nu l-a văzut la biserică, cel care a apărat avortul și este la a treia căsătorie  seduce aproape jumătate dintre evangheliști!”, a scris RFI, după succesul lui Trump din acest stat american. În prealabil, senatorul de Texas, Ted Cruz, susţinut de pastorii evanghelici, a înregistrat o victorie neașteptată împotriva lui Trump, în primele alegeri interne din Iowa. Nu același fapt s-a întâmplat în California de Sud. Acest ultim stat constituie un paradox. În timp ce este cunoscut ca unul dintre statele americane cele mai progresiste (prin industria de divertisment și companiile de tehnologie inovatoare), este și foarte conservator.  Această identitate paradoxală se reflectă și în peisajul religios al statului. Are o prezenţă religioasă viguroasă (peste 70% dintre cetăţeni cred în Dumnezeu, iar 47% consideră religia foarte importantă), dar, totodată, californienii sunt mai puţin înclinaţi în a face diferenţa dintre bine și rău pe bază religioasă, doar 29% optând pentru aceasta. Nu este chiar o mare surpriză această discrepanţă în condiţiile în care în jur de 60% declară că nu citesc aproape deloc Biblia (vezi diagramele Pew Forum).

Problema spinoasă apare atunci când sentimentele religioase nu au în spate nicio bază morală, fapt care îi face pe unii „să adopte un ton foarte răstit”, după cum spune Taylor. Astfel pot fi explicate „loviturile de bici” împotriva imigranţilor și a musulmanilor, dar nu pentru că ar reprezenta o ameninţare reală, ci pentru că aceștia sunt nesemnificativi din punct de vedere cultural: sunt minorităţi acceptate, ţinte relativ ușoare pentru nemulţumirile americanilor.

Unii ar putea afirma același lucru și în cazul lui Ben Carson. A intrat în cursa electorală ca o persoană profund religioasă. A lansat și el șarje către musulmani și imigranţi, dar nu pare să fie suficient de convingător ca Trump. Poate și pentru că miliardarul i-a luat-o înainte și a ocupat deja podiumul. Cert este că în actuala cursă electorală americană se folosesc din plin instrumente din care religia nu lipsește. Problematic este atunci când oamenii religioși cad în capcana discursurilor politice îmbrăcate în hainele false ale religiei. Americanii nu sunt singurii care cad pradă acestui fenomen. Și românii au acordat voturi unor pesonaje care au apelat la mesaje acide, pe care au știut din când în când să le presare cu lozinci religioase. Concluzia este clară: cu puţină charismă politico-religioasă se poate aproape orice.