Donald Trump s-a putut baza pe votul evanghelicilor, o opţiune greu de explicat având în vedere personalitatea candidatului și ideile sale politice. Este și mai greu de explicat după remarcile privind obiceiurile sale sexuale.

Am mai explicat cât de importantă este susţinerea din partea creștinilor evanghelici, cel mai mare grup religios din SUA, pentru candidaţii la Casa Albă. Cea mai mare parte a electoratului american se împarte între creștini după Evanghelie/evanghelici – 36% și alte tipuri de creștini – 37%. Cea mai mare parte din electoratul evanghelic este republican. De fapt, evanghelicii formează baza electoratului republican. Conservatori și pe plan religios, dar și pe plan politic, aceștia s-au raliat repede în spatele candidatului care le-a promis să apere autoritatea religiei în Statele Unite. Prin urmare, conform sondajelor Pew, din februarie până în iunie 2016 susţinerea lui Trump în rândul celor mai religioși a crescut de la 57% la 66%, iar în rândul celor moderaţi a crescut de la 70% la 73%. Abia astăzi s-ar putea ca lucrurile să se schimbe.

Adevăratul Donald Trump, din nou

Donald Trump nu a avut niciodată calităţi care să îl recomande printre religioși, în afara promisiunilor făcute ca din postura de președinte să numească la Curtea Supremă judecători conservatori, care să apere libertatea religioasă și să rezolve problema avortului. Oricât au încercat unii lideri religioși să își convingă enoriașii că Trump este „născut din nou” sau că este un „bebeluș creștin”, acesta nu a confirmat niciodată prin comportamentul său, prin discursul și programul său politic decât contrariul. De la început, Donald Trump nu a făcut nimic să ascundă ceea ce este, un om manipulator, mincinos, misogin, rasist, încrezut, vulgar, lipsit de orice umilinţă și respect faţă de cei din jur. Cu toate acestea, mulţi lideri religioși americani, printre care și James Dobson, unul dintre liderii evanghelici și fondator al Focus on the Family, i-au ţinut partea, cerându-le oamenilor să arate îngăduinţă faţă de el. „Eu cred că există speranţă pentru el. Și cred că există speranţă pentru noi”, spunea Dobson doar acum trei luni de zile. Ei bine, într-un final a murit și această speranţă printre unii lideri evanghelici.

Multă toleranţă au demonstrat aceștia (și încă multă demonstrează cei care îl susţin în continuare), însă linia roșie s-a demonstrat a fi comportamentul sexual indecent, dacă nu chiar ilegal, al candidatului. Înainte de a doua dezbatere electorală și cu mai puţin de o lună înainte de alegeri a ieșit în presă o înregistrare de acum 11 ani în care Trump se fălea, în faţa altui bărbat, cu statutul său de vedetă, care îi dă mână liberă să sărute femeile și să le atingă în zonele intime cum și când are chef, fără să aștepte sau să ceară permisiunea. Dezvăluirile au pornit de la o mărturisire a faptului că încercase să o seducă pe o jurnalistă, la doar trei luni după ce se căsătorise cu a treia soţie, Melania Trump. Încercarea a eșuat, jurnalista fiind căsătorită. Apoi discuţia s-a axat pe o altă domnișoară, cu care cei doi trebuiau să se întâlnească și despre care vorbeau ca despre o bucată de carne. Ca reacţie la aceste dezvăluiri, Trump a catalogat repede discuţia ca „vorbe de vestiar”, sugerând că așa vorbesc toţi bărbaţii când se strâng la un loc. El a mai și sugerat că totuși ar trebui apreciat, având în vedere că doar a spus acele cuvinte, în timp ce alţi politicieni, precum Bill Clinton, soţul contracandidatei sale, chiar a trecut la fapte. Clinton a fost acuzat de abuz sexual de patru femei după scandalul cu Monica Lewinski. Înainte de dezbatere, Trump le-a adunat pe acestea într-o conferinţă de presă, după care a încercat să le așeze în locurile VIP pentru a-l forţa pe Bill Cliton și pe fiica acestuia să dea mâna cu ele. În final, femeile au stat cu restul publicului să urmărească dezbaterea.

Aceste tactici electorale de ultimă speţă eu eșuat lamentabil. „Acesta este abuz sexual. Te-ai dat mare că abuzezi sexual femeile. Înţelegi asta?” l-a întrebat unul dintre moderatorii dezbaterii pe Trump, care a susţinut în continuare că nu a făcut niciodată ce a spus și că are doar respect pentru femei. Chiar în timpul dezbaterii s-a văzut cât de mult o respectă pe adversara sa, pe care nu doar că a întrerupt-o și a încercat să o intimideze fizic printr-un show de „mascul alfa”, dar a ameninţat-o în direct cu închisoarea. Mai mult decât atât, chiar una dintre fostele sale soţii, Ivana Trump, a descris într-o declaraţie de divorţ un incident în care Trump, nervos din cauza unei operaţii estetice eșuate, a luat-o de păr, i-a rupt hainele și a violat-o. După ce declaraţia a fost făcută publică, a revenit să spună că nu a fost tocmai un viol pentru care să chemi poliţia. De multe ori în trecut, Trump a făcut referiri sexuale la fiica sa, Ivanka, și chiar a admis nonșalant că a fost atras fizic de Paris Hilton pe când aceasta avea doar 12 ani. Însă pentru Trump acest comportament este normal, este ceea ce fac bărbaţii. Nu poate fi vorba însă doar de „vorbe de vestiar”, când atât el, cât și companiile sale au acumulat cel puţin 20 de procese pentru hărţuire sexuală. Când Trump a declarat că „nimeni nu respectă mai mult femeile ca mine”, s-a înţeles că în viziunea lui asupra lumii asta este ce poate obţine maximum o femeie de la un bărbat.

Cutremurarea evanghelică

Partidul Republican este scindat. Lideri de top precum John McCain și Paul Ryan au tăiat în mod public legăturile cu Trump, spunând că după aceste dezvăluiri nu îl vor mai susţine în cursa electorală. Alţi republicani au cerut convocarea de urgenţă a Comitetului Naţional pentru numirea altui candidat, în timp ce restul i-au catalogat pe aceștia „trădători de neam și ţară” și i-au ameninţat că nu vor mai avea nicio șansă în politică dacă nu respectă linia partidului.

Din nefericire, situaţia se vede aproape în oglindă și în grupul electoratului republican evanghelic. În timp ce unii lideri au hotărât că parcă totuși nu mai pot fi indulgenţi faţă de Donald Trump, care încearcă să normalizeze toate comportamentele antisociale, alte figuri importante îl susţin în continuare. Teologul evanghelic Wayne Grudem a fost unul dintre cei mai surprinzători susţinători ai lui Trump, publicând chiar un eseu prin care încerca să convingă nu doar că Trump este „alegerea morală corectă”, ba chiar că este „imperativ pentru creștini” să îl voteze. Washington Post scrie că eseul său le-a oferit o importantă bază teologică creștinilor cu dubii în privinţa lui Trump. De la noile dezvăluiri, eseul a dispărut de pe Townhall.com, iar acum Grudem susţine că „nu există niciun candidat bun din punct de vedere moral în aceste alegeri… Am spus despre Trump că este un candidat cu defecte, dar unul bun, iar acum regret că nu i-am condamnat caracterul moral. Nu pot să îl susţin și îi cer să se retragă din alegeri”, spune acum Grudem, care le dă dreptate celor care acum îl critică pentru că l-a susţinut pe Trump.

Alţi lideri evanghelici, precum Rusell Moore și Al Mohler, lideri în comunitatea baptiștilor din Sud, și autorul Max Lucado, se numără printre susţinătorii lui Trump care l-au abandonat, însă mai din vreme. Acum li se alătură James MacDonald, pastorul megabisericii Harvest Bible Chapel și membru al consiliului religios format de Donald Trump pentru a-i oferi consiliere pe probleme de interes pentru credincioși. Acesta a declarat că Trump este un om care nu vrea să asculte sfatul nimănui, care nu vrea să se căiască pentru nimic, iar el nu îi mai poate acorda „har” pentru comportamentul său. Este total opusul a ceea ce a declarat neurochirurgul Ben Carson, care și-a motivat alegerea de a-l susţine în continuare pe Trump prin faptul că acesta s-ar fi rugat împreună cu alţi lideri religioși pentru iertare. „Se apropie tot mai mult de Dumnezeu”, a declarat Carson despre Trump. Șeful consiliului religios al lui Trump, Ralph Reed, împreună cu Tony Perkins, președinte al Family Research Council, Robert Jeffress, pastor senior al First Baptist Church din Dallas, autorul Eric Metaxas, David Brody, de la Christian Broadcasting Network și alţii își menţin în continuare poziţiile pro-Trump, în ideea că suntem cu toţii păcătoși oricum.

Răul deja făcut

Oameni precum Ben Carson sau Ralp Reed își motivează poziţia susţinând că sunt mai puţin atenţi la „detalii” și mai degrabă atenţi la „imaginea de ansamblu”, în care Hillary Clinton este acolitul Diavolului, după cum a afirmat Carson, sau este chiar Diavolul în sine, după cum susţine Trump. Deopotrivă Carson și Reed susţin că și alţi creștini pot să își menţină privirile către imaginea de ansamblu și că, în definitiv, nimic din ce face sau spune Trump nu contează atâta timp cât își menţine promisiunile electorale.

„Oamenii credincioși votează pentru cine apără viaţa nenăscută, pentru cine apără libertatea religioasă, pentru cine crește economia, pentru cine numește judecători conservatori la Curtea Supremă și pentru cine se opune unei înţelegeri nucleare cu Iranul”, a declarat Reed. În schimb, corupţia lui Clinton, care se folosește de funcţie pentru a genera fonduri pentru guverne străine și pentru corporaţii, stilul ei secretos și iresponsabil de a manevra materiale secrete, punând în pericol siguranţa SUA, vor îndepărta voturile credincioșilor. „Cred că o înregistrare de acum 10 ani a unei conversaţii private este jos de tot în ierarhia grijilor lor”, spune Reed despre evanghelici. Este aceeași explicaţie pe care o găsim și la alţi lideri, precum Franklin Graham. „Comentariile lui Donald Trump nu pot fi apărate, dar nici agenda progresistă și lipsită de Dumnezeu a lui Barack Obama și Hillary Clinton”, spune el. Și atunci, care este criteriul de delimitare? Simplu: „Cea mai importantă problemă la aceste alegeri este Curtea Supremă”, conchide el. Graham pare să aibă dreptate. În sondaje realizate în perioada 5-9 octombrie, când e posibil ca unii dintre intervievaţi să nu fi văzut încă înregistrarea cu pricina, dar alţii, da, Trump scădea deja semnificativ în rândul femeilor și al independenţilor politici, dar evanghelicii erau tot în colţul său. Doi din trei evanghelici albi voiau să voteze în continuare cu Trump, arată The Atlantic.

„Deci preţul conservării libertăţii religioase este să te dai cu cineva care își bate joc de practicile și principiile tale? Poate că securizarea libertăţii voastre religioase nu merită să vă compromiteţi religia?” se întreabă pe Twitter profesorul de filosofie James K.A. Smith, de la Calvin College. Implicarea atât de vizibilă a liderilor evanghelici în această campanie electorală a atras încă din prima voci care avertizau că evanghelicii încep să arate ca niște ipocriţi care își vând religia pentru niște promisiuni electorale. Acest gen de critici sunt ușor de demontat când vin „din afară”, dintr-un mediu „fără Dumnezeu”, unde grijile și problemele pe care și le pun credincioșii nu mai contează în spaţiul public. Ce se întâmplă însă când asemenea avertismente vin „dinăuntru”? Există vreo șansă ca unii să se întoarcă de pe calea lor spre urne?

Christianity Today este una dintre cele mai respectate publicaţii creștine din Statele Unite și la nivel internaţional. De fapt, este a doua cea mai citită publicaţie creștină din SUA. De aceea, când editorii acestei publicaţii nonprofit hotărăsc că este vremea să își încalce propria politică editorială pentru a lansa un avertisment cât se poate de serios către creștinii care vor să voteze în aceste alegeri, e timpul unei reevaluări cât de serioase. „Doar pentru că ne menţim neutri nu înseamnă că suntem indiferenţi. În mod special nu suntem indiferenţi când la mijloc este Evanghelia”, începe editorialul semnat de Andy Crouch, redactorul-șef al publicaţiei. „Evanghelia este mai importantă decât orice campanie, iar cel mai bun rezumat al Evangheliei este că Iisus este Dumnezeu”, în contrapondere cu Donald Trump, care se crede Dumnezeu, care prin tot ce face manifestă idolatrie și care ne cere „alianţa” în mod public.

Creștinii nu ar trebui să uite că există constrângeri impuse de Dumnezeu asupra felului în care ar trebui să se implice în politica pământească. Politica lui Clinton, „ostilă expresiei tradiţionale a creștinismului”, nu este cea mai bună alegere pentru creștini, admite publicaţia. Cu toate acestea, aplecarea „celor mai mulţi evanghelici” spre Trump este opţiunea cea mai proastă. Comunismul, ca sistem care a vrut să distrugă religia, nu doar că l-a dezonorat pe Dumnezeu, ci a dezonorat imaginea Sa în oameni. „Nu putem să complotăm (n.r., cu asemenea sisteme) când idolatria devine manifestă”, mai ales când „vocea unui om ne cere să îngenunchem”, atrage atenţia publicaţia, vizând în mod clar înclinaţiile dictatoriale ale lui Trump. „Toată lumea știe și a putut să vadă de decenii cine este Trump, ce să mai spunem de ultimele luni. Revelaţiile din ultima săptămână, deși șocante, nu ar fi trebuit să surprindă pe nimeni.” Prin urmare, „recalibrarea” unor lideri evanghelici este bună, dar vine foarte târziu, consideră cei de la Christianity Today, care rezumă viaţa lui Trump la „idolatrie, lăcomie și imoralitate sexuală”, care nu a oferit niciun indiciu de modestie sau dependenţă de alţii, ce să mai spunem de Dumnezeu. „Ridică în slăvi bărbaţii puternici și profită de orice ocazie pentru a-i umili pe cei vulnerabili. Nu arată nicio curiozitate și capacitate de a învăţa. Este, pe scurt, întruchiparea a ceea ce Biblia numește nebun.” Iar comparaţia pe care unii o fac între el și regele David, care a fost adulterin și criminal, nu stă deloc în picioare ca motivaţie pentru a-l susţine.

Însă cele mai importante și usturătoare remarci abia acum urmează: „Majoritatea creștinilor care îl sprijină pe Trump o fac din niște calcule strategice, bazate pe puterea președintelui de a numi judecătorii Curţii Supreme. Ceea ce este important… însă vine o vreme când strategia devine o formă de idolatrie – o tentativă de a manipula pârghiile istoriei în favoarea cauzelor noastre. Strategia devine idolatrie… când facem alianţe cu cei care par să ne dea putere, în detrimentul dependenţei noastre de Dumnezeu, care judecă toate neamurile, și în opoziţie cu grija pe care Dumnezeu o manifestă pentru străini, văduve, orfani și cei oprimaţi… Entuziasmul pentru un candidat ca Trump le dă motive serioase vecinilor noștri să se îndoiască că noi chiar credem în Dumnezeu. Ei văd că unii dintre noi sunt atât de absorbiţi de sine și de nevoia să se protejeze, încât ne-am alia cu cineva care încalcă tot ce e sacru pentru noi din speranţa – o speranţă foarte vagă, dat fiind șirul lung al trădărilor sale că mandatul său o să ne salveze.” Ce le mai rămâne de făcut creștinilor cu doar câteva săptămâni înainte de final? „Pocăinţă, post și rugăciune, indiferent de persoana cu care votaţi. Trebuie să avem speranţă, dar nu într-un candidat, ci în Iisus. Noi nu slujim idolilor, Îi slujim lui Dumnezeu,” conchide Christianity Today.