Săptămâna trecută, candidatul republican la prezidenţialele americane, Donald Trump, a avut o întâlnire în spatele ușilor închise cu aproape 1.000 de lideri evanghelici, într-o încercare de a le câștiga sprijinul. Ba chiar, după acea întâlnire, unii lideri protestanţi au declarat în presă că Trump este „născut din nou”, că a „acceptat o relaţie cu Hristos” și este acum la stadiul de „bebeluș creștin”. Această știre, neconfirmată de echipa lui Trump, a aprins spiritele în tabăra electoratului republican creștin, care pare să încerce să construiască din mers punţi de susţinere pentru un candidat ca Trump.

James Dobson, unul dintre liderii evanghelici din SUA și fondator al Focus on the Family, este cel care a acordat un interviu în cadrul întâlnirii și și-a afirmat convingerea că Trump și-a luat un angajament de acest gen și că îl cunoaște personal pe cel care l-a condus pe Trump la Iisus. Deși Dobson a recunoscut că Trump nu se potrivește prea bine pe tiparul evanghelicilor, oamenii ar trebui să fie mai îngăduitori cu el. „Eu cred că există speranţă pentru el. Și cred că există speranţă pentru noi”, a mai spus Dobson, manifestându-și astfel aprobarea pentru candidatul republican.

Același Dobson declara în 1998, când președintele Clinton risca să fie pus sub acuzare în urma scandalului de infidelitate, că într-adevăr caracterul unei persoane contează și nu poţi conduce nici o familie și nici o ţară fără acest ingredient. „Ce prostie să crezi că o persoană fără onestitate și integritate morală este bună să conducă naţiunea și lumea! Cu toate acestea, lumea continuă să spună că președintele face o treabă bună, chiar dacă nu îl respectă ca persoană. Aceste două poziţii sunt fundamental incompatibile. Ne confruntăm cu o profundă criză morală, în care oamenii nu mai au capacitatea de a recunoaște natura răului. Iar când o naţiune ajunge la acest stadiu de depravare, judecata este o certitudine”, spunea el atunci. În mod natural, atitudinea de acum suprinde, mai ales că nu este Dobson singurul ei exponent. Cum se poate explica incapacitatea de a recunoaște natura răului tocmai într-un om ca Donald Trump, aflat la a treia căsătorie, care minte la televiziunea naţională, care este misogin, rasist, vulgar și care este lipsit de orice umilinţă și respect faţă de cei din jur?

Ba mai mult, nu doar că unii nu pot sau nu vor să observe ipocrizia situaţiei, însă alţii, precum pastorul Michael Anthony, fondator al National Week of Repentance, a declarat în urma întâlnirii cu candidatul republican că Dumnezeu a vorbit prin acesta. Anthony a vorbit despre postura sa schimbată, despre „umilinţa palpabilă din încăpere” care aproape l-a emoţionat până la lacrimi, dar mai ales a vorbit despre rugăciunea prin care Trump l-a atins profund. „Voi, ca lideri religioși, aveţi tot dreptul să vorbiţi și să vă exprimaţi, dar nu o faceţi. Primul Amendament vă protejează acest drept, și totuși nu o faceţi”, a spus Trump, ca pe urmă să numească un comitet de consilieri evanghelici (din care face parte și Dobson) și să le promită că, din postura de președinte, va numi la Curtea Supremă judecători conservatori, care să apere libertatea religioasă și să rezolve problema avortului. Alţi lideri și pastori au recunoscut situaţia drept ceea ce este și i-au criticat deschis pe acești lideri sau doar s-au menţinut departe de problemă. Lăsându-i la o parte pe lideri, importantă este starea de lucruri de la firul ierbii. Cum arată Trump în sondaje?

Din start trebuie să înţelegem cât de importantă este susţinerea din partea creștinilor evanghelici pentru candidaţii la Casa Albă. Per total, electoratul american se împarte între: creștini după Evanghelie/ evanghelici – 36%; alte tipuri de creștini – 37%; non-creștini – 27%. Dintre aceste categorii, prima este cel mai greu de convins. Problema pentru Trump este și că prima formează majoritatea electoratului republican: 45% din electoratul republican este alcătuit din creștini după Evanghelie/evanghelici, 40% reprezintă alte tipuri de creștini și numai 15%, pe cei care nu se consideră creștini sau religioși. În schimb, în electoratul democrat, creștinii după Evanghelie/evanghelicii sunt minoritari, cu 29 de procente faţă de 35 de procente pentru alte tipuri de creștini și încă 35 de procente pentru non-creștini. Aceste cifre arată destul de clar de ce Hillary Clinton, deja cunoscută drept o metodistă practicantă, nu a fost nevoită să joace cartea religiei în campania pentru candidatul final al Partidului Democrat, pe când Trump a trebuit să se prefacă că Biblia este „cartea lui preferată”, dar fără să aibă habar de conţinutul ei.

Pe măsură ce Donald Trump a început să crească în sondaje prin adeziunea celor care se descriu drept creștini după Evanghelie sau evanghelici, unii lideri religioși, analiști politici și cercetători au ajuns să se întrebe dacă cei care se descriu așa în exit poll-uri chiar sunt ceea ce spun că sunt. Ei argumentează că întrebările din sondaje sunt prea generale și astfel se îngroașă rândurile creștinilor după Evanghelie/evanghelicilor care îl votează pe Trump, când ei de fapt nu sunt cu adevărat creștini după Evanghelie/evanghelici pentru că rareori merg la biserică, explică unii lideri religioși. Și  deși este imposibil de stabilit cu exactitate câţi dintre cei care spun că fac parte din aceste denominaţiuni și sunt suporteri ai lui Trump chiar îmbrăţișează practicile tradiţionale ale religiilor respective, studiile Pew arată că, de obicei, cei care se identifică în aceste categorii religioase raportează și credinţe și comportamente specifice protestantismului evanghelic, indiferent de culoarea politică. Astfel, peste 60% din electoratul evanghelic merge la biserică cel puţin o dată pe săptămână, peste 85% spune că religia este foarte importată în viaţa sa, peste 56% crede că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu și peste 57% își împărtășește credinţa cu alţii săptămânal sau lunar. Problema este că, în ciuda scepticismului unora dintre liderii religioși, sondajele Gallup arată că Trump este în creștere în rândurile protestanţilor albi nonhispanici, atât foarte religioși, cât și moderaţi. Din februarie până în iunie 2016, susţinerea lui Trump în rândul celor mai religioși a crescut de la 57% la 66%, iar în rândul celor moderaţi a crescut de la 70% la 73%, ceea ce pare să indice că, până la urmă, nu religiozitatea sau lipsa ei îi face pe republicanii creștini să voteze cu Trump.

Dacă aspectul religios, aspectul moral și caracterul candidatului ar prima pe agenda creștinilor evanghelici, Hillary Clinton ar fi mult mai ușor de votat decât Trump, dar se poate ca de data asta aceștia să voteze flagrant împotriva propriei conștiinţe, într-o încercare disperată de îngheţare a procesului de liberalizare accentuată a societăţii americane și din aceeași panică identitară care în Europa a generat Brexit-ul. Pe de o parte, creștinilor s-au putea să nu le placă personalitatea și caracterul lui Trump, dar în același timp sunt cuceriţi de același discurs demagog, populist și naţionalist pe care îl auzim în ţările europene, discurs care, într-o criză extrem de complexă a globalizării, vine să propună soluţii simpliste. În America asta ar însemna întoarcerea la un anumit moment în timp în care graniţele erau închise, mexicanii și musulmanii erau la ei acasă, producţia americană era la ea acasă, religia nu era o paria a societăţii și visul american era ceva la care adera o lume întreagă. Dacă Trump va avea „strălucirea” să numească un partener de campanie, posibil vicepreședinte, o persoană cunoscută pentru valorile sale religioase și familiste, chiar un afroamerican, după cum s-au rugat liderii evanghelici, atunci nu va avea nicio problemă să strângă rândurile creștinilor în spatele lui. Totuși, poate că după Brexit americanii vor vota raţional și nu vor căuta să își rezolve frustrările dând puterea unui guraliv care le vorbește cu emoţie despre supremaţia ţării.

Foto: captură YouTube

DISTRIBUIE: