Noul președinte american va fi decis de credinţa afroamericanilor?

419

Mulţi analiști, scriitori și strategi politici sunt convinși că afroamericanii vor determina viitorul președinte al Statelor Unite. De ce? Fiindcă credinţa va juca un rol important în procesul de luare a deciziilor.

Voturile afroamericanilor au cântărit decisiv în alegerea președintelui Obama. Se va repeta situaţia, având în vedere că ambii candidaţi sunt exponenţii rasei albe? La prima vedere, afroamericanii nu ar mai avea o miză importantă pentru prezenţa la vot. În realitate, lucrurile stau cu totul altfel, în condiţiile în care credinţa a fost una dintre mizele supravieţuirii pentru comunitatea neagră, susţine Robert M. Franklin, profesor de etică în leadership, la Candler School of Theology, din Atlanta.

„Este important să ne amintim că afroamericanii, ca grup, s-au bucurat de un acces nestingherit la vot numai de la mijlocul anilor 1960”, a declarat Franklin, iar în vederea obţinerii și păstrării acestui drept constituţional, „credinţa și comunitatea au jucat un rol important în lupta pentru dreptate și egalitate”. În consecinţă, este de așteptat ca „credinţa să continue să joace un rol important în orientarea opţiunilor lor politice”.

Aceeași convingere o exprimă și James C. Perkins, președintele Convenţiei Naţionale Baptiste Progresiste, care a declarat fără ezitare că „religia a jucat întotdeauna un rol important în naţiunea noastră și în politica noastră”. În consecinţă, credinţa și exprimarea religioasă nu sunt inerente procesului electoral, însă întotdeauna identitatea religioasă a unui candidat a afectat modul în care alegătorii și-au direcţionat votul. Și acest aspect face ca noua campanie electorală să aibă o importanţă și mai mare pentru comunitatea afroamericană, crede Perkins. Motivele sunt simplu de înţeles, având în vedere că sunt aspecte vitale puse în joc: asistenţă medicală la preţuri accesibile, egalitatea veniturilor, locuri de muncă, educaţie.

De acest aspect sunt convinși și candidaţii la cursa prezidenţială. De exemplu, Hillary Clinton nu a ratat ocazia de a se deplasa, nu cu multe zile în urmă, la o biserică a negrilor din Charlotte – oraș agitat de manifestaţii și incidente după uciderea unui negru de către poliţie. A denunţat rasismul și a îndemnat populaţia la calm. Evident, a profitat de acest prilej pentru a trimite săgeţi subtile spre adversarul ei, acuzându-i pe cei care „exploatează temerile oamenilor, deși acest fapt sfâșie și mai mult ţara noastră”. Nici Trump nu s-a lăsat mai prejos, având întâlniri private cu nenumăraţi predicatori negri. În opinia celor de la NBC, unii dintre aceștia au devenit un fel de „surogate” pentru afacerile mogulului transformat în politician, ceea ce a pus sub semnul întrebării motivaţiile lor.

De fapt, aceasta este problema de fond: sinceritatea declaraţiilor și motivaţiile celor doi candidaţi. Faptul că aceștia caută insistent compania liderilor comunităţii afroamericane nu surprinde pe nimeni. Ceea ce îi deranjează pe unii analiști este absenţa din peisaj a altor comunităţi negre, noncreștine. De ce sunt vizibili doar liderii negri din comunitatea creștină, iar alţii sunt aproape ignoraţi? se întreabă analiștii. Lipsa de reprezentare a altor lideri religioși ar trebui să fie un semn, sugerează Franklin. „Principalele partide politice ar trebui să contacteze categorii diverse de lideri religioși care reprezintă spectrul diversităţii etnorasiale și socioeconomice”, susţine teologul american. „Când ei se concentrează pe un singur grup, publicul are dreptul să fie suspicios în ce privește un potenţial abuz și o manipulare a unei anumite comunităţi.”

Pentru Simran Singh, profesor de religie la Universitatea Trinity, diversitatea religioasă în cadrul alegerilor politice este o iluzie. „În timp ce vedem o exprimare a diversităţii în ceea ce privește identitatea etnică, nu vedem același lucru în privinţa identităţii religioase.” În opinia lui Singh, nu poate fi negată mobilizarea religiei în preajma campaniilor politice, însă aceasta rămâne o experienţă în cea mai mare parte creștină. „În Statele Unite, nu este vorba doar despre albi, ci și despre creștinism”, conchide Singh.

Până la urmă, totul se rezumă la voturi. Iar cele ale afroamericanilor încep să conteze tot mai mult. Într-o animaţie video, The Atlantic argumentează pe bază statistică faptul că America a ajuns spre finalul dominaţiei creștine albe. Nu este vorba doar de o Americă postcreștină, ci și de una în care creștinismul alb a ajuns minoritar. Încă de acum câţiva ani, pe baza unor statistici care acopereau intervalul 2010-2011, Biroul american de evidenţă a populaţiei a anunţat că nou-născuţii albi nonhispanici au reprezentat mai puţin de jumătate din nou-născuţii din Statele Unite ale Americii, conform The New York Times. Era pentru prima dată în istoria SUA când numărul de copii de diferite minorităţi depășeau numărul nou-născuţilor albi. În 2015, Biroul american de statistică a publicat estimările anuale pentru populaţia SUA și, pentru prima dată în istoria ţării, cei mai mulţi copii cu vârsta sub 5 ani (50,2%) nu sunt albi, scrie Business Insider. Iar estimările pe termen lung arată că albii nonhispanici vor fi mai puţin de jumătate din populaţia Americii până în 2045.

Adam Clayton Powell, un fost pastor negru și membru al Congresului, le-a solicitat afroamericanilor, cu mai bine de 5 decenii în urmă, să fie prudenţi cu privire la graba de a se alinia în întregime în spatele unui singur partid. Citându-l pe acesta, Franklin a atras atenţia asupra potenţialului pericol în care se găsesc comunităţile de negri, cărora li se reamintește că „nu avem prieteni permanenţi și dușmani permanenţi, ci numai interese permanente”.