Partidul Democrat din SUA tocmai a scris istorie în această săptămână, nominalizând prima femeie care să candideze din partea partidului pentru Casa Albă. În acest context, Rusia este acuzată că ar încerca să boicoteze unitatea partidului, și, prin urmare, șansele candidatului său, prin publicarea unor conversaţii purtate pe email de șapte dintre liderii partidului, din care reiese că partidul ar fi fost părtinitor în susţinerea lui Clinton împotriva altui candidat din partid.

Bernie Sanders, candidatul democrat socialist care a iscat o adevărată trezire a unei părţi a electoratului american, care cere acum revoluţionarea sistemului politic din SUA, s-a plâns de mai multe ori în timpul campaniei că nu este tratat în mod corect, că este marginalizat și că tot sistemul este deja „aranjat”. Bernie Sanders ar fi putut să fie astăzi în locul lui Hillary Clinton, iar susţinerea sa este extrem de importantă pentru a-i aduce lui Clinton voturile de care are nevoie să câștige în noiembrie împotriva lui Donald Trump.

Cei din echipa lui Clinton, dar și experţi în furt de date cred că este o prea mare coincidenţă ca, în acest context și tocmai în pragul deschiderii Convenţiei Naţionale Democrate, în care importanţi oameni politici, printre care și Sanders, sunt programaţi să ţină discursuri de susţinere a candidatului Clinton, Wikileaks să publice aproximativ 19.000 de emailuri care validează suspiciunile lui Sanders.

Cum se face politică în America

Faţă de ce s-a întâmplat la Convenţia Naţională Republicană, care s-a dovedit a fi un fel de reuniune a celor mai infantili adulţi, Convenţia Naţională Democrată trebuia să fie cea a adulţilor maturi. Trebuia să fie un show al unităţii, păcii și armoniei, în care toată lumea urmărește același scop: alegerea lui Clinton în noiembrie. Însă publicarea acelor emailuri a stricat considerabil atmosfera. Adepţii lui Sanders s-au prezentat și mai determinaţi ca de obicei, nevrând cu niciun chip să admită înfrângerea și să își predea voturile lui Hillary Clinton. „Dacă nu se poate cu Sanders, atunci mai bine patru ani cu Trump decât opt cu Hillary”, au spus unii dintre cei care au părăsit Convenţia după ce Sanders i s-a alăturat lui Clinton.

Din acest punct de vedere, Sanders a făcut ceea ce lumea s-a așteptat să facă, și-a călcat pe inimă pentru a aduce unitate în partidul pe care tot el l-a divizat în campanie, pentru a trage împreună spre un scop mai mare decât ambiţiile personale: boicotarea lui Donald Trump pe parcursul spre Casa Albă. Cu toate acestea, unitatea rămâne iluzorie în partid, în circumstanţele în care adepţii lui Sanders nu vor vota pro-Clinton, ci anti-Trump, și în circumstanţele în care președinta partidului a anunţat că la finalul Convenţiei își va prezenta demisia, ca urmare a emailurilor dezvăluite în presă. În numele partidului s-a realizat și o cerere formală de scuze către candidatul Sanders.

Lumea se întreabă însă dacă aceste acţiuni sunt de ajuns, având în vedere că documentele dau pe faţă faptul că un partid care se declară neutru i-a ţinut tot timpul spatelui lui Clinton, discutând făţiș strategii de a-l opri pe Sanders. Unele emailuri erau de-a dreptul batjocoritoare la adresa lui Sanders, liderii partidului spunând foarte clar că acesta „nu va ajunge președinte”. Poate că unul dintre cele mai supărătoare emailuri, de-a dreptul lipsit de scrupule, este cel în care Brad Marshall, șef peste finanţele partidului, sugerează următoarea strategie: „S-ar putea să nu facă nicio diferenţă, dar putem pune pe cineva să formuleze întrebări despre religia lui. Dacă crede în Dumnezeu. Tot a spus că este de descendenţă evreiască, dar eu cred că e ateu. Asta ar putea marca niște divergenţe printre oamenii mei. Oamenii mei dintre baptiștii de sud ar face o mare diferenţă între evreu și ateu.” Cu toate acestea, până la urmă religia nu a fost folosită împotriva lui în campanie și nici nu se poate indica o anumită acţiune în care partidul să fi făcut ceva care să se reflecte cumva în voturile din statele în care Clinton a câștigat sau Sanders a pierdut. Nici Sanders nu a acuzat niciodată că ar putea fi vorba de vreun tip de fraudă electorală.

Pe de altă parte, imaginea partidului democrat iese șifonată, unitatea pare să se ţină de un fir de aţă, iar capitalul scăzut de încredere pe care Hillary trebuia să îl ridice cumva este și mai afectat. Autenticitatea lui Hillary Clinton este pusă la îndoială de două treimi dintre electorii înregistraţi, iar în prezent aceasta este cea mai mare piedică pe care o are de trecut pentru a ajunge președinte. Problema este cu atât mai mare, cu cât rivalul Donald Trump câștigă masiv la capitolul carismă, originalitate, sinceritate, chiar în ciuda faptului că spune lucruri care s-au dovedit a fi false. „Pe lângă faptul că susţine varianta rusească cum că SUA este o oligarhie coruptă, publicarea acelor emailuri se potrivește perfect cu discursul lui Trump despre un sistem măsluit și o Hillary escroacă, care ar trebui să meargă la închisoare după scandalul cu emailuri personale trimise când era secretar de stat”, a declarat un oficial sub anonimitate.

Un hacker român, de vină?

FBI a confirmat că a preluat acest caz pentru a vedea cine este în spatele intruziunii în documentele private ale Partidului Democrat. O compromitere de asemenea natură este destul de gravă și va tratată în consecinţă, a anunţat FBI-ul.

Se pare că încă din 14 iunie, compania de securitate informatică CrowdStrike, sub contract cu PD, a anunţat că două grupuri de securitate rusești au intrat în reţeaua DNC. Unul, APT 28, obţinuse acces în aprilie, iar celălalt, APT 29, obţinuse prima dată acces în vara anului 2015. Existenţa celui de-al doilea grup mai era cunoscută și altei companii de securitate informatică, FireEye, din 2014, care a anunţat imediat că suspectează o finanţare din partea guvernului rus, din cauza organizaţiilor pe care le urmărea și a tipului de date furate. Mai mult, APT 29 părea să funcţioneze pe fusul orar al Moscovei și își întrerupea activitatea în zilele de sărbătoare rusești. Alţi oficiali americani au confirmat că grupul pare sponsorizat de guvernul rus din cauza nivelului incredibil de sofisticat al atacurilor pe care le lansează.

Cu toate astea, un individ care se autointitulează Guciffer 2 și care pretinde că este român, a declarat „rușine celor de la CrowdStrike”, susţinând că el a spart serverele partidului, ca un proiect personal pentru care își riscă viaţa. Cu toate astea, CrowdStrike își menţine punctul de vedere, în timp ce alte companii din domenii cred că Guciffer 2 este un front creat de agenţiile de inteligenţă rusești.

Guciffer 2 se vrea a fi urmașul lui Guciffer, un hacker român pe numele real Marcel Lazăr Lehel. Acesta a fost extrădat anul acesta în custodia FBI pentru a fi judecat cu privire la mai multe infracţiuni cibernetice, printre care spargerea conturilor unor politicieni precum Sidney Blumenthal, un confident al fostului secretar de stat Colin Powell, precum și ale mai multor membri din familia Bush. Hackerul a susţinut că a obţinut acces la serverul privat de e-mail al lui Hillary Clinton, ca apoi să admită că a minţit.

Folosirea platformei Wikileaks pentru publicarea datelor le-a conferit legitimitate, dar totodată arată că site-ul nu are scrupule în ceea ce privește provenienţa datelor sau scopul publicării lor. Pe lângă emailuri au mai fost publicate informaţii personale, precum numerele cardurilor de credit și numerele de securitate socială ale mai multor donatori democratici, ceea ce arată că Wikileaks ori nu a analizat cum trebuie documentele, ori nu i-a păsat.

Interesul Rusiei

Dar ce interes ar fi avut rușii să facă asta? După o discuţie a secretatului de stat american cu omologul său rus pe această temă, președintele Obama a spus că ceea ce s-a întâmplat este caracteristic comportamentului guvernului rus de spargere nu doar a sistemelor informatice guvernamentale, ci și a celor private, și că deși nu se poate pronunţa în privinţa scopului este cunoscută deja admiraţia candidatului Donald Trump pentru președintele Putin. Dar nu doar faţă de persoana sa, ci și faţă de politica sa internă, adică naţionalistă, dar și externă. Trump a declarat curând că dacă va deveni președinte nu va putea garanta ajutorarea militară a niciunui stat NATO în cazul unei invazii rusești. Acuzaţiile Partidului Democrat american sunt „absurde” și ţin de o utilizare „maniacală” a Rusiei în campania electorala americană. „Aceste informaţii au fost imediat dezminţite de familia candidatului la alegerile prezidenţiale”, a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, făcând referire în mod ironic chiar la o declaraţie a fiului candidatului republican Donald Trump. Există însă și un motiv chiar personal pentru o asemenea intruziune, notează Politico.eu. Kremlinul o urăște pe Hillary Clinton încă de la protestele în masă organizate împotriva președintelui rus în decembrie 2011, când Putin era acuzat de fraudarea alegerilor. Atunci, Putin a spus clar cine credea că se afla în spatele lor: secretarul de stat american Hillary Clinton. Cinci ani mai târziu, Putin ar căuta să se răzbune.

Indiferent care ar fi motivul, Obama are dreptate să spună că asemenea gesturi sunt caracteristice pentru guvernul rus, având în vedere că acesta are o lungă istorie de subminare a Vestului prin sprijinirea partidelor și candidaţilor din aripa dreaptă a Europei, notează Foreign Policy. Moscova a penetrat serverele Comisiei electorale din Ucraina în 2014, îngreunând numărarea voturilor și încercând chiar măsluirea rezultatelor. În alte părţi, ajută partidele antisistem care împărtășesc interesele lui Putin în prevenirea extinderii UE și stoparea integrării europene.În Franţa, Frontul Naţional a primit un împrumut de peste 30 de milioane de dolari din partea băncilor rusești. De altfel, Marine le Pen a susţinut aventurile războinice ale lui Putin în estul Europei precum și anexarea Crimeei. Jean Marie Le-Pen a împrumutat, de asemenea, mai mult de 2 milioane $ de la o companie deţinută de un fost agent KGB. În Germania, AFD, partidul de extremă dreaptă, are legături cu mișcarea politică a lui Putin, îndeosebi la nivelul organizaţiilor de tineret. Iar în Ţările de Jos, partidul antieuropean a forţat un referendum public asupra acordului de liber schimb cu Ucraina. Cu toate acestea, chiar și guvernul american are o istorie la fel de rușinoasă din acest punct de vedere, iar Putin le aduce mereu aminte de imixtiunea în treburile interne ale diferitelor state, mai exact de politicile de schimbare de regim operate în ţări precum Irak sau Libia. Dar chiar mai subtil, și CIA-ul a lansat operaţiuni sub acoperite menite să influenţeze alegerile din alte state, de-a lungul anilor, prima fiind în Italia în 1948, când CIA s-a asigurat că nu vor ajunge comuniștii la putere. Ca să nu mai spunem că SUA sunt și un lider global în spionajul cibernetic, adaugă Jack Goldsmith, profesor la Harvard Law School.

Dacă este adevărată implicaţia rușilor în acest scandal al emailurilor înseamnă că Rusia își mută mașinăria de propagandă dincolo de Atlantic. Să vorbim despre o prietenie de la distanţă între Trump și Putin ar înseamnă să simplificăm lucrurile. Acţiunile Rusiei nu reflectă atât un gest de prietenie faţă de Trump sau un gest de ură faţă de Clinton, cât o dorinţă de a discredita sistemul politic american. „Este în interesul Rusiei să arate că SUA sunt profund afectate de corupţie politică la cel mai înalt nivel și de nemulţumire populară. Și se potrivește foarte bine în această poveste dacă Casa Albă se grăbește să îi critice pe alţii, înainte să își pună casa în ordine”, explică Andrew Weiss, analist rus din cadrul Carnegie Endowment for International Peace, un think tank din Washington.