Dacă America ar fi o ţară din vestul Europei, tablouri precum imaginea lui Trump acoperit de mâinile pioase ale liderilor creștini born-again care se rugau pentru succesul lui la eventuala cârmă a ţării ar fi o icoană a oportunismului, blamată de societate.

Însă America cea excepţională se dovedește, statistic, a fi un teren fertil pentru recoltele politice semănate religios. Iar aceasta, în funcţie de perspectivă, poate fi și condamnarea, și salvarea americanilor.

Cel mai recent studiu condus de Barna Group scoate în evidenţă câteva statistici extrem de interesante pentru americani, dar și pentru cei pasionaţi de evoluţiile negocierilor dintre religie și politică în spaţiul privat și ale modului în care acestea afectează spaţiul public. Cercetarea Barna, bazată pe sondarea opiniei unui eșantion naţional de americani cu drept de vot, a scos la iveală că, deși tot mai puţini americani participă la servicile unei biserici, totuși cea mai pregnantă influenţă externă asupra comportamentului de vot al americanilor, în alegerile prezidenţiale de anul acesta rămâne credinţa lor religioasă.

Cercetările în domeniul cristalizării opiniei publice americane au arătat, de-a lungul istoriei, faptul că oamenii se încăpăţânează să nege că atitudinile sau comportamentele lor ar fi influenţate de surse externe, mai ales de către acelea care au drept scop asumat modelarea opiniilor (vezi publicitatea). Iar cercetătorii Barna notează că acest tipar se menţine și în cazul percepţiei privind impactul anumitor surse de influenţă asupra alegerilor politice. Însă, chiar și atunci când sociologii dau la o parte masa de respondenţi care spun că ei nu sunt influenţaţi de factori externi, se observă că, asupra restului, cel mai covârșitor impact îl are religia.

Dintre cele 10 surse de influenţă al căror impact a fost evaluat statistic de cercetătorii Barna, religia respondentului s-a arătat, de departe, a fi cea mai puternică. Nu mai puţin de 18% dintre respondenţi recunosc că religia lor are „o mare forţă de influenţă” asupra deciziei personale, la fel cum 10% spun că „o mare influenţă” o exercită opiniile membrilor familiei. Celelalte surse de influenţă oscilează procentual între 5 și 8%.

Cumulând răspunsurile celor care indică „o mare forţă de influenţă” și „o oarecare forţă de influenţă” a religiei asupra deciziilor lor de vot, obţinem un procent de 33% dintre respondenţi care sunt influenţaţi, într-un fel sau altul, de religia personală în alegerile lor politice. Dincolo de această treime care recunoaște impactul propriei religii, aproape tot atâţia (28%) recunosc influenţa membrilor familiei și a știrilor din media, în timp ce doar puţin peste un sfert (26%) recunosc că se lasă influenţaţi de prieteni și de analiști politici care apar la TV.

Influenţa pastorilor

Privind la ansamblul răspunsurilor, liderii religioși nu par să aibă un cuvânt semnificativ de spus în dirijarea opiniilor americanilor. Însă, spun sociologii de la Barna, dacă nu îi luăm în considerare pe respondenţii care nu au pe cineva pe care să îl considere pastor, atunci impactul influenţei liderilor religioși ajunge la o cincime dintre adulţi, respectiv la 20%.

Statistica aduce un element în plus faţă de cercetările anterioare, între care se numără și un studiu Pew ce arăta că, deși foarte mulţi lideri evanghelici se declarau îngrijoraţi cu privire la ascensiunea lui Donald Trump în sondaje, comunitatea evanghelică americană, ca întreg, îl susţinea pe Trump chiar mai mult decât l-au susţinut la alegerile anterioare pe republicanul Mitt Romney. Atunci, circa trei sferturi dintre americani se arătau în favoarea numirii lui Romney în poziţia de președinte. Anul acesta însă, în același moment al campaniei, peste 78% dintre votanţii evanghelici spuneau că, dacă s-ar organiza alegeri azi, l-ar vota pe Trump. Corelate, cele două studii par să sugereze relaţii de influenţă contradictorii. Studiul Barna sugerează că influenţa vine dinspre lideri înspre credincioși, în timp ce studiul Pew indică spre un antagonism între direcţia liderilor religioși și cea a credincioșilor, fără să claseze în vreun fel scenariul în care credincioșii de rând influenţează opinia liderilor. Cât de plauzibil este acest din urmă scenariu nu se poate spune cu precizie. Cert este însă că poziţia liderilor evanghelici a luat o turnură cel puţin interesantă în iunie, când, în urma unei întâlniri private la care au luat parte aproape 1.000 de conducători creștini, 15 dintre ei au rămas după întâlnire pentru „a-și pune mâinile asupra” lui Trump și a se ruga pentru binecuvântarea candidaturii lui. Unul dintre cei mai vechi lideri evanghelici din SUA, dr. James Dobson, declara, în urma întâlnirii, că Trump și-ar fi luat un angajament de devoţiune faţă de Hristos (Cel care, în lumea evanghelică, face diferenţa între un creștin și un creștin noţional/necreștin). Mai mult, dr. Dobson pretindea că îl cunoaște personal pe cel care l-a condus pe Trump la Iisus și, deși recunoștea că Trump nu se potrivește prea bine pe tiparul evanghelicilor, le recomanda oamenilor să fie mai îngăduitori cu el.

George Barna, care și-a asumat poziţia de analist principal al campaniei electorale americane din 2016, în cadrul Barna Group, oferea o cheie aparte de interpretare a statisticilor obţinute de agenţia sa. Întâi de toate, evidenţia analistul, americanii subestimează măsura în care sunt influenţaţi de surse externe. Așa se explică de ce, deși este limpede că americanul de rând nu experimentează nemijlocit majoritatea evenimentelor politice, totuși cei mai mulţi insistă că nu sunt influenţaţi de mediile lor de informare. Pe de altă parte, aceeași cercetare evocă potenţialul uriaș pe care bisericile și pastorii lor îl au în influenţarea deciziilor de vot. „Cercetările noastre au relevat că cei mai mulţi pastori aleg să nu vorbească în bisericile lor despre subiectele-cheie sau despre candidaţii implicaţi în alegerile de anul acesta – ceea ce ar putea explica nivelul scăzut al influenţei pastorilor, vizibil în acest studiu.” Însă, în acest punct, Barna identifică o oportunitate, nu o ameninţare: „Dacă mai mulţi pastori ar fi dispuși să își instruiască membrii să folosească instrumentarul de principii biblice atunci când analizează chestiuni politice sau care ţin de guvernare și de selecţia candidaţilor, campania electorală ar putea fi transformată radical.”

Poziţia evanghelicilor

Studiul celor de la Barna a scos în evidenţă și faptul că, între membrii tuturor confesiunilor, evanghelicii sunt cei mai predispuși să se lase influenţaţi de credinţă și de pastori. Iar lucrul acesta este foarte semnificativ dacă ne uităm la proporţia electorală pe care o constituie evanghelicii americani. Nu mai puţin de 36% din electoratul american este alcătuit din evanghelici, 37%, din creștini de alte confesiuni, în timp ce electoratul cu altă orientare religioasă decât cea creștină nu cumulează mai mult de 27%. Între cele două partide americane evanghelicii tind să îl favorizeze pe cel republican, 45% dintre voturile evanghelicilor luând-o în direcţia candidatului republican. Doar 29% dintre evanghelici declarau că vor susţine candidatul democrat la alegerile prezidenţiale.

Religia, și în special creștinismul evanghelic american, are, așadar, un rol foarte important în conturarea viitorului politic al Statelor Unite. Ba mai mult, unii sociologi, cum este americanul Robert Bellah, semnalează ca un aspect specific politicii americane faptul că, deși aceasta transcende graniţele confesionale, ea însăși se erijează într-un amestec de credinţe, simboluri și ritualuri care echivalează cu o religie civilă. Această „religie” sincretică este capabilă să normeze discursurile politice care se vor succeda pe parcursul mandatului noului președinte. Și, cel mai probabil, tot ea va puncta negocierea ideologică privind paleta de răspunsuri la provocările politice actuale, raportând-o la interpretarea pe care americanii o dau propriului lor trecut și mai ales idealurilor fondatorilor SUA.