De ani buni, Garry Kasparov este un adversar înfocat al lui Putin. Criticile sale la adresa liderului de la Kremlin sunt de notorietate, acesta fiind chiar arestat pentru atitudinea sa. Recent însă, Kasparov s-a poziţionat și ca un adversar al diplomaţiei europene, pe care o acuză de lașitate.

„Atât timp cât Putin trimite avioane și tancuri, în timp ce Occidentul trimite pături și diplomaţi, dictatorul își va exercita autoritatea”, sună concluzia unui articol din The Atlantic, în care marele maestru de șah acuză Europa de subminarea eforturilor pe care el le-a depus pentru readucerea Rusiei în zona democraţiei.

Nemulţumirea campionului este că Occidentul a căzut în capcana pe care Rusia i-a întins-o. Putin a apelat în dese rânduri la forţă, pentru ca apoi să negocieze, în timp ce el este cel care dictează. „Până acum, această strategie de cacealma și hărţuire a dat roade. Casa Albă a mers înainte cu blândeţe cu șarada diplomaţiei, orice răceală politică dintre SUA și Rusia fiind criticată rapid drept o potenţială întoarcere la Războiul Rece”, susţine Kasparov.

Democraţia promite multe, dar face puţin

În timp ce este expus unui joc tare, Occidentul s-a mulţumit să întâmpine „agresiunea Rusiei cu puţin mai mult decât niște comunicate de presă prin care își exprimă îngrijorarea”. Chiar și atunci când a impus sancţiuni, le-a făcut „timid”, acestea fiind insuficiente pentru a-l împiedica pe Putin sau pentru a anula prejudiciile îndelungate făcute de liderii democraţi ai lumii libere, care vorbesc despre promovarea democraţiei în timp ce îi tratează de la egal la egal pe liderii celor mai represive regimuri. Din acest punct de vedere, Kasparov nu are nicio îndoială că această atitudine de conciliere „este ceea ce l-a ajutat pe Putin să rămână la putere atât de mult”.

Supărarea lui Kasparov provine din faptul că așteptările sale erau mari. Replicile ferme ale liderilor occidentali faţă de politica agresivă a Rusiei dădeau speranţe. Însă, „în locul unor fapte concrete, am obţinut doar vorbe goale”, își exprimă dezamăgirea Kasparov, care acuză SUA, dar și Europa, că rămân mereu cu câţiva pași în urma Rusiei.

Campionul rus refuză să creadă că partida este pierdută. Pentru Kasparov, înfruntarea lui Putin nu presupune înfrângerea armatei ruse și nici riscul începerii unui al treilea război mondial. Imaginea de lider a lui Putin în Rusia este construită pe percepţia că este invincibil. El nu își poate permite să eșueze, de aceea își alege cu atenţie ţintele, acolo unde știe că NATO nu va interveni. Tocmai aici este punctul nevralgic al liderului de la Kremlin, crede fostul șahist. Orice acţiune prin care pot fi provocate daune de imagine lui Putin și acestui mit al invincibilităţii sale ar fi de ajuns pentru a determina o schimbare reală în comportamentul său.

Rusia, cu ochii pe slăbiciunile americanilor

Kasparov nu este primul care și-ar dori să vadă o politică externă occidentală mai incisivă, chiar cu riscurile pe care aceasta le poate implica. Atenţia maximă se îndreaptă spre SUA, fiind singurul stat care poate face cărţile în defavoarea Kremlinului. Însă nici Obama nu pare să fie scutit de critici. „Din Orientul Mijlociu până în Eurasia, se pare că președintele Obama reacţionează la evenimente în loc de a încerca să le modeleze”, observa, cu ceva timp în urmă, Ben Carson.

Până și oficialii ruși au recunoscut că stilul occidental de diplomaţie indică slăbiciuni de ordin decizional. De exemplu, vizita secretarului de stat al SUA la Soci, din luna mai, a fost percepută drept o mare victorie a diplomaţiei ruse, indicând faptul că încercarea de izolare a Rusiei nu a reușit. Cel puţin, asta a lăsat de înţeles Serghei Lavrov. Îl aprobă și Andrei Tsygankov, profesor de relaţii internaţionale la San Francisco State University, care consideră că încercarea de a izola Kremlinul, politic și economic, a eșuat.

În schimb, Mark Galeotti, profesor de afaceri internaţionale la Universitatea din New York, susţine vizitele lui John Kerry și, respectiv, a Victoriei Nuland la Soci și Moscova au însemnat doar o depresurizare temporară a unor tensiuni acumulate între cele două puteri. Tocmai aceasta este problema pe care Kasparov încerca să o semnaleze. Ceea ce occidentalii definesc ca fiind diplomaţie rușii decriptează ca slăbiciune și se simt încurajaţi să pășească mai departe. Practic, nu sunt doar două limbaje diplomatice, ci și două decriptări diferite. De aceea Kasparov susţine că liderii democraţi lasă impresia că „le lipsește convingerea că diplomaţia are limitele sale când se confruntă cu dictatorii”, pe de o parte, și, pe de altă parte, că „diplomaţia este posibilă doar dintr-o poziţie de forţă”.

Democraţia, surclasată de dictatură

Frustrările lui Kasparov pot fi înţelese. Dorinţa de a vedea o Rusie fără Putin este puternică. Până la fuga sa în SUA, Kasparov și-a asumat un rol de lider de opoziţie. Acum, este nevoit să constate că liderul rus stăpânește mai mult ca oricând situaţia. Kasparov omite însă, în analiza sa, faptul că democraţia nu își permite să utilizeze aceleași tehnici ca ale adversarului care își ţine pumnul într-o mănușă de fier.

Într-un interviu acordat ziarului Gândul, istoricul Lucian Boia consideră că atitudinea actuală a Rusiei nu ar trebui să surprindă pe nimeni, pentru că „ţările democratice sunt mereu dezarmate în faţa agresorului sau în faţa cuiva care duce o politică de forţă”. Aceasta este cauzată și de faptul că ţările democratice au o altă logică de a acţiona. De aici, poate, și percepţia de pasivitate care pare să caracterizeze Occidentul. Problema este că aceste limite autoimpuse sunt văzute de Rusia ca slăbiciuni.

Pe de altă parte, abordarea nu poate fi redusă doar la Putin. Este imposibilă contracararea propagandei rusești cu același gen de armament, fie și pentru simplul fapt că mentalitatea rusă diferă de cea occidentală. În condiţiile în care Putin a ajuns la cifra record de 90% la nivelul susţinerii din partea populaţiei și beneficiază și de sprijinul aproape necondiţionat al Bisericii Ortodoxe, este dificilă impunerea unei linii de forţă. De aceea, jocul de șah propus de Kasparov nu ia în calcul toate piesele aflate pe tablă. Cel mai probabil, partida va fi îndelungată, va necesita răbdare și devine, astfel, greu de estimat când și dacă va fi câștigată.

DISTRIBUIE: