Populismul, o cutie a Pandorei pentru lumea liberă

77

Finalul de an 2016 nu face aluzii la un viitor optimist. În timp ce victoria lui Trump a dat avânt populismului și extremismului, în Răsăritul european, Putin pare să își instaleze confortabil ideologia.

„Populismul a prins aripi prin victoria lui Trump. Democraţia e în pericol. Unii vor s-o salveze, omorând-o prin nerespectarea voinţei suveranului. În răstimp, în Moldova şi aiurea exultă putinismul. Ce-i de făcut?”, se întreabă un jurnalist DW.

Este o întrebare care îi încurcă pe mulţi, fiindcă răspunsul este dificil de conturat. Deocamdată nu s-a reușit trecerea dincolo de pragul constatărilor. Până și Obama s-a limitat la a observa situaţia complicată în care se regăsește omenirea. „Când vezi că un Donald Trump şi un Bernie Sanders, candidaţi foarte neconvenţionali, au un succes considerabil, atunci, evident, există ceva acolo care este exploatat: o suspiciune de globalizare, dorinţa de a ţine în frâu excesele”, a declarat Obama cu ocazia turneului de adio făcut în Europa. În opinia liderului american, globalizarea a stimulat mişcările populiste de stânga şi de dreapta din Europa, conducând la situaţiile care bulversează în prezent lumea democratică. Brexitul și victoria lui Trump semnifică „sfârșitul globalizării fericite”, observa un jurnalist, făcând trimitere la o problemă căreia lumea democratică i-a neglijat efectele în cascadă pe care le poate genera. Văzută din această perspectivă, victoria lui Trump nu ar mai trebui să fie percepută ca o surpriză.

În acest context, comentariile lui Obama sunt o încercare in extremis de a atrage atenţia asupra unui fenomen care deja pare scăpat de sub control. „Eu cred, separat şi în afara oricăror alegeri sau mişcări, că va trebui să ne ferim de o creştere a unui soi brut de naţionalism, identitate etnică sau tribalism, construit în jurul unui «noi şi ei»”, a spus Obama. „Nu îmi voi cere scuze că voi spune că viitorul omenirii şi viitorul lumii va fi definit de ceea ce avem în comun, spre deosebire de acele lucruri care ne despart”, a menţionat el, convins că după al Doilea Război Mondial, Europa a știut să își construiască un spaţiu de unitate marcat de cinci decenii de pace şi prosperitate fără precedent. Pericolul maxim, în opinia președintelui american, constă în apariţia divizării „din perspectiva rasei sau religiei sau etniei”.

Nu este prima oară când Obama insistă asupra acestor avertismente. Evident, și logica de campanie electorală l-a determinat să acţioneze în această direcţie. În urmă cu o lună, a denunţat tendinţele populiste ale lui Donald Trump şi autoritarismul omologului său rus, spunând că „într-o lume în care epoca imperiilor a luat sfârşit, Rusia încearcă să redobândească gloria prin forţă. Istoria demonstrează că liderii autoritarişti au două drumuri: acţiunile permanente de reprimare, care generează conflicte interne, sau atribuirea vinei asupra inamicilor străini, ceea ce poate conduce la război.”

Însă, oricât de mult ar atenţiona liderul american asupra acestor aspecte, norii sumbri care plutesc deasupra Europei, și nu numai a ei, cu greu pot fi disipaţi. „Democraţii autentici ar trebui să ştie că, după Trump şi Brexit, epoca iluziilor a apus definitiv. Şi că despărţirea de ele se anunţă grea”, comentează DW.

Mai există opţiuni pentru lumea democratică? Având în vedere tendinţele actuale, constând în ascensiunea mișcărilor extremiste și în impactul mesajelor radicale, viitorul oferă prea puţine surse de liniște. „Împotriva corupţiei există remedii, împotriva populismului, nu”, comenta cu ceva timp în urmă un fost consilier prezidenţial român. Comparaţia poate fi considerată exagerată, însă ea exprimă o realitate îngrijorătoare și ameninţătoare pentru esenţa democraţiei. Dintre cele două rele, corupţie și populism, este greu de stabilit care ar fi preferabil.

Deocamdată, alegătorii par să se îndrepte deciși spre a doua variantă. Problema este că „prea puţini mai fac efortul de a gândi, testându-şi opţiunile în funcţie de o memorie netrucată şi de biblicul «iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi»”, își încheie articolul Petre Iancu, jurnalist DW. În analiza lui Adrian Papahagi, populismul propune „soluţii pompieristice punctuale la probleme precum sărăcia, corupţia sau imigraţia”. Partea cea mai interesantă este că, în ciuda eventualelor derapaje, populismul se convertește în cântecul de sirenă pe care tot mai mulţi cetăţeni și-l doresc.

DISTRIBUIE: