Revoluţia cubaneză s-a terminat. De foarte mulţi ani. Dar nu s-ar zice, după retorica aprinsă și adularea acestei părţi din istoria Cubei, cel puţin din partea liderilor Partidului Comunist. Istoria complicată a relaţiilor americano-cubaneze și acest tip de propagandă au făcut imposibilă normalizarea raporturilor între cele două ţări vecine, pentru zeci de ani. Acum însă, președintele Barack Obama, împreună cu soţia și fiicele sale, se află în prima vizită oficială la Havana.

„Sunt aproape 90 de ani de când un președinte american a pus piciorul în Cuba”, a declarat președintele Obama în faţa angajaţilor de la ambasada americană. „Este minunat să fim aici”, a spus și prima doamnă. Notând că ultimul președinte american a ajuns pe o navă de război după o călătorie de trei zile, Obama a spus că de data aceasta călătoria nu a durat decât trei ore. „Pentru prima dată, Air Force One a aterizat în Cuba. Aceasta este o vizită istorică și este o oportunitate istorică să relaţionăm direct cu poporul cubanez și să pregătim noi înţelegeri comerciale care să construiască noi legături între popoarele noastre, iar pentru mine este o ocazie istorică să prezint o viziune pentru viitor, care va fi mai strălucitor decât trecutul”, a mai spus președintele. 

O istorie complicată

Nu este de așteptat ca vizita lui Obama să aibă ceva efecte imediate, dar servește măcar ca un „balsam” pe răni ce au fost produse la începutul secolului trecut. Când cubanezii s-au revoltat împotriva ocupaţiei spaniole, urmând exemplul altor colonii care s-au rupt de imperiul ce stătea să cadă, SUA, dornică de expansiune, a declarat război Spaniei și forţele armate au invadat Cuba. Astfel, în 1898, la sfârșitul războiului, Cuba a intrat sub ocupaţie militară americană și, deși a devenit independentă patru ani mai târziu, a trebuit să permită americanilor să intervină militar oricând credeau că este necesar. SUA a folosit acest drept pentru a prelua baza navală din Golful Guantánamo.

În anul 1953, un tânăr avocat pe nume Fidel Castro conduce o revoluţie împotriva generalului Fulgencio Batista, care conducea Cuba cu sprijinul SUA. S-a aproximat că 20.000 de oameni au fost uciși în timpul regimului Batista ca urmare a represiunii politice, majoritatea fiind torturaţi. Deși SUA îi vinde arme generalului, după retragerea acestuia de la putere, în 1958, senatorul John F. Kennedy recunoaște: „Sprijinul pe care l-am acordat regimului său și inaptitudinea politicilor noastre au făcut ca Batista să poată invoca numele Statelor Unite în sprijinul regimului său de teroare”, scrie The Guardian.

După fuga lui Batista, Fidel Castro și forţele sale comuniste au preluat conducerea, în 1959, și au început naţionalizarea bunurilor americane de pe insulă. Aceasta a dus la deteriorarea dramatică a relaţiei americano-cubaneze. În 1961, legăturile diplomatice între cele două ţări au fost secerate, iar SUA a impus un embargo comercial, economic și financiar anul următor. Anul 1961 este și anul în care Kennedy, acum președinte, cere CIA-ului să răstoarne regimul lui Castro, ceea ce a dus la multiple încercări de asasinat eșuate (chiar și prin folosirea mafiei locale), care au făcut de rușine SUA, CIA-ul și au înrăutăţit relaţiile între cele două state. Nu este de mirare că Fidel Castro se aliază cu sovieticii și doar un an mai târziu avem „criza rachetelor cubaneze”. URSS-ul pune rachete nucleare în Cuba pentru a descuraja manevrele americanilor de a răsturna guvernul cubanez, în timp ce SUA începe o „carantină” navală vizând Cuba. În final, SUA este de acord să retragă rachete pe care le avea staţionate în Turcia, iar sovieticii, pe cele din Cuba.

Relaţiile dintre SUA și Cuba se îmbunătăţesc abia în 2001, când, loviţi de un uragan, Castro acceptă să cumpere medicamente și alimente din SUA, care se oferise să le trimită ajutor umanitar. În 2006, Fidel Castro îi cedează puterea fratelui său, Raul Castro, iar o delegaţie a Congresului american vizitează insula, deși nu au acces la noul lider. În 2009, președintele Obama înlesnește tranzitul și transferurile monetare pentru familiile scindate în cele două naţii, dar în același timp un american este condamnat la închisoare în Cuba, pentru spionaj.

În timp ce oficiali din cele două ţări făceau oarecare oferte de deschidere a relaţiilor, papa Francisc, primul papă latinoamerican, le trimite scrisori personal celor doi președinţi, pledând pentru împăcare. Atât Vaticanul, cât și Canada au organizat întâlniri diplomatice între cele două ţări, pe o perioadă de 18 luni, în care Washingtonul și Havana au progresat către decizia de normalizare a relaţiilor în ciuda embargoului la care Congresul american nu renunţă, lucru anunţat de președinţii Obama și Castro anul trecut.

O vizită și o semivictorie

Pe cât de entuziasmat părea președintele Obama de a face această vizită istorică și a culege laurii victoriei diplomatice, pe atât de entuziasmaţi păreau să fie și cubanezii de rând. The Economist scrie că într-un sondaj realizat anul trecut președintele american era mai popular decât președintele cubanez și chiar și decât fratele său, Fidel, tatăl revoluţiei cubaneze. Presa americană, care a invadat mica insulă cu câteva zile înainte de sosirea președintelui, a înregistrat mărturiile cubanezilor care așteptau vizita primului președinte interrasial

Călătoria de trei zile a familiei prezidenţiale va fi încărcată de semnificaţie, dar nu neapărat și de un progres palpabil. Obama a renunţat la politica de izolare a Cubei, dar Congresul american o menţine în vigoare. Astfel, deși Obama și-a folosit autoritatea executivă pentru a înlesni comerţul și a ridica restricţiile de călătorie, Congresul i-a refuzat cererea de a ridica embargoul, care rămâne o problemă majoră pentru Cuba. De la discuţiile de anul trecut, cele două ţări au bătut palma pe înţelegeri în sectorul telecomunicaţiilor și al transportului aerian civil, dar cu un embargo de 54 de ani nu se poate înainta prea mult.

O altă problemă pentru Cuba este faptul că SUA deţine controlul bazei navale de la Guantanamo, conform înţelegerii din 1934, despre care Havana susţine că nu mai este validă, în timp ce Obama nici nu discută pe subiect, dar și faptul că americanii îi susţin pe disidenţi, iar programele radio și TV anticomuniste s-au înmulţit în Cuba. Problema partidului-unic și a încălcării drepturilor omului nu este ceva la care SUA să închidă ochii, iar Obama se va pronunţa pe subiect în public și în privat și chiar se va întâlni cu unii dintre disidenţi. Cu toate acestea, a declarat de la început că scopul vizitei sale nu este să evidenţieze diferenţele politice dintre cele două state. Obama se va întâlni cu președintele cubanez, dar nu cu fratele său, se va întâlni cu antreprenori și, cel mai important, se va adresa direct poporului cubanez, într-un discurs care va fi difuzat de către televiziunea de stat pe 22 martie. Cubanezii așteaptă să vadă la ce fel de viitor s-a gândit președintele american pentru ei.

DISTRIBUIE: