Brazilia este încă în stare de șoc după ce un clip video vehiculat pe internet a dezvăluit că o adolescentă de 16 ani a fost violată de peste 30 de bărbaţi, în casa celui pe care îl considera prietenul ei.

Drogată și bătută, fata a fost abuzată în timp ce zăcea inconștientă pe podea, înconjurată de spectatori îndrăciţi care își așteptau rândul. Unii dintre ei au fotografiat violul, alţii l-au filmat și apoi s-au lăudat cu imaginile pe internet. Așa s-a aflat. Iar vuietul mediatic stârnit de teribilul incident petrecut într-o mahala a orașului Rio de Janeiro a depășit graniţele naţionale ale Braziliei. Președintele interimar al ţării, Michel Temer, a convocat o ședinţă de urgenţă la care a chemat miniștrii de securitate și a jurat că va forma o unitate de poliţie federală care va pune capăt violenţei asupra femeilor. Promisiunea, parcă prea ușor de făcut având în vedere amploarea și vechimea fenomenului violenţei asupra femeilor din Brazilia, capătă sens atunci când este privită în contextul sociopolitic actual al ţării.

Ce știm despre mediul care a găzduit tragedia

Temer a ajuns la putere pe fondul unor frământări naţionale puternice. El a preluat funcţia după suspendarea Dilmei Rousseff, prima femeie-președinte a Braziliei. Rousseff a fost suspendată din funcţie, timp de șase luni, pentru corupţie – un flagel care afectează toată clasa politică braziliană și, implicit, și pe brazilienii de rând. Opoziţia a reclamat că Rousseff ar fi „cosmetizat” voit conturile publice pentru a disimula amploarea deficitelor și a-și favoriza realegerea în 2014. În apărarea ei, șefa statului brazilian a răspuns că toţi predecesorii ei au recurs la această practică și a denunţat o procedură „fără bază legală”. În schimb, l-a acuzat de mai multe ori pe actualul interimar că ar fi pus la cale „o lovitură de stat instituţională”. Cu tot scandalul, unii tot au deplâns înlăturarea președintei întrucât, în perioada mandatului ei, Brazilia a continuat o creștere economică vizibilă prin scoaterea din sărăcie a milioane de brazilieni. Din acest punct de vedere, cel puţin verbal, interimarul și-a asumat o responsabilitate uriașă, de care prima femeie-președinte a Braziliei nu s-a putut achita.

Un război de imagine

Despre șansele reale de combatere a fenomenului violurilor unii spun că nu se poate vorbi. Fiindcă Brazilia își cunoaște de mult timp problema și nu a făcut nimic concret ca să o elimine. Mai mult, unii acuză că toată mediatizarea acestui incident este și o tentativă a autorităţilor de a spăla imaginea publică a Braziliei, înainte ca ţara să găzduiască, vara aceasta Jocurile Olimpice. Acuzaţia aceasta este un ecou al unui reproș mai vechi ocazionat de modul în care autorităţile au reacţionat la alt viol petrecut pe străzile umblate ziua de turiști și noaptea de indivizi subumani lipsiţi de scrupule.

În anul 2013, cu puţin timp înainte de vizita papei Francisc prilejuită de organizarea Congresului Mondial al Tineretului Catolic, la Rio, o tânără de 30 de ani a fost violată într-un autobuz care circula pe coastă, în regim privat. Descurajată de poliţie și deznădăjduită după constatarea că atacatorii ei nu vor fi prinși, femeia a fost șocată să îl recunoască pe unul dintre ei în urma mediatizării unui alt viol, comis după același tipar, de data aceasta asupra unei turiste americane. În cazul atacării turistei, poliţia a acţionat exemplar, capturând în timp record câţiva suspecţi. Tânăra braziliană a prins atunci curaj și a vorbit public despre atacul prin care trecuse. S-a deplâns atunci standardul dublu adoptat de autorităţi, care nu s-au mobilizat decât atunci când a fost implicată o persoană de altă naţionalitate. Unii sociologi au tras atunci un semnal de alarmă cu privire la instalarea unei culturi a violului în Brazilia, una fondată mai ales pe înclinaţia de a da vina pe victimă.

Brazilia, o nouă Indie

Unii se vor grăbi să asemene Brazilia cu India în privinţa atacurilor comise asupra femeilor. Iar graba lor s-ar putea să nu fie deloc neavenită. Și ţara asiatică a fost recent în centrul atenţiei internaţionale după ce presa a aflat despre bestialitatea cu care o tânără studentă a fost violată de un grup de bărbaţi care i-au snopit înainte în bătaie prietenul. Și este drept că cele două ţări se aseamănă la unele capitole. De exemplu, în ambele ţări atacatorii sau simpli comentatori ai unor atacuri sexuale au declarat fără niciun strop de îndoială că victimele au stârnit atacatorii, că nu aveau un stil de viaţă cast și că, altfel spus, „au cerut-o”. Altă asemănare între cele două ţări ar mai fi, de pildă, că ambele fac parte din ceea ce economiștii au numit ţările BRIC (Brazilia, Rusia, India și China), bazându-se pe faptul că toate aceste ţări cunosc o dezvoltare galopantă a economiei naţionale. În acelaşi timp sărăcia rămâne o problemă pentru ambele ţări, iar în spatele ei se ascunde de foarte multe ori violenţa.

Pe de altă parte însă, India are o densitate a populaţiei foarte mare, distribuind pe teritoriul ei nu mai puţin de 1,1 miliarde de locuitori. Brazilia în schimb, este a cincea ţară a lumii ca populaţie (cu nici 200 de milioane de locuitori) și una dintre ţările cu cea mai mică densitate (cei mai mulţi locuitori populează litoralul, centrul și vestul ţării fiind aproape nepopulate). Mai mult, în timp ce India este dominată de hinduși, Brazilia este statul cu cel mai mare număr de catolici de pe glob.

Mahalalele Indiei și mahalalele braziliene (favelas) sunt pepiniere ale crimei organizate. Însă, spre deosebire de indienii care propagă reţele de trafic de carne vie, brazilienii din favelas sunt mai cunoscuţi pentru traficul de droguri și arme de calibru mare. (Un documentar premiat internaţional, intitulat „Vești despre un război personal” își introduce spectatorii în atmosfera și vieţile complicate ale celor care trăiesc în favelas, fie ei oameni obișnuiţi, fie infractori, și a structurilor care încearcă să reducă criminalitatea care originează în aceste așezări sărace.)

Cruzimea reală întrece chiar și cea mai bolnavă imaginaţie cinematografică. În Brazilia sunt ucise, în fiecare zi, între 10 şi 15 femei, doar ca urmare a violenţei domestice. În India se estimează că 70% dintre femei sunt victime ale abuzului domestic, iar statisticile nu încetează să indice creșteri ale violenţei de orice fel asupra femeilor. Menţiunea „de orice fel” este necesară pentru a acoperi acte precum „incendierea miresei”, o practică extrem de răspândită printre familiile tinere din India și care constă în stropirea cu kerosen și aprinderea focului asupra unei mirese care a venit cu o zestre prea mică.

Primele rezultate

În cazul tinerei braziliene abuzate recent, mediatizarea își aduce primele roade: autorităţile au deja mai mulţi suspecţi luaţi în custodie. Mai mult, faptul că presa internaţională a relatat despre incident a dat naștere unor dezbateri intense pe tema inegalităţilor generate de diferenţele de statut social și de cele de gen. Experienţa ţării arată că lucrurile se pot opri aici. La discuţii moralizatoare, dar sterile. Indignarea mulţimilor are proprietatea de a se dilua în cotidian. Dacă însă va trece încă o dată peste actele de o violenţă animalică, atât de răspândite, ţara va bea din aceeași cupă amară din care bea și India, amândouă purtând stigmatul internaţional al unor ţări în care respectul faţă de femei nu există. Fiindcă lipsa de respect faţă de o femeie dintr-o clasă socială/o castă inferioară înseamnă lipsă de respect faţă de orice femeie.

DISTRIBUIE: