„Apa este petrolul viitorului”, este una dintre concluziile pe care oamenii de știinţă încep să le pronunţe tot mai răspicat. Între timp, conștientizăm mai mult că apa va avea o importanţă mult mai mare pentru omenire decât a avut vreodată aurul negru. Nu realizăm însă poate suficient de mult de ce se întâmplă aceasta și care vor fi efectele epuizării apei potabile.

Beijingul se scufundă. Ar putea fi o știre din filmele cu scenarii apocaliptice pe care o preia și National Geographic. Este însă realitatea cruntă cu care se confruntă capitala chineză și nu numai ea. În unele cartiere, solul cedează cu vreo 10 cm pe an, deoarece apa din stratul acvifer este exploatată. Apa subterană a ajuns la un nivel atât de ridicat de consum, încât capitala Chinei s-ar putea confrunta cu grave perturbări în sistemul feroviar și în fundaţiile clădirilor, a concluzionat la începutul acestui an o echipă internaţională de oameni de știinţă. Beijingul, în ciuda straturilor acvifere imense din Câmpia Chinei de Nord, este al cincilea cel mai mare consumator de apă din lume și problemele sale riscă să devină chiar și mai grave.

Un nou tip de apocalipsă?

Beijingul nu este singurul loc care se confruntă cu alunecări de teren sau cu scufundări, în condiţiile în care solul se prăbușește, iar spaţiul creat de apa subterană rămâne gol. Și părţi din Shanghai, Mexico City și alte orașe se scufundă. Părţi din Central Valley din California au scăzut cu aproximativ 30 de centimetri. Richard Damania, economist renumit la Banca Mondială, prezice că, fără aprovizionarea cu apă, creșterea economică în părţile lumii cele mai expuse acestor probleme ar putea scădea cu 6% din PIB. El ajunge la concluzia că efectele cele mai grave ale schimbărilor climatice vor consta în epuizarea rezervelor de apă.

„Dacă vă aflaţi într-o zonă aridă, înseamnă că vor fi mult mai puţine precipitaţii. Deci rezervele de apă sunt în scădere”, spune el. În același timp, „oamenii caută tot mai insistent apele subterane”. Se creează astfel un cerc vicios în urma căruia, crede expertul, creșterea economică va scădea, preţurile la alimente vor fi de necontrolat, crescând riscul de conflicte violente și de noi valuri de migraţii. Într-o astfel de situaţie s-a aflat Yemenul, care s-a confruntat cu o puternică revoltă în anul 2009, care și-a avut rădăcinile într-o criză de apă. Experţii spun că deficitul de apă a facilitat izbucnirea războiului civil din Siria. Iordania, de asemenea, care se bazează pe apele subterane ca singura sursă de apă potabilă, se confruntă în prezent cu probleme majore, mai ales de când peste o jumătate de milion de refugiaţi sirieni s-au instalat în taberele din această ţară.

Cauzele problemei

Apa s-ar putea dovedi mai preţioasă decât petrolul, în cel mult un deceniu și jumătate, atrag atenţia experţii.
Astfel, un studiu al Organizaţiei Naţiunilor Unite arată că, „la actualul nivel de consum, lumea s-ar putea confrunta cu o scădere de 40% a rezervei de apă potabilă în doar 15 ani”, se arată în Programul Mondial de Evaluare a Apei. Conform studiului ONU realizat în 2015, 50% din zonele de pe glob se limitează doar la resursele de suprafaţă pentru acoperirea necesităţilor zilnice de apă, iar 20% din bazinele acvifere ale lumii sunt deja suprasolicitate.

De exemplu, pe parcursul ultimelor trei decenii, Arabia Saudită a forat pentru o resursă mai preţioasă chiar decât petrolul. Inginerii și fermierii au căutat rezerve ascunse de apă pentru cereale, fructe și legume în unul dintre cele mai uscate locuri din lume. Aceasta a dus la utilizarea pânzei freatice într-o manieră agresivă. În plus, seceta, proasta gestionare a pompării, învechirea infrastructurii, tehnologia inadecvată, creșterea populaţiei, precum și cererea tot mai mare pentru producţia de alimente suprasolicită pânza freatică. Irigaţiile au permis extinderea recoltelor chiar în zone secetoase, care, la rândul lor, au dus la un și mai mare consum de apă. Astfel au fost create noi economii locale, dar care sunt dificil de susţinut în momentul de faţă.

În consecinţă, în întreaga lume se pot trage semnale de alarmă cu privire la epuizarea surselor de apă subterană. Organizaţia Naţiunilor Unite estimează un deficit global de apă până în 2030. Aproximativ 30% din apa dulce disponibilă pe planetă este în straturile acvifere. Mai mult de două treimi din apele subterane sunt utilizate pentru irigaţii, iar restul, pentru aprovizionarea cu apă potabilă a orașelor. Aceste straturi au servit ca formă de siguranţă în condiţii de secetă sau ierni blânde, lipsite de precipitaţii. Acum, cele mai mari rezerve de apă subterană din lume din Africa, Eurasia și cele două Americi sunt exploatate în exces, cu tot lanţul de consecinţe.

Apa și războaiele

În timpurile antice, era ceva obișnuit ca cetăţile să se războiască pentru sursele de apă. Rămâne riscul ca episoade de acest gen să devină o parte a normalităţii contemporane. Jay Famiglietti, de la Jet Propulsion Laboratory, din cadrul NASA , a coordonat un studiu în 2014 cu ajutorul sateliţilor pentru a înregistra schimbările survenite în 37 de straturi acvifere din lume și a observat că cea mai mare ameninţare este în zonele cele mai intens populate. „Fără rezervele de apă subterană, securitatea globală se confruntă cu un risc mult mai mare”, spune el. „Pe măsură ce zonele aride devin tot mai secetoase, ne vom baza pe apele subterane și mai mult. Implicaţiile sunt îngrijorătoare și ar trebui să fie discutate la nivel internaţional.”

Diminuarea rezervelor de apă din pânza freatică poate declanșa crize și revolte civile, dar și războaie în anumite regiuni ale planetei, crede cercetătorul de la NASA. „Pierderea apei freatice va avea ca efect un declin major al productivităţii agricole, cu potenţialul de a duce la o explozie a preţurilor alimentelor, cu profunde ramificaţii economice și politice.” De exemplu, stratul acvifer din nord-vestul Indiei, care alimentează două naţiuni între care există deja tensiuni, India și Pakistan, pierde aproximativ 17,7 kilometri cubi de apă pe an. Într-o altă regiune „fierbinte” a planetei, cum este Orientul Mijlociu, stratul acvifer aflat sub părţi din Iran, Irak, Siria și Turcia este de asemenea ameninţat, pierzând în medie 13 kilometri cubi de apă pe an. În acest context, este ușor de înţeles de ce apa poate deveni o sursă puternică de conflicte regionale.

Problemă în suspensie

Deși lipsa apei devine pe zi ce trece o problemă ameninţătoare, mai mult se știe despre rezervele de petrol decât de cele de apă. Cunoașterea datelor despre resursele de apă este extrem de dificilă. „Foarte puţine straturi acvifere majore au fost explorate cu atenţie, în maniera în care sunt explorate, spre exemplu, pungile de petrol. Prin urmare nu dispunem de date cu privire la volumul de ape subterane ale planetei”, afirmă Famiglietti.

În 2015, oamenii de știinţă de la Universitatea canadiană Victoria, din British Columbia, au concluzionat că mai puţin de 6% din apele subterane pe o distanţă de 2 kilometri se reînnoiesc pe parcursul unei vieţi umane. Există totuși și o veste bună. Apele subterane sărăcesc într-un ritm destul de lent, ceea ce le-ar permite încă oamenilor de știinţă să dispună de timp pentru a dezvolta noi tehnologii care să nu risipească apa. În Australia de Vest, apa desalinizată a fost injectată pentru a reîncărca stratul acvifer din care se alimentează orașul Perth, cel mai arid oraș din Australia. China acţionează în momentul de faţă în direcţia reglementării pompării apei. În Texas, sunt zone unde se forează la mare adâncime pentru a proteja straturile acvifere de suprafaţă. În ciuda acestor eforturi, problema rămâne. Nu este exclus ca încălzirea globală să agraveze și mai mult situaţia. Istoria este plină de surprize, iar apa s-ar putea să devină cheia care să deschidă ușa unei altfel de apocalipse.

DISTRIBUIE: