Nu cu mult timp în urmă, un sondaj de opinie arăta că Vladimir Putin se bucură de o popularitate record în ţara sa. Metaforic vorbind, președintele Rusiei pare să fie „cel mai iubit dintre pământeni”. Cei 90% dintre ruși care îl susţin sunt fidelizaţi de politicile sale interne oneste sau intervine o conjunctură de factori, printre care și propaganda?

Cota de încredere a liderului de la Kremlin a ajuns la un maximum istoric odată cu decizia efectuării bombardamentelor din Siria. Se pare că rușilor li s-a oferit ocazia să retrăiască nostalgii pe care este posibil să le fi crezut pierdute pentru totdeauna. Nu contează că vechi practici sunt reînviate, cât timp pumnul de fier în politica externă și propaganda au reușit, deocamdată, să readucă Rusia la masa de joc.

„Spune o minciună suficient de tare și pentru suficient de mult timp și lumea o va crede”, era unul din mottourile care ghidau viaţa și strategiile lui Hitler. Evenimentele istorice i-au dat dreptate. Robert Cialdini, profesor de psihologie la Arizona State University, în cartea Psihologia manipulării, susţine cu multe exemple din viaţa politică sau cotidiană că manipularea este relativ ușor de implementat deoarece mintea umană are tendinţa de a apela la scurtături de raţionamente. Întrebările sunt obositoare. Răspunsurile, indiferent de originea și conţinutul lor, eliberează. De aceea, spune autorul italian, cu cât este mai mare numărul celor care consideră corectă o idee sau cu cât autoritatea celor care o propagă este mai mare, cu atât mai mult va fi ea percepută ca fiind corectă.

„O sută de terorişti morţi”, a anunţat cu mare precizie prezentatoarea Russia Today. „Rusia împiedică declanşarea celui de-al Treilea Război Mondial”, transmite în același timp cu convingere binecunoscutul Jirinovki, la un alt canal TV. „Rusia protejează valorile umanităţii”, completează un jurnalist. Sunt doar câteva dintre mesajele distribuite cu consecvenţă de mass-media rusească.

Propagandă din belșug

Jurnaliștii de la BBC scriu că, de la implicarea Rusiei în războiul din Siria, televiziunea de stat de la Moscova a sugerat că politica Occidentului a eșuat în Siria și că președintele Vladimir Putin a intervenit pentru a salva situaţia. „Rusia salvează Europa de barbarism pentru a patra oară”, a spus un celebru prezentator de televiziune rus. „Să-i numărăm: mongolii, Napoleon, Hitler – și acum Statul Islamic”.

Jurnaliștii britanici susţin că mesajele de acest gen sunt credibile pentru ruși deoarece majoritatea își iau știrile de la TV. O dovadă a modului în care propaganda reușește să modifice percepţiile este un sondaj realizat de centrul independent Levada din Moscova care a arătat că 72% dintre ruși sprijină bombardamentele. Înainte de declanșarea campaniei media și militare, majoritatea rușilor se opuneau unei asemenea acţiuni (doar 14% erau de acord).

Unele strategii propagandistice sunt chiar hilare, văzute din exterior, dar pe plan intern se pare că funcţionează eficient. Astfel a fost, de pildă, mult mediatizatul buletin meteo al televiziunii ruse de stat care a transmis că vremea este „excelentă” pentru bombardamente. „Nici măcar Uniunea Sovietică nu făcea propagandă în prognoza vremii”, a scris o persoană pe site-ul unui ziar de opoziţie rus. Dincolo de glumă, situaţia este cât se poate de serioasă, deoarece capacitatea de rezistenţă faţă de propaganda coordonată de către Kremlin este foarte slabă, și asta nu doar în Rusia, ci și în ţările occidentale.

Occidentul mai știe de ofensivă?

Specialiștii vorbesc de așa-numitul război hibrid sau „nonliniar” pe care Rusia îl poartă cu mijloace militare și nonmilitare, de la operaţiuni sub acoperire la atacuri cibernetice, mergând chiar până la operaţiuni masive de lobby. „Cum te aperi într-un asemenea război?”, se întreabă profesorul Mark Galeotti, de la New York University. „Nu te poţi apăra cu tancurile împotriva atacurilor și nu poţi lansa rachete de croazieră pentru a opri propaganda ostilă.”

Dificultatea conturării unui răspuns a determinat un ziar precum Washington Post să se întrebe dacă se mai poate face ceva. Concluzia lui David J. Kramer, director la McCain Institute for International Leadership și autor al articolului din cotidianul american, este c,ă în timp ce Putin defilează prin propria lui ţară, dar și printre vecini, „liderii occidentali, inclusiv președintele Obama, sunt pasivi și defensivi”. În faţa acestei situaţii, „este timpul să lansăm o ofensivă (nu în sensul unei operaţiuni militare, desigur), să-l asediem pe Putin și, în același timp, să închidem josnicul birou de propagandă”.

Provocările mass-mediei rusești

Expertul american consideră că un prim pas constă în blocarea conturilor și bunurilor canalului de televiziune RT. Emisiunile RT din întreaga lume sunt transmise prin intermediul companiilor de internet și cablu. Canalul susţine că este urmărit de 700 de milioane de oameni din 100 de ţări din întreaga lume. RT are un mare complex în Washington și o reţea de 7 studiouri locale în Statele Unite și Europa. În fiecare an, RT și alte mass-media de propagandă obţin din partea autorităţilor ruse o jumătate de miliard de dolari.

La prima vedere, măsura blocării RT în Occident ar putea fi o idee nu doar fantezistă, dar și ilegală. Anul trecut, însă, Curtea de Arbitraj de la Haga și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) au cerut guvernului rus să achite acţionarilor Yukos un total de 52 de miliarde de dolari. S-a ajuns la această situaţie fiindcă fondatorul Yukos, Mihail Hodorkovski, la acel moment cel mai bogat om din Rusia, a fost arestat de către autorităţile ruse, ţinut 10 ani în detenţie, iar compania petrolieră i-a fost confiscată. După mai mulţi ani de procese , instanţa le-a dat dreptate acţionarilor. De atunci a trecut deja mai bine de un an, timp în care Rusia nu a luat nicio măsură în vederea punerii în aplicare a sancţiunilor. Însă nici SUA nu s-a grăbit să acţioneze în această direcţie. Între timp, autorităţile britanice au îngheţat conturile RT. Belgia și Franţa au iniţiat acţiuni similare împotriva activelor ruse. Banii trebuie recuperaţi, iar RT ar putea deveni o ţintă. De ce nu ar face-o și americanii?

În caz de încercări de confiscare a bunurilor rusești în Statele Unite ale Americii, Moscova a anunţat că va aproba măsuri similare împotriva activelor americane din Rusia. Nu este un motiv de speriat, conchide Kramer. „Este timpul ca SUA și aliaţii săi occidentali să arate regimului lui Putin că comportamentul său insolent nu va rămâne fără consecinţe. E timpul ca democraţiile să lucreze împreună pentru a trece în ofensivă”, conchide articolul din Washington Post. În sens contrar, fiecare va trebui să se apare cum reușește, însă, deocamdată, ceea ce se poate spune cu certitudine este că Rusia câștigă teren.

DISTRIBUIE: