Vestea crimei petrecute chiar sub zidurile Kremlinului, în cea mai păzită zonă a Moscovei, a oripilat opinia publică internaţională și i-a scos pe ruși în stradă. Nu puţine sunt vocile care îl acuză pe Putin de folosirea unei metode cu care Rusia este familiarizată: eliminarea fizică a adversarilor politici.

Ţinta asasinatului, Boris Nemţov, era recunoscut ca un critic vehement al preşedintelui Vladimir Putin. De mai multe ori a atacat ineficienţa guvernului, corupţia tot mai accentuată şi politica pe care Kremlinul o face faţă de Ucraina. Se pare că în ultimul timp devenise destul de incomod, în condiţiile în care urma să prezinte un raport despre implicarea directă a Rusiei în evenimentele din Maidan.

Întâmplător sau nu, a fost executat cu sânge rece dintr-o mașină din care s-au tras patru focuri de armă chiar cu o zi înaintea unui protest antiguvernamental. Nemţov își anticipase întrucâtva finalul tragic. Într-un interviu acordat unui cotidian rusesc, Nemţov declarase recent că mamei sale îi era teamă că Putin îl va ucide din cauza atitudinii sale. Întrebat dacă are el însuşi astfel de temeri, a răspuns: „Dacă îmi era teamă, nu aş fi condus un partid de opoziţie.”

Unii s-au grăbit să concluzioneze că Nemţov și-a atras sfârșitul. Un argument în acest sens rezidă chiar în ceea ce s-a întâmplat cu puţin timp înainte de a fi ucis. Vorbind la radio, l-a criticat dur pe Putin pentru că a dus Rusia în criză prin „politica sa nebună, agresivă şi mortală, de război împotriva Ucrainei” și pentru că a acumulat puteri discreţionare. „Atunci când puterea se concentrează în mâinile unei singure persoane, iar această persoană conduce pentru totdeauna, va rezulta o  catastrofă absolută.”

Opoziţia acuză

Așa cum era de așteptat, moartea fostului vicepremier a generat furie în rândul opoziţiei. Mihail Kasianov, fost premier rus și opozant al lui Putin, s-a declarat şocat de faptul că „în secolul XXI, un lider al opoziţiei a fost împuşcat demonstrativ în faţa zidurilor Kremlinului” și de aceea este convins că „ţara se rostogoleşte către o prăpastie”.

Percepţia multor ruși este că asasinarea lui Nemţov este o demonstraţie clară a faptului că democraţia în Rusia a expirat. De aceea, cu ocazia marșului care avut loc la Moscova în memoria sa, participanţii au purtat portrete ale lui Nemţov, steaguri şi bannere pe care se putea citi: „Eroii nu mor, iar acele gloanţe ne erau destinate nouă tututor.”

Chiar dacă ancheta este încă în derulare, unii adversari ai președintelui nu au nicio ezitare în a-l acuza direct, considerând că implicarea sa în această crimă este dincolo de orice dubiu. O voce puternică în acest sens este cea a lui Garry Kasparov, fost campion la şah care locuieşte acum în Statele Unite. El a declarat că asasinatul arată că Putin şi cei care îl susţin mint atunci când spun că sprijinul popular este puternic.

„Dacă ai 86% sprijin, de ce ai ucide pe cineva ca Boris?” a declarat campionul rus. „El ar putea ajunge la două milioane de persoane online în cel mai bun caz. O demonstraţie strânge câteva sute de persoane cel mult. Aşa că, dacă eşti încrezător, de ce să faci asta?”

Nuanţe

Deocamdată este multă incertitudine la Moscova. Este vinovat președintele rus de uciderea lui Nemţov? Este o întrebare la care, pentru moment, nu se poate răspunde și probabil nici nu va exista vreun răspuns credibil în această direcţie, cu atât mai mult cu cât Putin în persoană va supraveghea mersul anchetei. De altfel, cazul lui Nemţov nu este singular, el înscriindu-se într-o suită de crime cărora le-au căzut victime adversari de-ai Kremlinului.

Spre deosebire de motivaţia crimelor anterioare (Politkovskaya sau Litvinenko), mulţi s-au grăbit să eticheteze uciderea lui Nemţov ca un asasinat politic. Există însă și voci care pun sub semnul întrebării această perspectivă. Un jurnalist CNN consideră că este posibil ca această crimă să nu aibă totuşi o conexiune politică: „În Rusia, există mai multe niveluri, lucruri pe care nu le vedem. Nu putem exclude un motiv despre care noi nu ştim. Şi dacă nu este o lovitură politică, acest asasinat are ramificaţii politice puternice.”

În ciuda faptului că multe degete acuzatoare se îndreaptă spre liderul rus, există totuși anumite chestiuni care pot nuanţa problema. Astfel, analistul politic Stanislav Belkovski conchide că moartea lui Nemţov nu ar servi deloc intereselor lui Putin. O spune și Stratfor, care consideră că asasinatul ar putea conduce la înmulţirea protestelor în Rusia.

Vinovăţia morală?

Chiar dacă moartea lui Nemţov știrbește din popularitatea lui Putin, aceasta nu înseamnă că vinovăţia lui nu poate fi luată în calcul. Ea poate fi invocată, însă nu sub forma unui asasinat la comandă (atâta timp cât nu există dovezi incriminatorii, ci doar speculaţii), ci ca urmare a atmosferei pe care a creat-o în ultimii ani. Naţionalismul pe care a mizat în relaţia cu propriii cetăţeni și cu vecinii își arată acum și cealaltă faţă (una a agresivităţii). Dacă nu se poate vorbi de o responsabilitate directă a Kremlinului, se poate vorbi de una morală, pe care au invocat-o și liderii opoziţiei. Greu de crezut că aceasta va fi și asumată de către cel vizat.

În opinia lui Belkovski, „atmosfera de ură faţă de cei care gândesc altfel, ce s-a creat de la anexarea Crimeei, ar putea juca un rol”. O acuzaţie fără menajamente în privinţa responsabilităţii morale a lui Putin a fost exprimată și de Vladimir Rîjkov, multă vreme un aliat politic al lui Nemţov, care l-a acuzat pe Putin pentru alimentarea „atmosferei de ură faţă de cei cu viziuni diferite, a atmosferei de violenţă şi agresivitate care există acum în ţară”. În aceeași notă trebuie încadrată și observaţia comisarului rus pentru drepturile omului, Elena Panfilova, care a declarat că „nu doar Nemţov a fost împuşcat în spate, ci toată Rusia”.

Remember

Situaţia de acum amintește în linii mari de atmosfera care domnea pe străzile Berlinului în 1933. Pe fondul unei uri construite în timp, a fost relativ simplu pentru Hitler să incendieze Reichstagul (Parlamentul german) și apoi să dea vina pe comuniști. Punct ochit, punct lovit. A știut să manipuleze ura colectivă în interes propriu. Practic, într-o atmosferă de intoleranţă cultivată, vinovăţia poate fi creată în mod artificial. Situaţia actuală a Rusiei nu este departe. Cel mai probabil, în urma anchetei vor fi depistaţi vinovaţii, fie ei reali sau imaginari. Posibil ca ei să nu aibă nicio legătură cu președintele rus, dar pot fi produsul unei atmosfere încinse pe care acesta a creat-o. Jocul cu focul nu este recomandabil nici măcar pentru oamenii mari. În situaţia prin care trece Rusia astăzi, nu este greu de identificat cine poartă responsabilitatea incendiului.

DISTRIBUIE: