Ne uităm la războiul din Ucraina și numărăm pașii „diplomatici” pe care Rusia îi face către restul Europei. Nu suntem conștienţi că, de fapt, nu mai avem ce număra. Deși Rusia a invocat apărarea rușilor de „naziști” ca motiv principal pentru invadarea Crimeei, regimul de la Kremlin este tot mai strâns legat de partidele de extremă dreapta din Europa.

Acum două săptămâni, St. Petersburg a fost gazda unei întâlniri a extremiștilor de dreapta din Europa și Statele Unite, care au participat la prima convenţie a unei organizaţii fondate de partidul rus Rodina, care este pro-Putin. Organizaţia a fost înfiinţată cu scopul de a crea sprijin extern pentru războiul rus din Ucraina. Presa a relatat că politicieni din Germania, Italia, Marea Britanie, Statele Unite și alte ţări au fost prezenţi pentru a-și arăta devotamentul faţă de Putin și faţă de tradiţiile creștine europene, exprimând același dezgust faţă de Uniunea Europeană și stilul de viaţă american, care înseamnă homosexualitate, multiculturalism, globalizare și bărbaţi efeminaţi.

I [heart] Putin

Partidul francez de centru-dreapta a câștigat pe 22 martie primul tur al alegerilor locale din Franţa, pe locul doi plasându-se partidul de extremă dreapta Frontul Naţional, iar pe ultimul loc, Partidul Socialist, de la guvernare. Alegerile s-au desfăşurat în peste 2.000 de districte locale de pe teritoriul ţării, exceptând Paris și Lyon.

Partidul de extremă condus de Marine Le Pen a obţinut 25% dintre voturi, ceea ce indică faptul că partidul este deja bine stabilit în toată ţara. Le Pen a cerut demisia premierului Manuel Valls, spunând că rezultatul alegerilor reprezintă o repudiere a politicilor sale. Nicolas Sarkozy, cel care conduce Partidul Conservator ieșit pe primul loc, împărtășește aceleași idei, spunând că votul arată „aspiraţia profundă a poporului francez pentru o schimbare clară” și că „există deja condiţiile pentru o trecere masivă spre dreapta și centru”, citează EuObserver.

În Polonia a intrat în viaţa politică un nou partid prorus, Zmiana (Schimbare), care speră să obţină 12% din voturi la alegerile parlamentare de la sfârşitul anului. Liderul partidului, Mateusz Piskorski, a învăţat pe de rost retorica de la Kremlin, negând că există o agresiune rusă împotriva Ucrainei, susţinând separatiştii proruşi, spunând că referendumul de secesiune a Crimeei este corect şi criticând politicile antiruse ale guvernului polonez. Problema este că Zmiana nu este singura voce poloneză prorusă. Jan Tomaszewski, un parlamentar nou ales al partidului de centru-dreapta al premierului, practică același gen de retorică și chiar și în cadrul Partidului Polonez Ţărănesc, partenerul de coaliţie al partidului de la guvernare, încep să răsară opinii care se opun sancţiunilor UE, chiar de la top. Chiar și mass-media a fost invadată de apariţia postului de radio şi site-ului de ştiri Sputnik, care admit că propagă „punctul de vedere al Rusiei”, precum şi site-uri precum Vilnus şi Republica Poporului din Liov, care le cere polonezilor să-şi ia înapoi teritoriile „lor” din Lituania şi din Ucraina, scrie Mediafax.

În Ungaria – condusă deja de un Putin mai mic în persoana premierului Orban –, Gabor Vona, liderul partidului naţionalist și antisemit Jobbik, spune că ţara ar trebui să se despartă de UE și să se alinieze Uniunii Euroasiatice. Partidul de extremă dreapta din Bulgaria, Ataka, și-a lansat campania electorală europeană direct la Moscova, în timp ce Partidul Libertăţii, din Austria, îl laudă pe Putin pentru că a reușit „să ducă Rusia postcomunistă din criză în ape mai calme”. Frontul Naţional din Italia a împânzit Roma cu postere pe care scrie „Sunt de acord cu Putin”, în timp ce Nigel Farage, liderul euroscepticilor din Marea Britanie, spune că Putin este liderul politic pe care îl admiră cel mai mult, scrie Slate.

Liderii acestor mișcări și partide sunt uniţi mai degrabă de conglomeratul lucrurilor pe care le consideră negative, decât de un plan pentru viitor, scrie The Newyorker. Ei urăsc slăbiciunea și confuzia oponenţilor lor liberali, anulează importanţa părerilor minoritare și sunt deranjaţi de compromisurile politice care dau rezultate incerte. Sprijinul pe care îl au vine din invocarea eșecurilor societăţilor liberale: de la rata criminalităţii, declinul social și stagnarea economică, la paralizie politică, terorism, războaie fără finalitate și impotenţa organizaţiilor internaţionale. Fiecare dintre ei funcţionează pe același tipar: blamarea inamicilor istorici pentru aceste eșecuri, ceea ce necesită atât un inamic extern, cât și unul intern (imigranţi, evrei, homosexuali, disidenţi politici). Soluţiile pe care le oferă la aceste probleme complexe sunt dintre cele mai simpliste, o întoarcere la origini, o purificare a naţiunii prin expulzarea inamicului intern și înfrângerea inamicului extern, unitate, regenare și celelalte „bunătăţi” ale visului naţionalist.

Pe calea banilor

În mai 2013, naţionaliștii ruși de la prestigioasa Universitate de Stat din Moscova l-au invitat pe președintele partidului maghiar Jobbik să ţină un discurs. Pe site-ul partidului, întâlnirea a fost caracterizată drept o „realizare majoră”, dat fiind faptul că „liderii ruși văd partidul maghiar ca un partener”. De fapt, există un zvon persistent că „entuziasmul Partidului Jobbik este plătit cu ruble rusești”, scrie The Newyorker.

Legăturile dintre Moscova și Frontul Naţional din Franţa devin și ele din ce în ce mai strânse. Marine Le Pen a vizitat Moscova în iunie 2013 la invitaţia liderului Dumei de stat, un apropiat al lui Putin. De asemenea s-a întâlnit cu Dimitri Rogozin pentru a discuta despre Siria, despre expansiunea UE și despre căsătoriile homosexuale. Se pare că și editorii televiziunii franceze ProRussia TV, fondată de Kremlin, au legături strânse cu partidul francez, care se folosește de acest mediu pentru a disemina propriile perspective asupra politicilor domestice și internaţionale.

Partidul Zorii Aurii, din Grecia, nici măcar nu ascunde conexiunile pe care le are cu extrema dreaptă din Rusia și de la care se presupune că primește finanţare. Se pare că Alexandru Dugin, fost consilier la Kremlin, profesor la Universitatea de Stat din Moscova și unul dintre autorii ideologiei „euroasiatice”, a cerut expres deschiderea unei linii de comunicare între Zorii Aurii și think tankul pe care îl prezidează în Moscova. De asemenea, el a fost cel care l-a primit pe liderul partidului ungar Jobbik, când acesta a vizitat Moscova. Pe de altă parte, partidul extremist Ataka, din Bulgaria, ar avea legături strânse la ambasada rusă, care însă nu au fost niciodată verificate.

Putin în Ţara Minunilor

Angela Merkel spunea la un moment dat despre Putin că „trăiește în altă lume”. Din afară se poate observa că în acest univers paralel, agresorul devine victimă, tancurile devin camioane cu mâncare, soldaţii devin voluntari, iar armamentul greu care trece frecvent graniţa în Ucraina e pură iluzie optică. Lumea aceasta a lui Putin este credibilă în măsura în care se crede în ea, iar pentru acest lucru ar exista bugete enorme destinate promovării acestor idei în spaţiul occidental, chiar la firul ierbii.

Forbes scrie că Putin a folosit o armată de trolli (persoane care comentează negativ pe internet în dreptul unui lucru pozitiv și viceversa) pe durata președinţiei sale, însă aceasta a trecut neobservată până la invadarea Crimeei. Conform Buzfeed, un singur troll trebuie să posteze câte 50 de articole de știri în fiecare zi și să menţină active câte 6 conturi de Facebook și 10 de Twitter. O mică armată formată din asemenea persoane poate împânzi internetul cu câteva zeci de mii de articole și comentarii pe zi. În lumea lui Putin, această armată nu există, ci este doar un rezultat al paranoiei care a lovit Vestul. Cu toate acestea, aceste persoane „non-existente” copleșesc secţiunile de comentarii ale multor publicaţii vestice. Spre exemplu, The Guardian a raportat până la 40.000 de comentarii pe zi, într-o „campanie orchestrată pro-Kremlin” de opinii proruse la relatările despre Ucraina.

Un astfel de cont este operat de „Natalya Drozdova”, care are un cont de blog LiveJournal, un cont pe Twitter, o pagină de Facebook, un profil Google+ și un cont pe VK, cea mai mare reţea de socializare rusească. Conturile sunt de fapt operate de o angajată pe numele Tatyana Kazakbayeva, care se descrie ca interesată de „artă, psihologie și tot ce se întâmplă în lume”. Majoritatea postărilor ei nu sunt remarcabile din punct de vedere politic, dar sunt constante și diverse. Cu toate acestea, atunci când evenimentele o permit, ies la suprafaţă și opiniile despre cum Iranul ar trebui să își continue programul nuclear și altele. Conform investigaţiei, Tatyana urmează un set de reguli trasat de angajator, Internet Research Agency. De exemplu, pe 28 februarie, Tatyana și colegii ei eu primit următoarele indicaţii:

„Idee principală: Formulaţi o părere despre oficiali ucraineni care ar putea fi implicaţi în moartea liderului opoziţiei ruse. (…) Moartea lui Nemţov nu a fost accidentală în condiţiile ajungerii la un acord la Minsk și ale unei posibile îmbunătăţiri a cooperării dintre Ucraina și Rusia. Acum Rusia a devenit din nou ţara la care Vestul reacţionează negativ. Aceasta este o provocare evidentă, făcută să provoace membri ai opoziţiei, care vor începe să ceară marșuri pentru răsturnarea guvernului.”

Pe 28 februarie, Natalya a scris în LiveJournal: „De dimineaţă stau și citesc despre circumstanţele morţii lui Nemţov. Și cu cât citesc mai mult, cu atât sunt mai convinsă că a fost sacrificat de propriii oameni. Unde a fost ucis (lângă zidurile Kremlinului), cu cine era atunci (un model din Kiev), cum a fost ucis (împușcat) și faptul că fata nu a păţit nimic, toate indică faptul că a fost făcut să provoace oamenii să iasă în stradă și să provoace o revoluţie în ţară (cum s-ar termina asta e o discuţie separată).”

Europa votează pentru Putin

„Sprijinul Rusiei pentru Europa de extremă dreapta nu are atât de-a face cu ideologia, ci cu dorinţa de a destabiliza guvernele europene, de a preveni expansiunea UE și de a aduce la putere guverne care sunt prietenele Rusiei. În acest sens, unele ţări europene sunt doar la un vot distanţă de dezastru”, scrie Foreign Affairs. De fapt, unii spun că în Ucraina dezastrul s-a întâmplat deja. Guvernul de centru-dreapta al premierului Orban s-a întors destul de mult spre dreapta prin legile impuse și într-o înţelegere nucleară majoră cu Rusia. Putin va împrumuta Ungaria cu 10 milioane de euro, cu care să construiască 2 noi reactoare nucleare, astfel încât la final Ungaria va fi și mai dependentă de gazul rusesc.

Istoricul Timothy Snyder scrie în New Republic că Putin se prezintă acum ca „liderul extremei de dreapta din Europa” și că „un vot pentru Strache, în Austria, pentru Le Pen, în Franţa sau chiar pentru Farage, în Marea Britanie, înseamnă un vot pentru Putin și un vot pentru înfrângerea Europei și victoria Euroasiei.” Se așteaptă ca la alegerile parlamentare europene din luna mai să rezulte o înclinare semnificativă spre dreapta, în urma politicilor de austeritate și a rezultatului slab pe care acestea le-au înregistrat.

Pentru a preveni un asemenea viitor, liderii europeni ar trebui să înceapă să investigheze finanţările partidelor de extremă dreapta, iar în cazul în care se găsesc legături semnificative cu Rusia, acestea să fie făcute publice și împiedicate prin anumite măsuri ulterioare. Partidele proeuropene trebuie să găsească și ele o modalitate să îi mobilizeze pe cei care nu vor să voteze deloc la europarlamentare. Germania a subestimat pericolul pe care îl reprezintă politicile de austeritate la nivelul proiectului european ca întreg și va trebui să găsească alte formule care să îmbunătăţească situaţia europenilor care au fost împinşi de nevoi să sprijine partidele antisistem, anti-Europa, scrie Foreign Affairs.