În timp ce Putin continuă să facă o demonstraţie de forţă, îngrijorările cu privire la planurile reale ale fostului gigant sovietic se amplifică. Analiști, dar și simplii cetăţeni privesc aproape cu admiraţie stilul de joc al Rusiei, unul care aproape că l-a făcut șah-mat pe Obama. Ce anume îi determină pe aceștia să admire pumnul rusesc?

„Violenţa este arma celor slabi”, spunea Mahatma Gandhi. Rusia însă se încăpăţânează să îl contrazică. Aflată în plin asalt în încercarea de ieșire din izolarea la care a fost suspusă în ultimul an, fosta putere sovietică vrea să își demonstreze forţa apelând tocmai la agresiune. De fapt, rămâne consecventă unei strategii pe care a etalat-o destul de brutal în lunga ei existenţă.

Între timp, puterile occidentale încearcă să descâlcească iţele unei politici pe care nimeni nu pare să o mai înţeleagă, cu excepţia, desigur, a celui care este acum în poziţia de dirijor. În mod neașteptat, Putin face cărţile, iar celelalte mari puteri ale lumii se înghesuie să prindă un loc la masa de joc.

Putin domină podiumul

Rusia acţionează după un anumit tipar consacrat de-a lungul istoriei, ceea ce nu ar trebui să ne surprindă. Însă faptul că unii ovaţionează atunci când văd efectele acestui stil poate fi provocator, dacă nu chiar îngrijorător. „Ţarul” l-a învins pe Obama. Cam așa s-ar putea rezuma unele dintre opiniile experţilor, printre ei numărându-se chiar și cetăţeni americani.

Unii poate chiar îl admiră sincer pe Putin. Alţii poate că îl urăsc pe Obama și au, acum, prilejul de a sărbători îngenuncherea celui care a pozat în calitate de apărător al democraţiei și valorilor umane. Astfel, New York Post titra, după întâlnirea de la Adunarea ONU, că „Obama l-a făcut pe Putin cel mai puternic lider al lumii”. Rusia a devenit unica superputere mondială, America pierzând titlul de lider în favoarea unui om extrem de inteligent, cu o viziune interesantă asupra lumii. Este felul în care Vladimir Putin este perceput de Christiane Amanpour, unul dintre cei mai cunoscuţi jurnalişti de la CNN.

Nu este pentru prima oară când americanii se uită cu admiraţie spre rivalul lui Obama. Forbes l-a declarat, 2 ani la rând, cel mai puternic om de pe planetă. În 2014, 78% dintre americani îl considerau pe Putin un lider foarte puternic. Pare atât de bine instalat în acest fotoliu, încât acolo unde își face simţită prezenţa lucrurile se complică. Este acesta un motiv de adulaţie?

Violenţa, preferata reflectoarelor

Explicaţia are mai degrabă substrat psihologic și ar putea fi identificată într-un eveniment tragic, desfășurat în paralel cu bombardarea Siriei. Crima monstruoasă din Oregon surprinde printr-un detaliu deloc nesemnificativ, în spatele căruia se poate ghici motivul crimei. Tânărul de 26 de ani, pe nume Chris Harper Mercer, a avut recent mai multe postări pe blog, unele cu referire la atacuri armate derulate pe teritoriul american. Unul a avut loc cu puţin timp înainte (31 august). Ceea ce a notat tânărul poate constitui o explicaţie pentru o atitudine mult prea prezentă pe scena istoriei.

„Am văzut că mulţi oameni ca el sunt singuri şi necunoscuţi şi, atunci când varsă puţin sânge, întreaga lume ştie cine sunt. Un bărbat care nu era cunoscut de nimeni este acum cunoscut de toată lumea. Faţa lui este afişată pe toate ecranele, numele lui se află pe buzele fiecărei persoane de pe planetă, totul în decursul unei zile. Se pare că, pe măsură ce ucizi mai mulţi oameni, te afli cu atât mai mult în lumina reflectoarelor.”

Acest caz este izbitor de asemănător cu o situaţie la fel de reală (transpusă și pe peliculă), în care un anume Christian Lango își ucide soţia și cei trei copii fără să își recunoască vinovăţia. O recunoaşte mulţi ani mai târziu (în prezent, încă așteaptă punerea în aplicare a pedepsei cu moartea), dorind ca povestea sa să rămână în istorie. Cel care cade în capcana mediatizării lui Lango este Mike Finkel, ziarist al cotidianului The New York Times. Acesta îl vizitează pe Lango la închisoare cu speranţa că va putea scrie ceva care îl va readuce pe culmile gloriei. Miza întregii povești este dură: Mike și Longo sunt aproape la fel. Violenţa atrage și se vinde bine, fiindcă reușește, fără prea multe dificultăţi, să se poziţioneze în prim-plan.

Capcana Rusiei

Preşedintele SUA, Barack Obama, a fost întrebat, în cadrul unei conferinţe de presă, cum răspunde criticilor care susţin că Vladimir Putin este mai deştept ca el. „Trebuie să spun că sunt mereu impresionat de măsura în care nu doar criticii, dar și oamenii, în general, cred această poveste. (…) Rusia nu este mai puternică prin ce face. Doar atrage atenţia”, a conchis președintele american (vezi video).

Dacă este adevărat ce invocă Obama, atenţia este atrasă printr-un cult al violenţei, al ieșirii la suprafaţă prin forţă, prin apel la agresiune. În bătălia cu democraţia, violenţa pare întotdeauna mai puternică. Până la urmă, violenţa este parte integrantă din natura umană, iar unii nu se mai sfiesc nici măcar să o mascheze. Dacă nu pot fi ei puternici, oamenii îi admiră pe cei care reușesc să fie. Este explicabil de ce pumnul rusesc stârnește nostalgii chiar și în cele mai democratice ţări ale lumii.

Morţii din Ucraina, opozanţii eliminaţi, sutele de victime ale zborului MH17 aproape că au dispărut din memoria colectivă. Nimeni nu este responsabil, fiindcă agresiunea a ajuns un fapt comun. „Într-un fel, violenţa a devenit o rutină, reacţiile mele aici pe acest podium sunt de rutină”, a afirmat Obama, într-o dură si ironică declaraţie referitoare la crimele din Oregon. Lista ar putea continua. Este tot o rutină. Cu puţin timp înainte, după întâlnirea ONU, într-un scurt intermezzo de pace, unii s-au grăbit să așeze trofeul victoriei în mâinile lui Putin, legitimând și mai mult un cult al violenţei cu prea mulţi participanţi.

Citiţi și Prima parte despre actorii din umbră din serialul Fascinaţia puterii.

Citiţi și partea a doua – Fascinaţia puterii: Ţarul și sultanul înfruntă istoria (III), în legătură cu atentatul de la Ankara și expansiunea rusă

 

DISTRIBUIE: