Jocul dintre Est și Vest se încinge. Unii poate se așteptau la o relaxare a sancţiunilor asupra Rusiei, însă acest „cadou” de final de an a fost retras. Rusia a mai fost pusă la colţ pentru încă jumătate de an.

Uniunea Europeană a prelungit sancţiunile economice împotriva Rusiei pentru rolul în conflictul din estul Ucrainei. Uniunea a justificat această decizie prin neaplicarea în totalitate a acordurilor de pace de la Minsk, semnate de către Moscova și Kiev. Sancţiunile impuse Rusiei aflate în vigoare prevăd interdicţii de viză și îngheţarea conturilor unor responsabili ruși sau ucraineni proruși, precum și măsuri împotriva unor companii rusești din sectoarele militar, petrolier și bancar.

Moscova răspunde

Reacţia Rusiei nu a întârziat, declinând orice responsabilitate asupra situaţiei din estul Ucrainei. „Faptul că UE leagă sancţiunile de rezoluţia conflictului din sud-estul Ucrainei este artificial și nefondat”, a apreciat Kremlinul. Politicienii de la Moscova au insistat în privinţa nevinovăţiei, în condiţiile în care războiul „a fost provocat nu de Rusia, ci de autorităţile ucrainene actuale”. Mai mult decât atât, liderii ruși au calificat drept „ipocrită” prelungirea sancţiunilor, apreciind că UE a vrut „să pedepsească Rusia pentru ceva ce nu depinde de ea”. Cu alte cuvinte, Bruxelles-ul ar cam fi greșit ţinta. Ca un copil gata să se răzbune pe cel care i-a cauzat pedeapsa, Rusia s-a și grăbit să anunţe că va înăspri sancţiunile pe care le-a impus Ucrainei în sectorul comercial.

Mai mult, Putin nu a ratat ocazia să recurgă la obișnuitele sale „piruete”, arătând cu degetul în altă direcţie. În opinia Kremlinului, SUA este un fel de cap al tuturor răutăţilor și Europa nu ar trebui să fie atât de obedientă faţă de ordinele venite de peste ocean. Evident, nu putea lipsi și oferta unui „măr otrăvit”: ar fi recomandat ca Uniunea să se apropie de Rusia și să întoarcă spatele aliatului tradiţional din Vest.

„Mi se pare că interesul statelor europene – poate că greșesc și atunci ar trebui să mi se spună – este unirea eforturilor cu Rusia în economie, în politică, în lupta contra terorismului, în lupta pentru rezolvarea problemelor de mediu și în lupta contra crimei organizate. Și noi suntem gata pentru acest lucru. Nu ne așteptăm ca partenerii noștri europeni să respingă traseul lor euroatlantic, dar cred că lucrul potrivit pentru ei e să participe la procesul decizional și nu doar să salute de fiecare dată când primesc ordine de la cineva de pe partea cealaltă a oceanului”, a declarat Vladimir Putin la televiziunea naţională.

Pe de o parte, este în interesul Europei ca situaţia conflictuală cu Rusia să se calmeze. În actualul context extern – criza refugiaţilor, situaţia tulbure din Siria, ameninţările teroriste – un dialog deschis cu Rusia ar fi ideal. În plus, Europa are de pierdut din punct de vedere comercial de pe urma sancţiunilor. Și atunci, de ce rămâne pe poziţie, spre surprinderea Kremlinului?

Ameninţare sau prăbușire

Ar putea fi invocate cel puţin două motive. Unul ţine strict de natura politicii rusești. Comportamentul preşedintelui rus este imprevizibil, ceea ce accentuează temerile legate de acţiunile sale viitoare. Asigurările sale recente că nu are nicio intenţie de a recreea Uniunea Sovietică trebuie luate cu multe rezerve. Orice cedare în faţa promisiunilor sale poate avea consecinţe serioase pe termen lung. Această perspectivă este posibil să îi fi determinat pe oficialii europeni să considere că nu a sosit momentul pentru o îndulcire a tonului. Dar nu doar europenii sunt marcaţi de neîncredere. De exemplu, Pentagonul a început să ia în serios posibilitatea unor noi ameninţări în ţări din estul şi centrul Europei. Oficiali militari americani sunt îngrijoraţi în special de o posibilă ofensivă rusească la adresa Estoniei, Letoniei şi Lituaniei, foste republici sovietice membre NATO. Potrivit unor estimări, ţările baltice pot fi ocupate în numai 2-3 zile. Forbes spune că NATO nu are (încă) un timp de reacţie atât de rapid pentru a preîntâmpina o altă posibilă aventură rusească. „Întregul flanc estic al NATO este vulnerabil unei invazii şi Europa ar putea fi pusă în faţa faptului împlinit”, avertizează publicaţia americană.

Un al doilea motiv ar putea fi asociat unor tendinţe care se manifestă în societatea rusă și care pot da speranţe europenilor pentru o diminuare a pericolului și pe o altă cale decât cea a compromisului. Nu este exclus faptul ca liderii europeni să intensifice jocul mizând tot mai mult pe o slăbire a puterii lui Putin. O erodare a puterii sale în interior este inevitabilă, în contextul în care situaţia economică se va înrăutăţi. De exemplu, Kremlinul a devenit foarte interesat de sondajele de opinie publică. De ce? „Autorităţilor le este clar că până și în Rusia manipularea electorală are o limită”, spune Pagina de Rusia, citând ziarul german Focus. Conform jurnaliștilor germani, autorităţile ruse „urmăresc să se asigure că politica Kremlinului este susţinută de o mare parte a populaţiei. În spatele acestui lucru este frica guvernului de proteste. La urma urmei, dacă sondajele vor arăta că oamenii au o părere tot mai negativă despre Putin, puterea politică ar putea da înapoi”, insistă presa germană.

Cert este că economia Rusiei este în cădere liberă. În trimestrul al treilea al acestui an, cifrele indică o scădere de 4,1% din PIB  faţă de aceeași perioadă a anului trecut, fiind al treilea trimestru succesiv de cădere. Este indicatorul unei recesiuni profunde, în circumstanţele în care în anul viitor se estimează o scădere a PIB-ului de alte 4 procente. În aceste condiţii lui Putin nu i-a rămas decât să joace foarte tare pe cartea externă, care a fost una din cărţile sale câștigătoare mult timp. Cât timp însă va mai putea scoate asul din mânecă? – se întreabă experţii. În Ucraina conflictul a îngheţat, liderul de la Moscova pierzând astfel o sursă sigură de puncte electorale. În consecinţă, a schimbat manevra, orientându-se spre Siria. Lovitura a fost de un real succes, Putin ajungând la 88% cotă de popularitate. Experţii au însă îndoieli că armata rusă va fi în măsură să continue operaţiunea militară pe termen lung pentru a ţine conectată toată suflarea rusă. Vor ajunge rușii în situaţia de a-și dori o altfel de politică sau va rămâne naţionalismul mai puternic decât nevoile cotidiene? Sunt întrebări la care anul 2016 ar putea da un răspuns. Deocamdată, Kremlinul este ţinut în șah. Dacă regele va fi învins depinde de mulţi factori, majoritatea imprevizibili.

DISTRIBUIE: