Astăzi, Rusia începe să își retragă cea mai mare parte a forţelor armate din Siria, o decizie pe care președintele Putin a anunţat-o public abia ieri, luând prin surprindere atât Statele Unite, cât și guvernul sirian, conform unor surse. Coaliţia anti-Assad nu a reușit să identifice nici până la această oră care a fost jocul exact al Rusiei în Siria, iar acest anunţ nu face decât să ridice și mai multe întrebări. Cu siguranţă, Putin este un lider care pare să aibă mereu pregătiţi astfel de ași, care să îi lase pe adversari descoperiţi.

„Am văzut că președintele Putin a anunţat o retragere planificată a forţelor ruse din Siria. Ne așteptăm să aflăm mai multe despre aceasta în curând”, este tot ce au putut să spună oficialii Casei Albe, citaţi de Financial Times. Derek Chollet, oficial al Pentagonului, spune că este prea devreme pentru a ne face o idee despre ce înseamnă de fapt retragerea trupelor, adică câte trupe și ce fel de armament va rămâne în spate, dar că intenţia este o recunoaștere a Rusiei că „a mușcat mai mult decât poate mesteca în Siria”.

Desigur, am putea spune că această părere este tipică venind din partea unui oficial american, însă nu este cu totul lipsită de argumente. Pe de altă parte, există și cei care spun că Rusia pur și simplu și-a atins cel puţin o parte din cele mai importante obiective în Siria, iar acum face o retragere rapidă și curată, înainte de a mai risca ceva. Și pentru această poziţie există argumente solide.

Ce cred americanii

„Intervenţia Rusiei în Siria nu a fost niciodată o idee câștigătoare, așa că mie mi se pare că Putin încearcă să ia repede victoria din braţele eșecului”, anunţă Chollet. O asemenea poziţie pare puţin absurdă având în vedere că ofensiva Rusiei în Siria a forţat SUA să facă ce „s-a jurat” că nu o să facă niciodată, și anume să stea la masa de negocieri cu Assad. Este greu de înţeles cum aceasta nu este o victorie pentru Rusia, care a determinat o schimbare semnificativă de poziţie din partea SUA, despre care încă nu ne-am lămurit ce a făcut mai exact în Siria, la ce au condus acţiunile sale și care i-a fost strategia militară, în afară de cea a unei aparente uimiri perpetue privindu-i pe ruși.

O altă părere, mai argumentată, este că intervenţia militară rusă începuse să fie prea complexă, să coste prea mult și să implice riscuri din ce în ce mai mari de a atrage ţara într-un conflict pe termen nedeterminat. Într-un interviu de săptămâna trecută în The Atlantic, președintele Obama a spus că Rusia „s-a extins prea mult” în Siria. „Sângerează. Iar economia lor scade semnificativ de trei ani la rând”, citează FT. Președintele nu a exprimat o părere neavizată. Recent, oficialii ruși au anunţat că vor reduce chiar bugetul militar cu 5%. „Ultimii ani au fost foarte buni pentru industria militară rusă. Bugetul apărării a cunoscut creșteri constante, ca parte a încercării regimului Putin de a recupera cursa tehnologică, cursă în care Moscova a rămas în urmă în faţa Vestului. Decizia de a tăia acum din bugetul apărării, potrivit ministrului adjunct, Tatiana Sevţova, arată că nici măcar forţele armate, piesă centrală în arhitectura statului rus, nu au fost ocolite de dificultăţile economice cu care federaţia se confruntă, pe fondul căderii preţului la petrol și al sancţiunilor occidentale,” scrie Revista 22. Parte a crizei economice din Rusia este determinată de sancţiunile impuse de UE, pe fondul crizei din Ucraina, sancţiuni care tocmai au fost prelungite, atât din punctul de vedere al timpului, cât și al persoanelor sancţionate, care sunt din ce în ce mai înalte în rang și mai apropiate de Putin. Este de așteptat ca elitele ruse să își dorească o ieșire din această iarnă economică și normalizarea relaţiilor internaţionale.

Pe lângă aceste argumente, mai există și posibilitatea reală ca Rusia să se retragă după atingerea anumitor obiective, despre care deocamdată nu putem decât să ne dăm cu presupusul. Un obiectiv atins, conform părerii republicanului John McCain, este salvarea regimului Assad. Putin „a bombardat și omorât destui oponenţi ai regimului Assad cât să-i asigure acestuia supravieţuirea”, spune republicanul.

Ce spun rușii

Televiziunile ruse au arătat primul grup de avioane rusești Suhoi întorcându-se acasă, la o bază aeriană din sudul Rusiei, unde au fost primite cu flori și urale. Liderii ruși dintotdeauna s-au plâns că Occidentul i-a tratat cu lipsă de respect și consideraţie, fără să le asculte părerea și fără să le acorde încredere atunci când își anunţau intenţiile. Nu doar o dată Occidentul a greșit cu această atitudine. Va crede acum explicaţia Rusiei? Deja s-a demonstrat că cinismul nu este o armă foarte eficientă în politica externă a unei ţări, chiar dacă este motivat. „Nimeni nu a vrut să discute cu Rusia după Ucraina, iar ţinta campaniei din Siria a fost să forţeze Vestul să discute din nou cu Rusia”, explică Alexander Golts, analist militar independent.

Mass-media rusă citează explicaţiile date direct de către președintele rus: „Cred că obiectivul pe care l-au avut de îndeplinit Ministerul Apărării și forţele armate a fost atins, așadar îi ordon ministrului apărării ca de mâine să înceapă retragerea părţii principale a facţiunii militare din Siria.” Despre ce obiectiv este vorba? Președintele explică: „Cu participarea armatei ruse…, forţele armate siriene au putut să obţină o întoarcere de 180 de grade în lupta împotriva terorismului internaţional și să preia iniţiativa pe aproape toate planurile”, citează Sputniknews. Cu toate acestea, Moscova va menţine o prezenţă militară „obișnuită” în Siria, la baza aeriană din Latakia și în portul Tartus.

Făcând abstracţie de așa-zisa luptă împotriva terorismului, Putin spune că Assad a avut nevoie de ajutor să se menţină la guvernare în lupta împotriva rebelilor, iar acum acest obiectiv a fost atins și Assad îl poate proteja fără asistenţa militară a rușilor. Unii speculează că decizia i-a luat pe sus atât pe Assad, cât și pe oponenţii lui, care nu sunt convinși că Rusia pur și simplu își va retrage protecţia, ci doar își schimbă strategia. Purtătorul de cuvânt al președintelui, Dmitry Peskov, a spus că cei doi președinţi s-au consultat la telefon și că Assad a fost de acord cu acţiunile președintelui rus. Președintele Assad a fost citat în presa siriană afirmând aceleași lucruri, că cele două ţări au colaborat pentru o victorie împotriva terorismului, iar această colaborare a însemnat că „siguranţa se întoarce din nou în ţară”.

Cu această ocazie, președintele Putin a reiterat ideea că este perfect disponibil să coordoneze, împreună cu coaliţia condusă de SUA, eliberarea orașului Raqqa, devenit un fel de capitală pentru gruparea Stat Islamic. De fapt, Rusia a acuzat de mai multe ori SUA că sabotează încercările de obţinere a păcii în Siria, după ce discuţii amiabile între cele două ţări, purtate în privat, se terminau cu declaraţii în presă din partea anumitor oficiali americani care puneau la îndoială înţelegerile, după ce fuseseră deja aprobate de ambii președinţi. Important este că vor urma negocieri de pace după cinci ani de război civil, care a reușit să dezbine chiar și Europa.

Drumul spre pace

Pe când primele avioane de luptă aterizau înapoi în Rusia, emisarul ONU Staffan de Mistura vorbea despre „o mișcare semnificativă” care ar putea să însemne progresul spre o tranziţie politică liniștită în Siria. Opoziţia siriană nu este pregătită să accepte o asemenea posibilitate, iar animozităţile între părţi ar putea cauza în continuare vărsare de sânge, și în lipsa Rusiei, însă se speculează şi că mișcarea Rusiei îl obligă pe Assad să se deschidă spre anumite condiţii și reforme politice, care cu siguranţă vor fi cerute de occidentali.

Până acum, guvernul sirian a dat semne că nu acceptă compromisuri și că președinţia este „o linie roșie”, iar un transfer de putere nu este negociabil. De cealaltă parte, delegaţia opoziţiei îl vrea pe Assad înlăturat de la putere înainte de a se demara o tranziţie spre alt model politic. Nu este pentru prima dată când Rusia a făcut apel la Siria să se pregătească pentru alegeri parlamentare și prezidenţiale. Poziţia Rusiei este aceea că înlocuirea guvernului nu poate fi decisă la masa negocierilor, ci trebuie decisă de populaţie. Prin urmare, Putin ar rămâne cu Assad, dar nu cu stilul său de conducere, care a dus la acest război și care nu este discutabil pentru puterile democratice vestice. Assad pare a fi strâns cu ușa de Putin să declare că este de acord cu schimbarea. Ce va face după, aceasta rămâne de văzut, însă, dacă tot de la ruși va lua lecţii, nu va fi decât un război civil cu finalitate amânată.