Siria trăiește zilele acestea primele clipe puţin mai liniștite, după ce marile puteri au convenit, în premieră, asupra unui armistiţiu, care a intrat în vigoare sâmbătă, 20 februarie.

Uniunea Europeană, ONU și 17 ţări care sunt implicate în conflictul din Siria, dintre care cele mai importante: SUA, Rusia, Iran, Arabia Saudită și Turcia, au convenit într-o întâlnire în Germania asupra termenelor încetării temporare a ostilităţilor. Decizia a fost luată după ce negocierile de pace care trebuiau să fie susţinute la Geneva de ONU s-au anulat în urma unui atac în forţă a aviaţiei ruse asupra orașului Alep. Discuţiile despre o eventuală tranziţie politică nu puteau fi purtate în condiţiile în care situaţia la sol era într-un punct critic.

Ce presupune armistiţiul

Înţelegerea, realizată mai degrabă de secretarul de stat american, John Kerry, și de omologul său rus, Sergei Lavrov, stipulează că guvernul lui Assad și orice grupare rebelă care i se opune, inclusiv cele susţinute de către SUA și aliaţii săi, să înceteze să lupte între ei, însă armistiţiul nu este valabil și în dreptul grupărilor teroriste SI și al-Nusra, ceea ce înseamnă că nu este vorba de o depunere completă a armelor de partea rusă și siriană, care au pretins tot timpul că ţintesc grupările teroriste. Cu toate acestea, Assad a declarat că își dă concursul pentru implementarea armistiţiului, iar Rusia, că va rări activitatea aviaţiei militare.

În urma unei convorbiri telefonice cu omologul său de la Casa Albă, președintele Putin a declarat că înţelegerea ar putea transforma „radical” situaţia din Siria, punând bazele negocierilor pentru pace. Președintele Obama, în schimb, a fost mai puţin optimist, dar tot spera și el că negocierile dintre guvernul sirian și rebeli vor putea fi reluate și că lupta se va îndrepta din nou împotriva SI. Acordul mai are în vedere asigurarea accesului umanitar rapid în orașele siriene aflate sub asediu de o lungă perioadă de timp. Organizaţiile umanitare și-au exprimat speranţa că vor putea să distribuie alimente și medicamente în ţară, unde 400.000 de oameni trăiesc în zone asediate, unde au ajuns să mănânce iarba de pe câmp. Alte 5 milioane de oameni sunt hrăniţi prin programele Naţiunilor Unite.

În situaţia în care jumătate din populaţie a trebuit să își părăsească casele, dacă nu ţara, și cel puţin 500.000 de civili au murit, este un armistiţiu care ar trebui celebrat, în teorie. În practică, s-ar putea dovedi o simplă ratificare a noii stări de fapt, după intervenţia militară a Rusiei, care a început în septembrie 2015, când conflictul era oarecum amorţit, iar Assad nu părea să aibă șanse reale de câștig, ducând lipsă și de soldaţi care să ţină teritoriile cucerite. Efortul armatei militare ruse de a bombarda în principal grupurile de rebeli, susţinute de SUA, i-a permis guvernului sirian să dobândească controlul asupra unei fâșii de orașe care se întinde de la Damasc la Alep și Larakia, unde este staţionată baza militară rusă.

Ce se întâmplă de fapt

„Ceea ce vrem să vedem în următoarele câteva zile sunt acţiuni la sol, pe teren”, a spus John Kerry, adăugând că, „fără o tranziţie politică, nu e posibil să atingi pacea”. Ceea ce înseamnă că acordul pe hârtie trebuie să se transforme în realitate înainte ca negocierile să poată înainta. După ce calculul Statelor Unite a fost stricat de ultimele atacuri ruse, „ideea este că trebuie să ne asigurăm că explorăm și epuizăm orice opţiune de rezoluţie diplomatică”, a declarat Kerry. Pe teren, situaţia este puţin diferită. Armistiţiul pare deja cu un picior în groapă, după ce Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului, ONG cu sediul la Londra, a spus că şase oraşe din provincia Alep au fost atacate duminică de avioane de luptă ruse, asta după ce sâmbătă, în prima zi a armistiţiului, peste 180 de oameni au fost ucişi, mai mult de jumătate murind într-un atac al organizaţiei teroriste Stat Islamic, comis în nordul ţării. De menţionat aici este faptul că Moscova şi Damascul îi cataloghează drept terorişti inclusiv pe rebelii susţinuţi de Occident, ceea ce înseamnă că, până la urmă, încetarea ostilităţilor în Siria ar putea fi o chestiune de câteva zile.

Ce s-ar întâmpla în acest caz? „Există o discuţie semnificativă acum cu privire la un plan B în cazul în care nu reușim la masa negocierilor”, a declarat Kerry în faţa Congresului american, cu privire la posibilitatea ca acordul de încetare a focului să nu fie aplicat. Aceasta nu este o poziţie împărtășită și de Rusia, Lavrov declarând despre planul B că „nu a existat și nici nu va exista unul”. Ministerul rus al Apărării a dat lămuriri că numărul de atacuri aeriene a fost redus semnificativ în ultimele două zile. Conform celor mai recente raportări, Rusia a lovit 875 de ţinte în Siria, doar în luna februarie, ceea ce ar însemna peste 200 de atacuri pe zi, în zone unde nu există o prezenţă puternică a SI, ci mai degrabă a rebelilor sirieni.

Totuși Putin pare pus pe fapte mari, pornind într-o călătorie telefonică diplomatică cu Assad, cu regele saudit, cu președintele iranian și cu premierul israelian, pentru a le explica „în profunzime?” în ce anume constă înţelegerea făcută cu SUA. După aproape doi ani în care mass-media rusă a demonizat SUA, tonul folosit de Putin în ultima săptămână este deosebit de calm. În cursul unei declaraţii de presă pe temă, Putin a menţionat de nouă ori în cinci minute faptul că Rusia și SUA lucrează împreună, scrie Reuters. Evgeny Buzhinsky, fost locotenent general care conduce Centrul pentru Studii Politice din Moscova, este de părere că președintele Putin „este sincer în dorinţa sa de a reporni relaţiile sau de a le normaliza, cu SUA și cu Vestul, în general”. Pe de altă parte, administraţia Obama, în special Pentagonul, nu are încredere în intenţiile lui Putin, după episodul Ucraina și acum Siria.

Adevărul este că acest armistiţiu semnalează ceva extrem de important. Oficiali europeni și israelieni sunt de părere că este un semnal clar că SUA și aliaţii săi au în vedere abandonarea unei precondiţii care a blocat până acum procesul de pace, și anume îndepărtarea lui Assad din orice variantă politică. „Pentru aproape cinci ani, grupurile din opoziţie și reprezentanţii lor au spus că nu pot fi de acord cu un armistiţiu fără o înţelegere asupra unui proces politic care să ducă la îndepărtarea lui Assad”, scrie NY Times. Rușii sunt de părere că SUA ar fi trebuit să colaboreze din start cu armata siriană dacă voia să lupte împotriva terorismului. „Schimbarea situaţiei în Siria s-a întâmplat datorită cooperării dintre armata siriană și forţa aviatică rusă. De aceea SUA începe acum să își regândească strategia. Pentru că nu pot obţine nimic pe cont propriu”, a declarat Konstantin Kosachev, șeful Comisiei pentru Afaceri Externe în Senatul rus.

Președintele turc, Recep Erdogan, a declarat că de pe urma armistiţiului nu va beneficia decât Assad, care se poate folosi de acest timp pentru a-și regrupa forţele. Având în vedere că el și aliaţii săi au catalogat drept teroriști pe oricine era în opoziţie, încercând să-i lichideze, chiar și pe copii, nu există nicio indicaţie că face vreo diferenţă între SI și alte grupări care fac parte din înţelegere. Observatorii se așteaptă ca Assad și aliaţii lui să continue operaţiunile militare cam la fel ca înainte, în timp ce Pentagonul se teme că președintele va folosi timpul pentru a se regrupa și a forţa o recucerire totală a Siriei, scrie The NewYorker.

 Vești de războaie

„Pentru mai bine de două decenii, SUA și Europa au încercat să se raporteze la Rusia ca la un partener, prin relaţii militare, economice și culturale”, dar relaţia a fost grav afectată de invazia rusă în Georgia, în 2008, a declarat generalul NATO Philip Breedlove. „Devine clar acum că Rusia nu are obiective comune de securitate cu Vestul”, a continuat generalul. Rusia, susţine el, folosește conflictele îngheţate (Transnistria, Crimeea, Abhazia și Osetia de Sud) ca pe o unealtă de politică externă, cu scopul de a întreţine „un pretext pentru o posibilă intervenţie militară și să își asigure un nivel de influenţă în chestiunile suverane ale altor state”. În cel mai rău caz, și situaţia din Siria poate deveni un conflict îngheţat, după exemplul Ucrainei, și o sursă de presiuni pe termen lung în politica internaţională.

George Friedman, fondatorul agentiei Stratfor, declară pentru Business Insider că ar trebui într-adevăr să ne așteptăm la un război. „Am să vă ofer o statistică. Nu a existat niciodată un secol care să nu fi avut un război sistematic – asta însemnând că întregul sistem s-a cutremurat. De la Războiul de Șapte ani, din Europa, până la războaiele napoleoniene, din secolul XIX, și la războaiele mondiale, fiecare secol are câte un război. Vreţi să pariaţi că acesta va fi singurul secol care nu are? Accept pariul! Germania s-a unit în 1871 și s-a dezlănţuit iadul. Japonia a crescut la începutul secolului XX și apoi am avut un haos. Așa că ne uităm la o schimbare sistematică. Ţările cu cea mai mare probabilitate de dezvoltare sunt Japonia, Turcia și Polonia. Așa că aș spune că Estul Europei, Orientul Mijlociu și un război maritim al Japoniei… Fiţi pregătiţi de război!”, a spus Friedman.

În ce privește Turcia, deja probleme sunt vizibile. Kurzii sirieni, între 2 și 2,5 milioane, controlează 70-80% din zona frontalieră cu Turcia. Sub pretextul participării la coaliţia împotriva SI, Turcia pare să caute un alibi pentru a împiedica emergenţa unui Kurdistan sirian autonom, pe modelul celui existent în Irak. Însă kurzii sirieni au devenit aliaţi atât ai Washingtonului, cât și ai Moscovei. SUA îi aprovizionează cu armament și mu­ni­ţie și vede cu ochi buni participarea lor la negocierile de pace de la Geneva, în timp ce la Moscova s-a deschis o reprezentanţă diplomatică per­manentă a kurzilor sirieni. Turcia a declarat deja că în armistiţiul de faţă nu ia în considerare forţele kurde din Siria, văzute tot ca un fel de teroriști care caută să destabilizeze Turcia, având în vedere că aceștia se află în relaţii strânse cu Partidul Mun­ci­to­rilor din Kurdistanul turc (PKK).

„Noile puteri se dezvoltă, vechile puteri sunt în declin. Nu procesul în sine este periculos, ci poziţia în curs de dezvoltare este cea periculoasă”, a explicat Friedman. Vestea bună ar fi că expertul nu crede că ipoteza unui război nuclear ar trebui luată în calcul, scrie Revista 22.