În așteptarea unui nou val de refugiaţi, liderii lumii au rediscutat situaţia Siriei la summitul G20, din China.

Criza refugiaţilor este „o provocare mondială”, a declarat un diplomat european cu puţin timp înainte ca liderii prezenţi la summitul G20 din Hangzu (China) să amintească oficial această provocare printre mai complicatele probleme geopolitice cu care se confruntă lumea. Documentul semnat de membrii G20 cuprinde de asemenea un apel la cooperare între state pentru „a răspunde efectelor, nevoilor de protecţie și cauzelor primare ale crizei refugiaţilor”.

O toamnă dificilă

La o zi după încheierea summitului G20, unul dintre cei mai proeminenţi critici ai măsurilor europene de integrare a refugiaţilor, președintele maghiar Viktor Orban, declara în urma unei întrevederi la Belgrad cu omologul său sârb, Alexandrar Vucic, că „trebuie să ne pregătim pentru o toamnă dificilă”.

Președintele Orban anticipa astfel că Europa s-ar putea confrunta cu un nou val de refugiaţi dornici să ajungă în Occidentul european, pe rută balcanică. Orban a folosit prilejul pentru a reproșa încă o dată autorităţilor de la Bruxelles că doresc „să impună reguli care sunt împotriva intereselor statelor membre”. De altfel președintele s-a angajat deschis în ceea ce el numește „bătălia împotriva Bruxelles-ului”, o politică fermă de descurajare a imigraţiei, în privinţa căreia și-ar dori să atragă, dacă nu acordul UE, măcar acordul cetăţenilor maghiari.

În timp ce președintele Ungariei își reitera opoziţia faţă de primirea de noi refugiaţi, în Siria, gruparea Stat Islamic revendica un nou val de atentate. În decursul unei singure ore, nu mai puţin de patru atacuri teroriste, petrecute în locuri aflate la distanţă mare unul de celălalt, luau viaţa a peste 40 de persoane și răneau alte câteva zeci. Cifrele înaintate de Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului vizau 47 de morţi, iar informaţii date publicităţii de Sana, agenţia de presă naţională siriană, indicau 47 de răniţi.

Discuţii „productive”, fără rezultat

Atacul a avut loc în ziua în care observatorii se așteptau ca secretarul de stat american, John Kerry, și ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, să anunţe ajungerea la un acord de armistiţiu în Siria.

Vladimir_Putin_and_Barack_Obama_(2015-09-29)_05

Acest lucru nu s-a întâmplat, deși, într-o întrevedere paralelă cu cadrul reuniunii G20, președintele american, Barack Obama, și președintele rus, Vladimir Putin, discutaseră posibilitatea negocierii unui acord de încetare a ostilităţilor. Declaraţiile post-întrevedere ale celor doi semnalau înaintarea unor discuţii „productive” și un progres în continuarea căutării unui armistiţiu comprehensiv.

„Având în vedere că există breșe de încredere, negocierea este dură și încă nu am închis aceste breșe într-o manieră care să ne convingă că va funcţiona. Însă directivele pe care le-am dat secretarului (de stat) Kerry și cele pe care domnul Putin le-a dat ministrului (de externe) Lavrov au fost să continue să lucreze la aceasta în următoarele zile”, a declarat președintele Obama. De cealaltă parte, președinte rus aprecia că discuţiile sunt „pe calea cea bună” și că există „un oarece consens” cu SUA. Tot în cadrul G20, președintele turc Recep Tayyip Erdogan solicitase marilor puteri să creeze „o zonă sigură” în Siria, în care să se instaureze o măsură de interdicţie totală a zborurilor („no-fly zone”). Aceasta, spunea el, ar ajuta la controlarea fluxului de imigranţi. Sensul unei astfel de propuneri este creșterea siguranţei civililor din Siria prin interzicerea tuturor zborurilor militare în regiune, sub ameninţarea doborârii oricărei aeronave depistate în aer.

Bombele nu își aleg victimele

După teribilul atentat din Paris din noiembrie anul trecut, vocea unui jurnalist eliberat după 10 luni de prizonierat sub SIvevoca aceeași soluţie ca aceasta propusă de Erdogan. „Avem nevoie de zone no-fly – zone închise rușilor, regimului, coaliţiei. Poporul sirian are nevoie de siguranţă, sau ei înșiși se vor îndrepta spre grupări de factura SI”, avertiza atunci Nicolas Hénin. Mesajul jurnalistului este acela că atacurile aeriene asupra Siriei nu își selectează victimele. Și că, deși sunt conduse în numele eliberării poporului sirian din ghearele SI, de fapt ele afectează nediscriminatoriu civili. Așa s-a întâmplat imediat după atentatele de la Paris, când coaliţia internaţională a bombardat de 20 de ori Raqqa, fără să știe câţi dintre cei 500.000 de sirieni care încă locuiau în orașul ocupat de SI au fost uciși de această ripostă occidentală.

nicolas-heninÎn opinia lui Hénin, sirienii, care trăiesc în nesiguranţa continuă a ameninţării cu moartea, sunt extrem de vulnerabili la discursul propagandist al SI, care se folosește de orice atac occidental împotriva lor pentru a-și justifica existenţa și a o integra într-un tablou cu valenţe apocaliptice. „Adevărul este că suntem prinși într-o capcană”, scria jurnalistul. „SI ne-a păcălit. Au venit la Paris cu kalașnicovuri, pretinzând că voiau să oprească bombardarea (Orientului Mijlociu), dar știind prea bine că atacul lor ne va forţa pe noi să continuăm să îi bombardăm sau chiar să intensificăm aceste atacuri contraproductive.” Hénin continua explicând că extremiștii islamiști interpretează revanșele occidentale drept semne ale unui „proces apocaliptic, ce duce la o confruntare între o armată musulmană de proporţii globale și ceilalţi, cruciaţii, romanii. Ei văd în tot ce se petrece un pas înainte pe acest drum. În consecinţă, toate acestea ar fi o binecuvântare din partea lui Allah.”

Distrugerea SI e posibilă

Alternativa la aceste acţiuni militare contraproductive ar fi o cu totul altă ordine de priorităţi, susţine jurnalistul. Într-un interviu acordat publicaţiei Courrier International, Hénin dezvolta spunând că „una dintre cele mai grave erori pe care le comitem, în Occident, legat de gruparea SI, este să o considerăm o întrupare a Răului. Evident că, mai ales din postura mea, n-o să încep să le iau apărarea, însă problema este că ei nu sunt Răul, ei sunt doar un simptom, o consecinţă. Răul este autoritarismul, sectarismul care destramă Orientul Mijlociu și mai ales violenţa politică extraordinară care atentează la populaţia din regiune. Acesta este răul pe care trebuie să îl atacăm, pentru că o consecinţă a atacării lui va fi distrugerea SI.”

Distrugerea grupării Stat Islamic este posibilă, crede jurnalistul, însă nu prin violenţă armată. „Cei care vor câștiga acest război nu sunt cei care au cele mai noi, mai scumpe și mai sofisticate arme, ci aceia care vor reuși să câștige de partea lor oamenii”, declara Hénin în altă apariţie publică, înaintând încă o soluţie contraintuitivă: „a primi bine refugiaţii”.

„Vaccinul” ospitalităţii

Ospitalitatea faţă de refugiaţi „nu este o ameninţare teroristă la adresa ţărilor noastre, ci este ca un vaccin care ne protejează de terorism”, e convins Hénin. Cum? Tot el răspunde, făcând referire la faptul că criza refugiaţilor din vara trecută a fost o lovitură dură pentru propaganda SI. „Am văzut sute de mii de refugiaţi fugind din acest tărâm de vis pe care SI dorește să îl instaureze (califatul islamic, n.r.), (…) fugind din acel ţinut în ţările păgâne, ale necredincioșilor. Și la ce am fost martori în timpul acestei crize? La faptul că acești refugiaţi au fost bine-veniţi. Și astfel (refugiaţii au înţeles că) discursul SI care susţinea că vestul urăște musulmanii era o șarlatanie.” SI avea tot interesul să suprapună atacul din noiembrie pe criza refugiaţilor pentru că avea nevoie ca europenii să își închidă graniţele în faţa refugiaţilor. Avea nevoie de teama europenilor ca să își poată legitima în continuare dorinţa de putere în Orient.

Asemenea lui Hénin, alţi foști ostatici care au avut șansa să fie eliberaţi din taberele SI au spus lumii că extremiștii au adoptat o caricatură a islamului, că mulţi dintre ei nici măcar nu au citit Coranul și că sunt acolo mai degrabă din nevoia de a se considera eroi decât ca urmare a unui crez onest faţă de binele Siriei. Astfel de rapoarte nu fac decât să întărească ideea că protejarea sirienilor, atât local (prin încetarea bombardamentelor aeriene), cât și internaţional (prin eforturile de integrare a refugiaţilor) poate fi soluţia eficientă, însă nu neapărat cea mai populară, la războiul din Siria.

DISTRIBUIE: