Sirienii, disperaţi să scape de exterminare

6

Ceea ce face guvernul sirian se cheamă „exterminarea populaţiei” sau „genocid”, consideră în prezent Organizaţia Naţiunilor Unite. Atacurile aeriene rusești asupra civililor de săptămâna trecută au dus la amânarea ultimelor negocieri de pace, forţând liderii globali să își analizeze strategia și punând zeci de mii de sirieni pe fugă, spre Europa. Războiul civil care durează de cinci ani a adus o criză umanitară de proporţii, ONU acuzând Damascul de acţiuni „inumane”, la scară de „exterminare”.

În tabere nu se găsește decât disperare

Sirienii se confruntă cu o criză umanitară contagioasă, care s-a instalat din ţările vecine până în Europa. Răspunsul ONU la această criză a fost o finanţare în cuantum de doar 56% faţă de suma promisă, din totalul vizat lipsind aproape 3 miliarde de dolari. Conform CNN, situaţia este atât de critică, încât Programul Alimentar Mondial, cea mai mare agenţie umanitară din lume care luptă cu foametea la nivel global, a trebuit să reducă raţiile de mâncare din taberele de refugiaţi cu 50%. Germania a acoperit de una singură jumătate din necesar.

„Trebuie să insist, singura soluţie este una politică. Altfel, războiul va continua, iar anul viitor vom fi tot aici, cerând din nou miliarde de dolari. Până când putem face asta?” se întreabă comisarul ONU, Filippo Grandi. El explică cum povara socială din ţările-gazdă, Iordan, Liban și Turcia, împreună cu lipsa de oportunităţi pentru sirieni au dus la o disperare și mai acută printre refugiaţi, care au început să vină spre Europa. Doar în aceste ţări sunt strânși 4,6 milioane de refugiaţi, iar alţi 6,5 milioane de sirieni sunt dispersaţi în ţara prinsă de război, conform ONU.

„Acești oameni sunt puși în faţa unor dileme incredibile. Vorbeau dacă este cumva necesar și pentru ei să se suie într-una din bărcile alea nesigure și să treacă Mediterana pentru a căuta o viaţă mai bună. I-am descurajat, dar care este alternativa? Mamele îmi spuneau că trebuie să își dea copiii la școală, iar dacă acolo nu pot, trebuie să încerce în altă parte”, preciza Grandi, după ce a vizitat mai multe tabere de refugiaţi.

Europa trebuie să ajute

Recent, oficialii europeni au cerut Turciei să primească alte câteva zeci de mii de refugiaţi care stăteau în expectativă la graniţa din Kilis, după ce au fugit de bombardamente. Oficialii UE au vorbit despre un imperativ moral, dacă nu legal, de a le oferi protecţie refugiaţilor de dincolo de graniţă. Turcii, pe de altă parte, susţineau că refugiaţii primesc mânare și adăpost în Siria și că nu este o nevoie reală să îi primească.

Aproximativ 35.000 de sirieni au fugit după un atac coordonat între trupele aeriene ruse și trupele siriene la sol, care au avansat spre graniţa cu Turcia. Conform criticilor, atacurile aeriene rusești asupra civililor au dus la amânarea ultimelor negocieri de pace, forţând zeci de mii de sirieni să fugă. UE dă Turciei fonduri tocmai pentru a se asigura că are „mijloacele, instrumentele și resursele să găzduiască și să îi protejeze pe cei care cer azil”, scrie BBC. Înţelegerea cu Turcia a fost încheiată în noiembrie 2015, pe o sumă de 3 miliarde de euro. Astfel, UE speră să reducă din numărul refugiaţilor care vor să ajungă în Europa. În final, Turcia a anunţat duminică că, deși nu mai are capacitatea să absoarbă alţi refugiţi, găzduind deja 2,5 milioane, graniţele au fost deschise pentru cei care așteptau la Kilis.

Turcia nu este singura ţară cu probleme de „absorbţie”. Iordanul a cerut ajutor la Londra, anunţând că, dacă nu îl va primi, „totul se va prăbuși”. „Uitându-mă în ochii oamenilor mei și văzând ce greutate duc în spate, trebuie să vă spun că am ajuns la limită”, a declarat regele Abdullah. Iordanul are peste un milion de refugiaţi în tabere suprapopulate. De la europeni nu cer doar fonduri pentru scopuri umanitare, ci și înţelegeri comerciale care să ajute la creșterea economiei și să susţină, astfel, un sistem robust, pe termen lung.

În Siria, războiul continuă

În timp ce fondurile umanitare sunt necesare, continuarea războiului duce la împingerea și mai multor persoane peste graniţă. Doar în momentul de faţă, se pare că peste un milion de sirieni sunt blocaţi în zone asediate, conform AP, soarta acestora fiind în centrul discuţiilor pentru pace care trebuiau să aibă loc la Geneva și care care au fost amânate pentru 25 februarie. Negociatorii au cerut ca guvernul sirian să renunţe la asedierea civililor înainte de reluarea discuţiilor. „Atunci când faci munca pe care o fac eu, trebuie să îţi păstrezi o rază de optimism. Măcar nu au întrerupt comunicarea, doar au amânat următoarea discuţie”, declara Grandi.

Imagini din orașul Madaya au apărut pe internet, cu adulţi și copii aproape morţi de foame, astfel că în final au fost lăsate să intre convoaie umanitare, dar orașul nu era trecut pe lista ONU a zonelor asediate, la momentul respectiv. Un raport al Siege Watch spune că peste un milion de persoane trăiesc în 46 de comunităţi asediate în Siria, cu 18 mai mult decât cele listate de ONU, care are criterii fixe de evaluare. Adevărul este că nimeni nu știe cât de gravă este situaţia în realitate. Grupul „Medici Fără Frontiere” spune că cifrele reale ar depăși raportul Siege Watch și s-ar apropia mai degrabă de două milioane de oameni care trăiesc sub asediul guvernului.

DISTRIBUIE: