A fost nebunie azi-noapte la Nisa, Franţa. De Ziua Naţională, ţări de pe tot întinsul planetei au trimis gânduri bune către Franţa și au sperat împreună cu francezii că vor putea trece prin celebrarea acestei zile, care scoate sute de mii de oameni în locuri publice, fără să o încheie în doliu. Nu s-a întâmplat așa. Din această dimineaţă, steagurile Franţei sunt din nou arborate în bernă.

„Aproape am murit. Era halucinant… camionul mergea în zigzag, nu puteai să îţi dai seama încotro se va duce. Soţia mea, dacă era un metru mai încolo, era moartă. Camionul a distrus totul în cale… stâlpi, copaci. Unii oameni se agăţaseră de ușă și încercau să îl oprească”, a povestit un martor citat de The Guardian.

Numele a cel puţin 80 de persoane care și-au pierdut viaţa azi-noapte în Nisa, într-un atac ce trece de orice imaginaţie, se vor număra de acum laolaltă cu numele celor care și-au pierdut viaţa la Paris, anul trecut, cu cei care au murit în redacţia Charlie Hebdo, cu cei care au murit într-un atac asupra unui supermarket evreiesc. Și, în ciuda tuturor acestor incidente, un număr mult mai mare de atacuri planificate a fost dejucat în tot acest timp, au declarat oficialii francezi. Cu toate acestea, nu este îndeajuns.

Ce se poate face mai bine

După atacurile de anul trecut de la Paris, o investigaţie parlamentară a identificat multiple gafe ale agenţiilor de informaţii franceze. O comisie parlamentară a fost creată pentru a analiza ce s-a întâmplat de forţele de ordine au eșuat în prevenirea unei serii de atacuri care au dus la moartea a 147 de persoane în tot anul 2015.

Această comisie a evidenţiat un „eșec global” al serviciilor de informaţii franceze. Franţa are șase astfel de unităţi, care trebuie să răspundă Ministerelor de Interne, de Apărare și a Economiei. Comisia a recomandat o reformare a întregului sistem și crearea unei singure agenţii naţionale de contraterorism, după modelul american. „Ţara noastră nu a fost pregătită, acum trebuie să ne pregătim”, declarase Georges Fenech, șeful comisiei, la prezentarea concluziilor, conform The Guardian. Până în prezent însă, nu s-au respectat recomandările făcute.

„Dacă va fi vorba de un atac terorist, ceea ce e una din probabilităţi, vedem că se schimbă ceva în modul în care aceştia (teroriștii, n.r.) continuă să stârnească teroare. Din păcate, Franţa rămâne în continuare foarte vulnerabilă, ne aşteptam şi, de regulă, după atacuri de tipul acesta zona devine din ce în ce mai sigură, ori constatăm că nu suntem niciodată 100% siguri”, a declarat Miroslav Tașcu-Stavre, analist politică externă.

Ce nu se mai poate face

Însă nimeni nu poate garanta că, dacă recomandările ar fi fost respectate în timp util, atacul de la Nisa nu s-ar fi întâmplat, fiindcă putem observa că acesta a urmat un alt tipar, căruia niciunei agenţii de contraterorism nu i-ar fi fost ușor să îl prevadă. Autorităţile locale și naţionale susţin că este vorba despre un atentat terorist, care a fost celebrat pe site-urile jihadiste, dar care nu a fost revendicat de vreo grupare teroristă. Cel mai probabil, șoferul de origine tunisiană s-a autoradicalizat și a acţionat pe cont propriu, din resurse proprii. Conform republica.ro, atacatorul nu se afla în atenţia serviciilor secrete franceze pentru activităţi teroriste, dar era cunoscut poliţiștilor pentru infracţiuni precum furturi și violenţă. Prin urmare, cel mai probabil ar fi trecut și de radarele unei agenţii naţionale de contraterorism. „Ceea ce e evident din această tragedie e că nu e nevoie de lucruri foarte complicate sau de organizare complexă pentru a putea provoca tragedii uriaşe şi este exact calculul inegal al teroriştilor care operează într-o societate liberă şi deschisă”, a declarat și Andrei Ţărnea, director Aspen România.

De fapt, acest gen de atacuri nu sunt tocmai noi în Occident, deși nu au avut până acum o asemenea anvergură. În mai 2013, doi londonezi de origine nigeriană l-au răsturnat cu mașina pe tânărul soldat Lee Rigby înainte de a-l ucide cu lovituri de cuţit, pentru a-i răzbuna pe „musulmanii uciși de soldaţi britanici”. În octombrie 2014, un canadian recent convertit la jihadism a intrat cu mașina în trei militari, pe marginea unui drum la periferia Montrealului, amintește RFI. Sunt deja câţiva ani de când marile grupări teroriste, al-Qaida și Stat Islamic, au schimbat modul de operare, predând ștafeta „lupilor singuratici”, încurajând și cerând în articole și înregistrări video pe internet recruţilor și simpatizanţilor să treacă la acţiune fără să aștepte ordine precise, fără antrenament și chiar fără resurse. „Dacă nu puteţi detona o bombă sau să trageţi un foc de armă, faceţi în așa fel să fiţi singuri cu un necredincios francez sau american și zdrobiţi-i craniul cu o piatră, ucideţi-l cu lovituri de cuţit, răsturnaţi-l cu mașina voastră”, suna un mesaj difuzat de Al Furqan, principalul canal media al SI.

SI a exploatat comunicarea prin social media pentru a face prozelitism și a recruta membri. Ţintele atacurilor sunt întotdeauna civili, strânși în locuri publice, într-un aeroport, la un concert, într-un club, pe stadion. În multe cazuri, atacurile sunt realizate de un individ, un cuplu sau un număr mic de oameni care nu au neapărat legături directe cu grupul jihadist care i-a inspirat. Aceasta reprezintă o mare problemă pentru forţele de securitate. „Problema este că numărul de oameni care au fost radicalizaţi, mai ales prin social media, este mult mai mare decât ce am anticipat vreodată. Ne confruntăm cu o problemă de o magnitudine mult mai mare decât era problema terorismului în trecut”, a explicat și Bruce Hoffman, director al Centrului pentru Studii de Securitate la Universitatea Georgetown.

Când protecţia înseamnă restrângerea libertăţilor

Ce se întâmplă când statul nu mai găsește metodele potrivite pentru a-și apăra cetăţenii? Mai întâi impune o stare de urgenţă, cum s-a întâmplat în Franţa după atacurile din noiembrie de la Paris. Starea de urgenţă permite poliţiei să demareze operaţiuni de cercetare fără mandat și să pună cetăţeni sub arest la domiciliu în afara limitelor procesului legal normal. Este o stare a lucrurilor în care abuzul trece peste lege în numele binelui mai mare. Și, cu toate acestea, atacul de ieri de la Nisa s-a petrecut sub starea de urgenţă, lucru care vorbește despre eficienţa unor asemenea măsuri. Președintele Hollande tocmai anunţase ieri că săptămâna viitoare va ridica starea de urgenţă, însă acum o va prelungi pentru încă trei luni.

Candidaţii la președinţia americană au și ei strategiile lor antitero. Donald Trump propune o interdicţie de intrare a musulmanilor în SUA, întoarcerea la tehnici de interogare violente pentru a afla detalii de la deţinuţi și suspecţi, precum și „bombardarea fără milă” a teroriștilor din Irak și Siria. Pe de altă parte, doamna Clinton a propus ca musulmanii sunniţi și forţele kurde să preia un rol mai important în combatere SI în Irak și Siria, să extindă atacurile aeriene ale SUA și să perturbe accesul grupării la internet și social media, deși nu a precizat cum. Trebuie menţionat că americanii împreună cu aliaţii lor au reușit să ia înapoi o mare parte din teritoriul capturat de grupare în cele două ţări, însă aceasta este în continuare capabilă să inspire atacuri în Franţa, în Turcia, în Arabia Saudită etc. Unii analiști sunt de părere că atacurile s-au înmulţit recent tocmai pentru că SI se pregătește să piardă califatul, dar nu vrea să piardă și relevanţa pe care o mai are pentru adepţii din străinătate. Totodată, după ce gruparea va fi învinsă, ne-am putea aștepta la atacuri de răzbunare solitare împotriva ţărilor din coaliţia anti-SI.

Incapacitatea unui stat de a-și apăra cetăţenii este extrem de gravă, întrucât poate duce la abuzuri negândite. Un exemplu în acest sens este Rusia, o ţară care nici măcar nu are o problemă reală cu terorismul, dar unde președintele s-a folosit de ceea ce se întâmplă la nivel global, și mai ales în Europa, pentru a hrăni atât naţionalismul rus, cât și frica de potenţiale atacuri teroriste, având în vedere că și Rusia este implicată activ în lupta împotriva SI. Astfel a fost posibil ca Parlamentul rus să adopte și președintele Putin să promulge un set de legi antitero care încalcă flagrant libertăţile fundamentale ale omului, fără ca niciun rus să zică „pâs”, deși până și Edward Snowden a avertizat că acestea vor duce la limitarea libertăţii şi a vieţii private a cetăţenilor ruşi.

Legea Yarovaya este o lege tip Big Brother, care transformă Rusia într-un stat poliţienesc. Noua legislaţie obligă furnizorii de telefonie și de internet să stocheze comunicaţiile vreme de șase luni și informaţiile de tip metadata, timp de trei ani. Totodată, aceștia sunt obligaţi să colaboreze cu agenţii de informaţii pentru decodificarea serviciilor de mesagerie criptate. În același timp, legea redefinește activitatea misionară religioasă și obligă orice credincios autohton sau misionar din afara ţării să obţină un permis guvernamental prin intermediul unei organizaţii religioase înregistrate pentru a putea desfășura vreo activitate publică și nu se vor putea derula evanghelizări în alte locuri decât în cele cu profil religios. Aceste legi sunt „o altă invenţie a lui Vladimir Putin pentru a-și consolida puterea și pentru a-și reduce la tăcere criticii folosind pretextul promovării securităţii publice și lupta împotriva terorismului. Orice activitate ce sfidează autoritatea va fi calificată activitate teroristă”, potrivit profesorului de istorie bisericească Lloyd Harsch. Este uimitor cum rușii nu au reacţionat în niciun fel faţă de această lege, care este fără precedent pentru o ţară dezvoltată și democrată, cel puţin în teorie.

Acesta este un război mondial civil, ne aduce aminte Cristian Tudor Popescu, încă de anul trecut. Un război care se poartă în diverse colţuri ale planetei, în care „morţii devin știri curente, statistici cotidiene, cifre fără chip”, în care „ce vedem sunt civili uciși de alţi civili, militarii intervin ulterior și mai mult pentru efectul dramatic”. „Terorismul islamist a reușit să stârnească un vânt de nebunie pe întreaga planetă. Psihopaţi, religioși, antihomosexuali, antipoliţiști sau, pur și simplu, antioameni, vibrează și atacă fiinţe umane în spaţii publice, din America până-n Pakistan. Cum pot fi opriţi asemenea asasini de capul lor, care se pregătesc în singurătate și demenţă?” Cristian Tudor Popescu declară nu își mai îngăduie să comenteze soluţii pentru așa ceva, dar cu siguranţă ceea ce se întâmplă acum în Rusia nu este o soluţie.