Cernobîlul programat: O nouă variantă teroristă?

4

Ucraina tocmai a marcat 30 de ani de la catastrofa de la Cernobîl, cel mai grav accident nuclear din istorie, care s-a soldat, potrivit estimărilor, cu mii de morţi și a contaminat până la trei sferturi din continentul european, precizează Agerpres. Cernobîlul ar trebui să provoace însă nu doar comemorări, ci și îngrijorări cu privire la viitorul imediat al planetei.

„Cernobîlul a fost o lecţie serioasă pentru întreaga omenire, iar consecinţele sale se resimt până în prezent în ceea ce privește mediul și sănătatea oamenilor”, a menţionat Vladimir Putin în mesajul adresat cu ocazia comemorării celor trei decenii. Interesant este că remarca vine din partea liderului unei ţări care continuă să își păstreze la nivel ridicat potenţialul nuclear. De aici derivă și riscurile încă insuficient înţelese, nici de Rusia, nici de alte ţări care deţin reactoare nucleare.

Alertă în jurul reactoarelor

Comemorarea de la Cernobîl vine pe fondul unei îngrijorări tot mai mari legate de riscul ca reactoarele nucleare să devină o ţintă teroristă. Îngrijorarea s-a amplificat în timpul recentelor atacuri din Bruxelles. Dovezile culese în urma investigaţiei au adus la suprafaţă date legate de un posibil interes al teroriștilor faţă de declanșarea unei catastrofe nucleare, aceștia urmărind prin mijloace video un înalt oficial din domeniul cercetării nucleare belgiene. Un expert în securitate a sugerat că teroriștii ar fi plănuit să-l răpească pe respectivul cercetător cu scopul de a-l constrânge să facă o bombă nucleară, relatează The Telegraph. Mai mult, doi foști angajaţi ai unei centrale nucleare au aderat la Statul Islamic.

Acest lucru ar putea explica de ce autorităţile belgiene s-au grăbit după atentat să trimită trupe militare care să protejeze spaţiile nucleare. „Terorismul nuclear este o ameninţare reală”, a spus un oficial ONU. Partea cea mai gravă este că statele nu fac aproape nimic pentru a o preveni, a insistat el. „Terorismul se răspândește și posibilitatea de a folosi materiale nucleare nu poate fi exclusă”, a spus și directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică. Coordonatorul UE pentru lupta antitero, Gilles de Kerchove, dădea chiar un termen de graţie până ca inevitabilul să se producă. Preluarea centrului de comandă al unei centrale nucleare ar putea surveni în următorii cinci ani. Un fost șef al Pentagonului este și mai incisiv, apreciind că un atac terorist folosind resurse nucleare s-ar putea produce „în orice moment: acum, anul viitor sau la un an după”.

Îngrijorarea nu este suficientă

În condiţiţiile în care ameninţarea teroristă nucleară rămâne reală, de ce comunitatea internaţională nu impune standarde de securitate obligatorii? Un răspuns simplu este următorul: nu poate, fiindcă se confruntă cu un mozaic de reglementări naţionale. „Această situaţie deschide o cutie a Pandorei în ceaa ce privește atacurile teroriste nucleare. Din păcate, având în vedere această inerţie, ne-am putea aștepta să aibă loc mai întâi un Cernobîl programat pentru a genera ulterior o acţiune”, comentează Reuters.

Pe fondul acestei vulnerabilităţi, este de înţeles de ce sporesc și îngrijorările unora, cu atât mai mult cu cât au fost suficiente demonstraţii care să ateste breșele de securitate ale centralelor nucleare. De exemplu, în 2012, activiștii Greenpeace au izbutit să pătrundă într-o instalaţie nucleară suedeză, rămânând peste noapte pe acoperișul unuia dintre reactoarele nucleare. În 2014, un alt grup de activiști Greenpeace au pătruns într-o centrală nucleară franceză în apropiere de graniţa germană și au atârnat un banner mare pe clădirea reactorului. Aceste situaţii nu fac decât să demonstreze că este ceva în neregulă cu practicile de securitate din cele două ţări. Sunt oare acestea și singurele ţări expuse?  Încă din 2012, liderii mondiali au atenţionat că sunt necesare eforturi insistente pentru a securiza „materialul nuclear vulnerabil”. Anii au trecut și nu există încă sentimentul că teroriștii pot fi ţinuţi departe de combustibilul nuclear. Birocraţia naţională pare să fie unul dintre impedimentele majore. De exemplu, Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică poate trimite echipe de anchetă pentru a evalua securitatea reactoarelor, la cererea ţării respective însă, acești experţi nu pot obliga ţara să își schimbe practicile de securitate, în ciuda numeroaselor avertismente transmise.

Cea mai recentă intervenţie publică a fost a președintelui american, care a declarat în cadrul summit-ului de securitate nucleară de la Washington că, dacă extremiştii vor obţine vreodată material nuclear, se va ajunge la un dezastru care va „schimba lumea în care trăim”. Obama a îndemnat naţiunile să facă mai mult pentru a-i ţine departe pe „nebunii” din organizaţia Statul Islamic. Cât de dispuși sunt liderii lumii să își întindă mâna pentru a lupta împreună pentru securitatea spaţiilor nucleare o demonstrează chiar lipsa lui Putin de la lucrările summit-ului (Rusia este lider mondial în rezerve de focoase nucleare, cu aproximativ 10.000 de astfel de arme). Luând în calcul aceste situaţii, jurnaliștii de la Reuters sunt sceptici cu privire la modificări de substanţă în viitorul imediat, conștienţi fiind că rezistenţa la schimbare caracterizează profund fiinţa umană. „În consecinţă, este nevoie de evenimente, nu de ipoteze pentru a se schimba ceva.” Este o concluzie sumbră, care are însă „darul” de a ne face conștienţi că locuim pe o planetă tot mai nesigură.

DISTRIBUIE: