Cinci state se ceartă „pe un bolovan” din Marea Chinei de Sud

21

Panica și neliniștea ne colorează tot mai consistent viaţa cotidiană. Decizii politice, generatoare de tensiuni internaţionale ne afectează, cu sau fără voia noastră. Situaţii ca cele de la Ankara sau de la Nisa nu ne pot lăsa indiferenţi, însă chiar și ceea ce se petrece în îndepărtata Mare a Chinei de Sud poate avea efecte negative serioase, într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat.

Decizia prin care Curtea Permanentă de Arbitraj, de la Haga, a dat câștig de cauză Filipinelor împotriva Chinei, afirmând că revendicările Beijingului privind Marea Chinei de Sud nu au „fundamente juridice”, ar putea exacerba tensiunile deja existente în zonă. Cel puţin așa arată toate datele până în momentul de faţă. Curtea de la Haga a conchis că Beijingul „a încălcat drepturile suverane ale Filipinelor”, că navele chineze au comis „acţiuni ilicite” și că zonele revendicate de China sunt parte a apelor teritoriale filipineze.

De ce tensiuni într-o mare spaţioasă?

Beijingul consideră că deţine suveranitatea asupra cvasitotalităţii Mării Chinei de Sud. Sunt de înţeles aceste preocupări, în contextul în care acest spaţiu maritim reprezintă o zonă bogată în hidrocarburi, aflată la întretăierea unor rute maritime vitale pentru comerţul mondial. Marea Chinei de Sud este o mare semiînchisă, cu o lungime de 3.000 de kilometri şi o lăţime de 1.000 de kilometri, fiind presărată cu mii de recife şi peste 200 de insule. Acestea din urmă, alături de gaze, petrol și rutele comerciale fac ca interesul în zonă să fie crescut. Problema este că nu doar China are obiective în regiune. Revendicările sale se suprapun cu pretenţii emise de statele riverane Filipine, Vietnam, Malaysia și Brunei.

Pentru a-și întări solicitările, China a recurs la un artificiu strategic. A mărit suprafaţa insuliţelor sau a recifelor și a construit piste de aterizare, porturi și alte instalaţii. Nu s-a mulţumit însă doar cu o formă de dominare teritorială. Mai mult, a încercat să obstrucţioneze activităţile legate de pescuit și explorare petrolieră. Practic, China a ajuns să încalce drepturile suverane ale Filipinelor în zona sa economică exclusivă, adică pe o distanţă de 200 de mile marine, asupra căreia un stat exercită drepturi suverane. Pentru a-şi justifica prezenţa în zonă, Beijingul se sprijină pe o delimitare în „nouă puncte”, apărute pe hărţile chineze datând din 1940, numită şi „linia celor nouă săgeţi”. Deci, în baza invocării unor „drepturi istorice“, China își arogă un fel de proprietate unică a mării cu care se învecinează.

Răspunsul Chinei

Rămânând pe aceste poziţii de forţă, Beijingul a precizat că hotărârea Curţii de la Haga „este o hârtie bună de aruncat la coş”, decizia fiind „ineficientă, nedreaptă şi utilizată pentru a nega dreptul şi interesele Chinei”. Guvernul chinez s-a străduit încă din primele ore de la anunţarea deciziei să anunţe că nu acceptă și nici nu recunoaște arbitrajul Curţii de la Haga. Unul dintre ziarele oficiale ale Partidului Comunist Chinez a denunţat imediat decizia de la Haga, considerând-o „un şiretlic împotriva Chinei, început şi orchestrat de Statele Unite şi folosit de Filipine în cooperare cu instanţa de arbitraj”. Din nefericire, declaraţiile nu s-au oprit la acest nivel propagandistic, evoluând spre ameninţări deloc liniștitoare. „Dacă cineva dorește să recurgă la un act de provocare contra intereselor de securitate chineze pe baza acestei sentinţe, China va răspunde într-o manieră decisă”, a declarat Lu Kang, purtător de cuvânt al Ministerului de Externe chinez.

Ashley Townshend, specialist în cadrul University of Sydney’s United States Studies Centre, a declarat, conform The Guardian, că decizia tribunalului de la Haga este resimţită de către chinezi ca un atac la ideea drepturilor istorice, ceea ce reprezintă „un regres uriaș pentru Beijing”. Guvernul chinez are de mai mult timp o abordare puternic naţionalistă în ceea ce privește chestiunea Mării Chinei de Sud, iar acum se simte obligat să joace pe aceeași melodie. „Deci, vor exista presiuni imense asupra Beijingului pentru a răspunde, pentru a-și salva imaginea, pentru a demonstra nu numai prin cuvinte că nu respectă și nu este de acord cu hotărârea Curţii de la Haga, că nu va adera la ea și, în consecinţă, își va apăra spaţiul suveran”, a continuat  Townshend. În consecinţă, Beijingul nu surprinde aproape deloc prin manevrele de forţă pe care le-a adoptat după ce Haga a respins revendicările Chinei. La o săptămână de la publicarea deciziei, guvernul chinez a anunţat că planifică efectuarea unor exerciţii militare în Marea Chinei de Sud. Este și aceasta o confirmare a faptului că „este o naivitate să crezi că China va înghiţi pilula amară a umilinţei”, după cum avertiza un cotidian guvernamental chinez.

Interesele americane

Atitudinea Beijingului are darul de a îngrijora, fiindcă pune, în primul rând, sub semnul întrebării ordinea internaţională. Acesta este și motivul pentru care Manilla rămâ­ne prudentă. Practic, decizia de la Haga nu pune capăt crizei dintre China şi Filipine, riscând chiar să o amplifice și mai mult, mai ales că în jocul de interese mai intervine un actor de calibru, a cărui prezenţă nu este deloc întâmplătoare. Supravegherea unei regiuni unde se află una dintre cele mai importante rute comerciale din lume a fost considerată un test al creşterii puterii Chinei şi a rivalităţii economice şi strategice cu SUA. Washing­tonul nu și-a ascuns îngrijorarea cu privire la situaţia din regiune, fiindcă în joc nu sunt doar simple interese de ordin economic. Dacă Brunei, Filipine, Indonezia, Taiwan, Singapore şi Vietnam îşi concentrează revendicările din Marea Chinei de Sud pe aspectul economic, China adaugă şi o dimensiune politică. Acest fapt a devenit mai evident după sosirea la putere a preşedintelui Xi Jinping, un puternic susţinător al apărării intereselor naţionale cu orice preţ.

Potrivit unui raport al Pentagonului datând de anul trecut, circa 1.200 de hectare de terenuri artificiale au fost construite de către China în aceste ape. „China a construit de 17 ori mai multe terenuri în 20 de luni” (este vorba de insule artificiale, n.r.) decât „au făcut în 40 de ani toate celelalte ţări” care revendică zonele respective, a apreciat Pentagonul. Și nu doar această extindere teritorială îngrijorează, ci și ceea ce se întâmplă în acele zone. De exemplu, Taiwanul şi SUA acuză Beijingul că a instalat o baterie sofisticată de rachete sol-sol pe una dintre insulele contestate în Marea Chinei de Sud. Această evoluţie a relansat preocupările privind o utilizare de către China a acestor insule în scopuri militare şi faptul că Beijingul poate ajunge la un control maritim şi aerian al acestei regiuni situate pe căi de transport maritim. „Construcţia de platforme maritime pentru centrale nucleare va fi utilizată pentru a sprijini un control efectiv al Chinei asupra Mării Chinei de Sud”, scrie cotidianul oficial Global Times. Prin urmare, pentru a frâna expansionismul chinez, președintele american, aflat de curând în vizită oficială în Vietnam, a anunţat că SUA ridică embargoul pe arme impus Vietnamului.

Este dificil de anticipat cum vor arăta mișcările ulterioare din partea taberelor implicate. Cert este că situaţia este deja complicată, fiindcă încălcarea deciziei de la Haga creează un precedent periculos. În plus, nici apelul la arbitraj internaţional nu este o opţiune ideală. Ambasadorul SUA la Beijing estima că arbitrajul „va deschide probabil poarta abuzării procedurilor de arbitraj şi va submina şi slăbi motivaţia statelor de a angaja negocieri şi consultări pentru rezolvarea diferendelor”. Ne putem aștepta la un joc dur al declaraţiilor, care, în cazul în care vor rămâne la acest stadiu, ar fi oricum o variantă mult mai acceptabilă faţă de alte opţiuni pe care istoria nu le-a ratat.

DISTRIBUIE: