Cum percepem riscurile majore pentru lume

57
Business despair.

Frica este la ordinea zilei, azi. Și există destule motive pentru asta. Felul în care s-au practicat democraţia și capitalismul în ultimele decenii a împins o lume întreagă în recesiune, a distrus sistemul financiar și bancar și a afectat societatea prin inechitate, sărăcie, șomaj, care au dus mai departe la exacerbarea violenţei, a sentimentelor naţionaliste și a rasismului și intoleranţei. Asta, ca să nu mai vorbim despre terorism și toate celelalte lucruri care au luat-o razna în momentul de faţă.

Cu toate acestea, diferite culturi au diferite frici când vine vorba despre „acel” risc major care ar putea cauza un colaps major, dacă nu global. Pentru a determina care sunt fricile globale pentru următorul deceniu, World Economic Forum a stat de vorbă cu 742 de experţi și investitori din diverse domenii și din diverse zone ale lumii.

În perioada 2012-2014, s-a considerat că decalajul dintre venituri în societate este riscul cu cele mai mari șanse să devină realitate, iar un eșec major al sistemului financiar este riscul care ar avea cel mai mare impact la nivel global. În anul 2015, se pare că ne-am considerat scăpaţi de criza economică din moment ce riscul major a devenit „conflictul interstatal cu consecinţe regionale”, iar riscul cu cel mai mare impact global a fost o criză a resurselor de apă potabilă. Pentru anul 2016, migraţia involuntară la scară largă este percepută ca riscul cel mai probabil să se întâmple, iar eșecul în temperarea și adaptarea la încălzirea climatică este riscul cu cel mai mare impact asupra lumii.

În 2015, Centrul de Cercetare Pew a realizat un sondaj în 40 de ţări care a arătat că, în mare parte, publicul era de acord cu poziţiile experţilor cu privire la riscurile la care ne expun încălzirea climatică și destabilizarea Siriei. Problema schimbărilor climatice este mai predominantă în sud, în America Latină și unele părţi din Asia, pe când ţările vestice, inclusiv SUA și unele părţi ale Europei, erau mai reîngrijorate de ameninţările din partea grupării teroriste Stat Islamic.

Ambele studii arată că, în ultimii ani, riscurile percepute atât de experţi, cât și de oamenii de rând s-au mutat de la cele bazate pe starea economiei, la alte probleme pe scară largă, din zona conflictelor geopolitice și a problemelor mediului înconjurător. Aceste schimbări arată cât suntem de tributari prezentului în care trăim și problemelor acute, având tendinţa de a uita de problemele cronice, deși acestea din urmă s-ar putea să fie la fel de grave ca cele acute, chiar dacă nu mai sunt atât de evidente, un exemplu fiind criza economică, nici departe aproape de final. Cu siguranţă, dacă sondajele s-ar relua acum, după Brexit și după puciul din Turcia care se pare că reorientează ţara spre Rusia și Iran, încălzirea globală ar fi dată la o parte, pentru a fi înlocuită de o frică nou-nouţă.

Problema este că în ziua de azi frica este o armă abil folosită de politicieni pentru propriile lor planuri. Frica, alimentată de minciuni, a fost campania mediatică care a dus la Brexit. Frica, alimentată de minciuni, este programul politic care l-a adus pe Donald Trump extrem de aproape de Casa Albă. Frica, alimentată de minciuni, este programul politic care a propulsat toate partidele naţionaliste care fac acum valuri în Europa, în unele ţări fiind destul de aproape să înlocuiască de la putere partidele tradiţionale (Austria, Franţa). De frică, oamenii își aruncă votul în sacul acestor politicieni ale căror discursuri noi, europenii, deja le cunoaștem. Dar, chiar dacă îl cunoaștem, se pare că rezultatul tinde să fie același. Când politicienii stârnesc frica și ura în oameni, acele sentimente de la baza piramidei sentimentelor, în afara cărora oamenii nu pot să trăiască, raţiunea, bunul simţ și chiar istoria, oricât de dureroasă și proaspătă ar fi, nu prea mai au nicio putere.