Democraţia începe să fie tot mai agresată exact din zona în care ne-am aștepta cel mai puţin. Internetul, care lasă un larg spaţiu de manifestare agorei, riscă să vicieze atmosfera democratică, infestând-o cu virușii abordărilor extreme.

În timp ce privim spre campania lui Donald Trump și încercăm să identificăm secretele sucesului său politic, observăm rolul politic important pe care îl joacă reţelele de socializare. S-a ajuns până acolo încât cel mai puternic om de pe planetă s-ar putea să fie ales mai degrabă ca rezultat al opiniilor care circulă în spaţiul online decât în urma unor dezbateri derulate după tiparele unei democraţii autentice. Sunt toate premisele ca, odată cu dezvoltarea reţelelor de socializare, și democraţia să se schimbe fundamental.

Un beneficiu pentru politicieni

Oamenii de ştiinţă sunt preocupaţi de mult timp de faptul că reţelele sociale facilitează organizarea grupurilor de interese, fiind portavocea și puterea oamenilor care nu au acces la alte resurse. Reţelele sociale fac democraţiile mai „pluraliste”, dar nu în sensul tradiţional al cuvântului. Cercetătorii văd apariţia unui „pluralism haotic”, în care mobilizările au loc mai curând de jos în sus, susţine RFI, citând o lucrare apărută sub egida Universităţii Oxford.

Într-o zi, spun autorii lucrării, va fi posibil să se prevadă, și poate chiar să se declanșeze, anumite valuri de social-media, în același mod în care meteorologii au devenit buni la prognozarea vremii. Dar cine va fi meteorologul politic? În aceste condiţii, reţelele sociale vor contribui la o democratizare a societăţii, dar vor oferi și noi instrumente de control la care cei aflaţi în poziţii de conducere nu vor ezita să recurgă.

Un beneficiu pentru naţionaliști

Aceeași problemă a fost abordată recent de World Economic Forum, care a analizat maniera în care se pot forma grupuri de presiune care să conducă la schimbări majore în viaţa politică. Astfel democraţia nu mai este exercitată doar la urna de vot, ci este trăită și experimentată și online. Potrivit profesorului Yochai Benkler, de la Harvard, această nouă sferă publică permite, pe lângă accesul la informaţie, stabilirea unei agendei de jos în sus prin presiuni consistente asupra factorilor guvernamentali. Benkler explică că social-media oferă oricui o posibilitate să vorbească, să se intereseze sau să investigheze, fără a fi nevoie de resursele unei instituţii.

Ce s-a întâmplat în Marea Britanie a fost nu numai un dezastru politic, ci și o exemplificare a ceea ce se întâmplă când puterea incontrolabilă a internetului este combinată cu o doză amplă de frustrări acumulate ca urmare a convingerii că s-a creat un clivaj între politica de zi cu zi și ceea ce se întâmplă în mod real în vieţile oamenilor. În consecinţă, atunci când oamenii au impresia că reprezentanţii lor, aleși în mod democratic, nu le mai servesc interesele, se duc pe internet. Acolo se „întâlnesc” cu alţii care percep lucrurile în aceeași manieră și reușesc într-un timp relativ scurt să contureze forme de presiune. De exemplu, principalele mesaje formulate de tabăra care a militat pentru Brexit vizau birocraţia europeană și le solicitau cetăţenilor să „preia controlul” propriei ţări. Folosind un limbaj foarte simplu, format din doar câteva silabe, aceste mesaje s-au răspândit foarte repede pe internet și au fost adesea întărite cu imagini amuzante, în detrimentul unor opinii riguroase formulate de experţi sau al unor statistici bazate pe cercetări.

Mișcări ca cele de ieșire a Marii Britanii din UE sunt alimentate de frustrări populiste, de naţionalism renăscut și de o ostilitate adânc înrădăcinată faţă de imigranţi. Aceeași situaţie poate fi întâlnită și în actuala campanie electorală americană. „America, mai întâi”, este un slogan suficient de puternic pentru a „fura” ochii multor alegători, sătui să tot finanţeze operaţiuni militare pe meleaguri despre care nici nu prea au auzit. Problema este că oamenii care au găzduit mult timp idei populiste de dreapta, dar niciodată nu au fost suficient de încrezători pentru a și le exprima în mod deschis se află acum în situaţia de a intra în conexiune cu alţii care împărtășesc aceeași viziune și utilizează internetul ca un megafon pentru opiniile lor. Astfel ei devin mai încrezători și mai curajoși. La prima vedere, acest fapt nu ar trebui să constituie o sursă de îngrijorare. Dimpotrivă chiar. Faptul că oamenii se mobilizează și își expun ideile online este principala oportunitate de care generaţiile anterioare nu au avut parte. Însă tocmai de aici derivă îngrijorarea reală.

Un beneficiu pentru minoritarii insistenţi

Împărtășirea opiniilor cu alte persoane poate duce în timp la întărirea convingerilor deţinute anterior și chiar la structurarea lor într-o formă mai extremă. Social-media oferă noi identităţi de grup, care facilitează recurgerea la acţiuni care cu greu puteau fi concepute cu ani în urmă. În loc să creeze o formă ideală de „agora publică” digitală, internetul a generat de fapt un conflict de ordin ideologic între puncte de vedere opuse, recurgându-se la opinii dintre cele mai extreme.

De aici derivă și riscul ca politicienii să cadă în capcana de a lua decizii bazate pe opinii care sunt populare la un anumit moment, în loc să își asume responsabilitatea unor măsuri corecte, dar nu foarte încântătoare pentru electorat. Prin intermediul reţelelor de socializare, ecoul unei minorităţi gălăgioase poate fi mai răsunător decât tăcerea apăsătoare a unei majorităţi liniștite, conturând, în mod nefiresc, impresia că direcţia cea bună este cea din care vine zgomotul. „În era Facebook, algoritmii de inteligenţă artificială fac posibilă creşterea exponenţială a puterii de influenţă a minorităţii şi zdrobirea majorităţii, care, de cele mai multe ori, nu acţionează coordonat”, apreciază un site preocupat de trendurile economice. Riscul este ca acest nou tip de democraţie să îi determine pe mulţi să conchidă că democraţia, indiferent de haina pe care o îmbracă, este prea agresivă și generatoare de probleme.

DISTRIBUIE: