Se pare că miile de persoane care şi-au încheiat viaţa printre valurile Mării Mediterane în ultimii ani nu au fost suficiente; a fost nevoie ca luna trecută să mai moară încă 700 de africani, pentru ca liniştea şi comoditatea Europei să fie oarecum deranjate şi să determine autorităţile să adopte măsuri urgente, coordonate şi în comun. Comisia Europeană a prezentat la mijlocul lunii acesteia un plan de acţiune care prevede repartizarea imigranţilor pe cote obligatorii între statele membre ale Uniunii Europene. Până la sfârșitul lunii mai, va fi elaborat un mecanism provizoriu prin care ţările blocului comunitar vor fi obligate să preia 20.000 de refugiaţi.
Ce înseamnă
Repartizarea „pe cote” prevede distribuirea imigranţilor care solicită azil, printr-o metodă „corectă şi echilibrată”, între toate statele membre, care, până la sfârşitul anului 2016, se va realiza în mod „obligatoriu şi automat” atunci când are loc o intrare masivă de imigranţi. Conştienţi de povara pe care aceştia o aşezau pe umerii unor ţări precum Italia, care se află în prima linie şi ale cărei coaste este în permanenţă „invadată”, sau precum Germania şi Suedia, care deja au primit mare parte din solicitanţii de azil, autorităţile de la Bruxelles vor propune acest sistem prin care, în mod probabil, parte dintre aceştia vor fi direcţionaţi către ţări precum Spania, Portugalia sau România, notează internacional.elpais.com.
Nu se cunoaşte încă numărul de cereri de azil care vor fi aprobate, dar se pare că obiectivul anual propus de ONU este de 20.000, cifră care ar depăşi-o cu mult pe cea prezentă, de 7.000 de cereri acceptate, dar care este mult mai mică faţă de cea a SUA, de 60.000. Sistemul de distribuire a imigranţilor nu are efect retroactiv şi se aplică doar celor care vor pătrunde în Europa în viitor. Acesta ţine cont de anumiţi factori, precum populaţia ţării, indicatorii economici, rata şomajului sau numărul de cereri de azil acceptate. Prin acest sistem se încearcă stoparea crizei migraţiei şi colapsarea Sudului, în mod special, al Italiei, unde de obicei poposesc supravieţuitorii.
Pe lângă această măsură, Bruxelles-ul va oferi ajutor şi resurse unor ţări precum Sudan, Egipt, Tunisia, Libia pentru ca acestea să-şi controleze mai eficient graniţele. De asemenea, Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene a propus triplarea bugetului alocat operaţiilor de supraveghere, propunere susţinută de către toate statele membre, potrivit internacional.elpais.com. Mai mult decât atât, se vor aloca 50 de milioane de euro ţărilor primitoare de imigranţi, alte 60 de milioane „ţărilor care se află sub o deosebită presiune” „pentru acţiunile de primire şi asistenţă sanitară” şi 30 de milioane, pentru cooperarea regională.
Dopuri la graniţe
În condiţiile în care situaţia din Africa sau din Orientul Mijlociu nu se schimbă, nu se îmbunătăţeşte, singura modalitate de a opri fluxul masiv de imigranţi este „astuparea” căilor de ieşire, de scăpare spre Europa. Nu este de mirare că unii se întreabă care este de fapt scopul tuturor acestor măsuri: Se doreşte rezolvarea, pentru că ne pasă? Sau vrem doar să ţinem„problema” cât mai departe de Europa?!
Cum era de așteptat, sistemul de repartizare „pe cote” a stârnit ample controverse şi critici. În timp ce unii acceptă şi sprijină planul, ţări precum Franţa, Ungaria, Regatul Unit i se opun. Dacă, iniţial, ministrul de interne francez, Bernard Cazeneuve, declara că această propunere de distribuire a imigranţilor în UE este numai normală şi rezonabilă, potrivit europapress.es, după publicarea planului Franţa s-a declarat împotriva repartizării.
Pe de altă parte, prim-ministrul maghiar, Viktor Orban, califica de la început această propunere drept o „idee nebunească”. Poziţia ministrului britanic, David Cameron, este deja bine cunoscută. La scurt timp de la ultima tragedie, acesta își oferea ajutorul (patrule, un elicopter şi 30 de experţi) cu o condiţie indispensabilă: „ca persoanele salvate să fie transferate în cea mai apropiată ţară sigură, în mod probabil Italia, şi să nu aibă dreptul de a cere imediat azil în Regatul Unit”.
Combinaţia fatală
Pentru majoritatea celor care văd în Europa ultima speranţă, Mediterana – în care unii se avântă fără ca măcar să ştie să înoate –, mizeria pe care o lasă în urmă şi iluzia apropiatei salvări, nutrite cu ultimul fir de speranţă, se transformă într-o combinaţie fatală.
Potrivit ONU, aproximativ 60.000 de imigranţi au încercat în primele luni ale acestui an să traverseze Marea Mediterană, dintre care nu mai puţin de 1.800 şi-au pierdut viaţa anul acesta, cifră de 20 de ori mai mare faţă de cea din aceeaşi perioadă din 2014. Se estimează ca, din nefericire, aceste cifre să crească, aşa cum se întâmplă în fiecare an primăvara şi vara; între timp, nu rămâne altceva de făcut decât să aşteptăm şi să sperăm că măsurile adoptate la Bruxelles nu vor întârzia să-şi arate roadele.
Foto: Wikimedia