Băncile centrale vor „să arunce cu bani din elicopter” pentru stimularea economiei

8

Economia globală este posibil să traverseze cea mai proastă perioadă din istorie, cel puţin din cea recentă. Toate economiile sunt afectate în lanţ de stagnare sau chiar de recesiune și nu mai există metode, care să fi fost testate, cel puţin pentru stimularea creșterii economice.

Dobânda a fost, mereu, mecanismul cel mai sigur, cel mai eficient și mai la îndemână pentru reglarea economiei. Acum, băncile centrale ale unor ţări precum Japonia, Suedia sau Elveţia și, mai nou, Ungaria, au trecut la dobânzi negative, o strategie despre care nu s-a vorbit până în prezent decât la nivel teoretic. Ungaria este prima economie emergentă din lume care a apelat la această strategie. Are datorii echivalente cu 75,5% din PIB, cel mai mare nivel din Europa de Est, iar calificativul acordat de Standard & Poor’s acestor datorii intră în categoria „junk”. Practic, acum se testează teoria, fără o idee clară despre care vor fi urmările asupra economiei pe termen lung. Teoretic, această metodă ar trebui să stimuleze economia prin faptul că finanţarea și creditarea se ieftinesc, dar totodată este o măsură periculoasă pentru că deponentul se poate simţi pedepsit, în loc să se simtă încurajat să cheltuiască banii.

Cine și-ar fi imaginat vreodată că o să ajungem în situaţia în care deponentul trebuie să plătească banca pentru a-și putea ţine banii în cont? Dacă are de ales între a face asta și a-i cheltui, există o șansă să îi cheltuiască. Dar la fel de bine poate să îi ţină sub saltea. Din cauza asta, în ţările care au deja dobânzi negative, pu­ţine bănci au ales să ceară bani depo­nenţilor. În schimb, pentru a evita pierderile, băncile sunt forţate să își investească rezervele în credite, unele riscante. Dar cea mai importantă problemă la această strategie este că „reprezintă faza extremă a relaxării politicilor monetare, prin care băncile centrale ar forţa devalorizarea monedelor lor pentru protejarea exporturilor”, scrie ZF.

SUA se gândește să apeleze la aceeași strategie. Rezerva Federală a SUA tocmai a anunţat că se gândește să scadă dobânda cu 5 puncte procentuale, până la -1, 75%. Din 2012, scăderea dobânzii a fost metoda preferată de stimulare a economiei, de la 4,25% până la 3,25%, cât este în prezent, scrie Washingon Post. Experţii văd în asta faptul că este nevoie de intervenţii din ce în ce mai invazive doar pentru a ţine economia pe linia de plutire. Sau, cum explică economistul Larry Summers, este nevoie de dobânzi din ce în ce mai mici pentru a produce o creștere, și ea din ce în ce mai mică. Este o problemă care se cheamă „stagnare seculară” și care apare atunci când o stagnare la nivelul creșterii populaţiei atrage o stagnare la nivelul creșterii investiţiilor – de ce să mai construiești case sau clădiri de birouri dacă nu există oameni care să le populeze? Asta înseamnă lipsă de investiţii în viitorul umanităţii. Aceeași problemă și-a pus-o economistul Alvin Hansen în timpul Marii Crize americane, până când generaţia „baby boomers” a salvat situaţia.

În Marea Criză totuși, liderii americani au demonstrat creativitate (care pare să lipsească azi la nivel global) prin programul „New Deal”, adică un pachet de programe economice care viza implicarea consistentă a statului în trei domenii ale economiei: industria, agricultura și sistemul bancar. Astăzi, testăm soluţia dobânzilor negative, dar dacă această fază extremă nu merge, ce urmează? Prea multe soluţii nu mai există, nici măcar la nivel teoretic, dar economiștii se gândesc la o propunere făcută în 1969 de laureatul Premiului Nobel, Milton Friedman. Economiști de la bănci mari ca Citigroup, HSBC Holdings și Commerzbank, dar și oficiali ai Băncii Centrale Europene se gândesc la această posibilitate, și anume stimularea directă a consumatorilor prin „aruncarea banilor din elicopter”.

„Nu știm cu certitudine dacă «banii din elicopter» vor reprezenta următorul glonţ de argint care va fi tras de băncile centrale, dar cu toate acestea subiectul beneficiază de tot mai multă atenţie”, a declarat Gabriel Stein, economist la Oxford Economics. „Probabilitatea este destul de ridicată pentru ca ideea să fie pusă în aplicare undeva”, a adăugat acesta, conform publicaţiei Adevărul Financiar. Desigur, asta nu înseamnă că vom vedea prea curând bani căzând din cer, ci înseamnă că băncile centrale se gândesc să stimuleze consumatorul direct, fără să mai treacă prin băncile locale, ale căror programe de stimulare pot funcţiona sau nu. Ideea principală este că, dacă omul se trezește cum mai mulţi bani în mână, șansele sunt mari să îi pună înapoi în economie, prin consum.

„Dacă analizăm ceea ce se întâmplă în economia mondială, riscurile nu sunt inflaţia și nici supraîncălzirea economiilor… Trebuie să se treacă la finanţarea directă a consumatorilor”, spune Ray Dalio, întemeietorul fondului Bridgewater Associates. Această metodă presupună însă și niște probleme. Adevărul explică că banii ar veni de la guverne, prin acordarea de credite fiscale de la bugetul de stat, prin reducerea de taxe sau prin programe de investiţii. De unde vor avea guvernele acești bani? Din vânzarea de obligaţiuni pe termen scurt băncilor centrale care tipăresc bani noi. Deci, problema nu dispare, ci rămâne la băncile central,e care vor sfârși prin a avea „goluri imense în bilanţuri”. Criticii spun că acordarea de bani pentru consum nu va duce decât la inflamarea inflaţiei și la creșterea fără limită a datoriilor guvernamentale, iar „în cele din urmă, statele din zona euro și, prin urmare, plătitorii de taxe vor sfârși prin a fi nevoiţi să suporte costurile, deoarece ar afecta profiturile băncilor centrale pentru o lungă perioadă de timp”, a explicat șeful Bundesbank, Jens Weidmann, membru în consiliul guvernatorilor BCE. Ceea ce, în final, ne lasă cu o problemă poate și mai mare: epuizarea oricăror soluţii de stimulare a economiei.