România este un paradox economic. Un raport al Comisiei Europene evidenţiază contradicţia dintre faptul că, la sfârşitul anului trecut, România a avut cea mai mare creştere economică trimestrială din UE, dar a rămas în continuare a doua cea mai săracă ţară din blocul comunitar. Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, atrăgea atenţia în cadrul unei conferinţe organizate pe tema dezvoltării ţării, a regionalizării și a convergenţei la euro că „situaţia macro excelentă nu se reflectă la nivelul populaţiei. Mulţi oameni și firme mici și mijlocii o duc în continuare greu”. Ce putem înţelege din peisajul economic românesc și la ce ne putem aștepta pentru viitorul apropiat?

Cifrele care arată spectaculos pe hârtie sunt frecvent folosite ca armă electorală pentru guvernarea în timpul căreia ele au fost atinse. Cu toate acestea, parcă nici creșterea salariului minim și nici reducerea TVA-ului nu rezultă într-un coș de cumpărături considerabil mai plin. În ciuda acestui fapt, magazinele par mereu pline de oameni dornici să consume, în timp ce alţii au aceleași probleme, de ani de zile deja, în a-și găsi un loc de muncă și a-și plăti ratele la bancă. Rezultatele unei economii performante, bazate pe investiţii, așa cum vrea să fie cea românească, nu se regăsesc nici în infrastructură, în dezvoltare rurală, în producţie internă și în importuri, ca să nu mai vorbim despre sistemul social, educaţie și sănătate.

Toate aceste lucruri sunt cunoscute de români, de la cetăţeanul de rând, la guvernatorul BNR, la președintele ţării și acum chiar și la nivelul Comisiei Europene. „Realist privind şi cu durere, remarcăm că nu avem o autostradă care să treacă Carpaţii, nici măcar o centură completă a Bucureștiului și multe alte probleme de rezolvat. Jumătate dintre localităţi nu au canalizare, nu au apă curentă”, a spus Mugur Isărescu în cadrul unei declaraţii de trei minute, transmisă la TV, în care avertiza că suntem într-o situaţie extrem de riscantă.

În România, agricultura reprezintă în același timp 29% din totalul locurilor de muncă, dar numai 5% din PIB, iar o mare parte a forţei de muncă lucrează în agricultura de subzistenţă sau de semisubzistenţă, asociată cu o productivitate scăzută şi cu sărăcia, arată raportul Comisiei Europene, citat de Gândul. Ce alte probleme au fost semnalate? Nimic din ce nu știm deja: ineficienţa sistemului de protecţie socială şi a sistemului de sănătate; nivelul sărăciei şi al excluziunii sociale, care este printre cele mai ridicate din UE, în special în rândul copiilor şi al romilor; lipsa de eficienţă a administraţiei publice, care se răsfrânge asupra politicilor privind investiţiile; planificarea şi coordonarea ineficientă a investiţiilor publice; cea mai scăzută rată de absorbţie a fondurilor UE; mediu de afaceri nefavorabil; complexitatea procedurilor administrative; rata mare de evaziune fiscală; intensitate scăzută a cercetării şi dezvoltării; reforme structurale prelungite, în special în ce privește  întreprinderile de stat.

„Ne confruntăm cu riscul de a pierde o parte din progresele atât de greu obţinute. Avem nevoie de bani pentru a le efectua, dar și de o adevărată chibzuială în cheltuirea banului public”, pune Isărescu punctul pe „I”. Majoritatea acestor probleme se reduc la o cauză ce pare imposibil de înlăturat în România: lipsa viziunii economice și fiscale pe termen lung. În plin an electoral, se recurge din nou la aceeași șmecherie, cu efecte semnalate chiar și de experţii UE: „Expansiunea bugetară, care stimulează în primul rând consumul intern în contextul unei creşteri economice deja solide, fără luarea unor măsuri suplimentare ce vizează oferta, ar putea antrena noi dezechilibre interne şi externe… Volatilitatea politicilor fiscale şi utilizarea pe scară largă a ordonanţelor de urgenţă ale guvernului creează incertitudine şi îngreunează adoptarea deciziilor în materie de investiţii”, se arată în raport.

Impredictibilitate legislativă = Instabilitate economică

Cam acesta este mesajul de bază al raportului european: politicienii români pun în pericol stabilitatea economică a ţării prin faptul că schimbă legile economice și fiscale mai ceva ca pe șosete. „Dacă ne uităm la deciziile din ultimii ani, o să constatăm că noi, la nivel de strategie fiscal-bugetară, nu prea știm ce vrem. Nu avem o strategie, ce vrem să atingem prin deciziile pe care le luăm,” a declarat la RFI preşedintele Consiliului Fiscal, Ionuţ Dumitru, care atrage atenţia că, în an electoral, România repetă greşelile de dinainte de criză. „Ţara are nevoie de stabilitate legislativă și de legi clare care să nu creeze confuzii”, a fost și mesajul de ieri al guvernatorului BNR. 

Fiecare dintre cei doi experţi semnalează câte o problemă, care „îi doare” mai tare. Mugur Isărescu a fost poate neobișnuit de vocal în ultima perioadă împotriva legii dării în plată, BNR-ul pregătind un raport amănunţit care să fie analizat în parlament, după ce legea a fost întoarsă de către președinte pentru reexaminare. Conform mai multor experţi economici, printre care și Moise Guran, realizatorul emisiunii Biziday, această lege este „un proiect populist care nu urmăreşte dreptul unui amărât de a rămâne fără casă, ci vrea să salveze câţiva rechini imobiliari, al căror liberalism se opreşte la seriozitatea rambursării unor credite”. Mai mult decât atât, dacă legea în forma finală va cere în continuare modificarea retroactivă a contractelor de ipotecă, atunci va fi și neconstituţională și ar trebui, teoretic, să fie abandonată. Comisia Europeană a intervenit și pe această problemă, avertizând că, „dacă va fi adoptată în forma sa originară, legea privind darea în plată poate genera un risc sistemic pentru întregul sector bancar, cu riscuri pentru stabilitatea sectorului financiar şi cu implicaţii asupra întregii economii”. Pentru guvernatorul BNR este evident că această lege va lucra împotriva românilor de rând și a economiei, punând din nou pe pauză sectorul de imobiliare și construcţii. „Principalul obiectiv trebuie să fie acordarea unor șanse reale, pentru ca și generaţiile care vin să aibă acces la credite. Programul Prima Casă trebuie să continue. Rata de neperformanţă este practic nulă. Programul nu poate funcţiona decât în baza garanţiei irevocabile a statului, care nu trebuie și nu poate fi pusă la îndoială sub nicio formă”, citează Revista 22. Dacă legea va trece, cel mai probabil chiriile vor crește, odată cu împuţinarea opţiunilor românilor de a-și pune un acoperiș deasupra capului.

Problema care îl interesează în mod deosebit pe președintele Consiliului Fiscal, pe de altă parte, este explozia consumului, care nu poate fi contrabalansat și care va duce la deficite mari, tocmai în pragul unei alte recesiuni. Guvernul s-a angajat deja într-o politică de relaxare fiscală. Dacă planul este stimularea economiei prin reduceri de taxe, atunci trebuia gândit și un mecanism de contrapondere a efectelor negative pe care acest plan le are pe termen mediu și lung. Cifrele ar trebui să ne dea de gândit: „Este un exces de consum. Consumul a crescut în trimestrul al patrulea al anului trecut cu peste 7% în termeni reali, vânzările cu amănuntul cresc cu 15% în termeni de volume. Importurile deja au început să crească și rata lor de creștere este aproape dublă decât cea a exporturilor. Continuând așa, stimulând doar consumul și prea puţin oferta internă, avem o problemă pe termen mediu și lung, problemă pe care am mai avut-o și în trecut și am suferit foarte mult de pe urma ei”, spune Dumitru. Opinia sa se aliniază cu analiza experţilor europeni: „O politică bugetară expansionistă într-un mediu de creştere puternică reprezintă o sursă de îngrijorare. Creşterea economică puternică din 2015 a fost consolidată prin reduceri fiscale şi creşteri salariale în sectorul public. Acestea au fost hotărâte în mod ad-hoc şi au fost aprobate în afara procesului bugetar, fără a se prevedea finanţarea lor, conform legislaţiei naţionale”, se arată în document.

Conform calculelor realizate atât de Comisia Europeană, cât și de Consiliul Fiscal, dacă politicile economice nu se vor modifica și nici nu se vor lua măsuri suplimentare de contrabalansare, dar se va aplica al doilea val de relaxare fiscală (reducerea TVA-ului de la 20% la 19%, reducerea de accize și eliminarea taxelor pe construcţiile speciale), anul viitor deficitul bugetar va ajunge la circa 3,8% din PIB, „un nivel inacceptabil pentru România”, în condiţiile în care datoria publică este deja la aproape 40%. Reducerile de taxe, deși teoretic înseamnă mai mulţi bani în buzunar, înseamnă totodată mai puţini bani la buget. Dacă media europeană a veniturilor bugetare din taxe și impozite este aproape de 40% din PIB, în România este la 25%. „În condiţiile acestea, este evident că nu putem discuta despre asistenţă socială europeană, de salariu în sectorul bugetar la nivel european, de educaţie la nivel european ș.a.m.d. Nu avem cu ce. Aceasta este realitatea”, spune președintele Consiliului Fiscal. Ceea ce înseamnă că, la nivel general, starea naţiunii pe termen lung se înrăutăţește, iar pe termen scurt românul de rând nici nu prea simte până la urmă scăderea de TVA, cât timp preţurile cresc pe nesimţite.

Unde ne aflăm acum?

Desigur că ne uităm la cum trăiesc europenii în alte ţări și ni se pare normal să se mărească salariile, să se reducă taxele, să crească indemnizaţiile ș.a.m.d. Cu toate acestea, trebuie să fim realiști și să admitem că trăim într-o ţară și într-un context economic local, dar și global, în care asemenea măsuri singulare s-ar putea să nu fie cele mai potrivite dacă se are în vedere o strategie pe termen lung. Este ceea ce spune Ionuţ Dumitru, și nu numai el: „Înainte de criză, am avut deficite foarte mari, iar în momentul în care a venit recesiunea am fost complet dezarmaţi și economia a rămas foarte vulnerabilă. Ceea ce vreau să spun este că orice măsură care are un impact semnificativ asupra bugetului, de tipul legii salarizării plus alte măsuri potenţiale – am mai auzit de reducere suplimentară de contribuţii la asigurările sociale, de creșterea indemnizaţiilor pentru mame –, oricât de bine-venită ar fi o astfel de decizie, în mod particular această creștere a indemnizaţiilor pentru mame, ea trebuie gândită în contextul bugetar în care ne desfășurăm activitatea, un context bugetar care are niște constrângeri enorme chiar și fără nicio măsură suplimentară. Orice măsură care are impact bugetar semnificativ trebuie gândită de două, trei ori înainte și trebuie găsite măsuri de compensare.”

„Trebuie să fim realiști. Personal, nu am văzut niciodată în cei 25 de ani pericole mai mari la adresa stabilităţii economice și financiare a României. Creșterea deficitului bugetar și a datoriei publice ne arată că nu am învăţat lecţia că, în perioada de creștere economică, trebuie să și economisim”, spune Isărescu. Declaraţia sa este cu siguranţă gravă, deși în perioada crizei din 2008 lucrurile păreau să fie mai grave decât acum. Tocmai de aceea trebuie să acordăm atenţia necesară acestor concluzii, care se adună din multiple părţi. Declaraţia lui Isărescu ne atenţionează să ne așteptăm la un eveniment pe care l-am mai trăit, un derapaj din punctul de vedere al deficitului și al creditelor, care va răsturna din nou economia românească. Este ceea ce Moise Guran identifică drept o recesiune de tip „W”, în care, după o scădere economică, urmează o perioadă de reviriment, care poate fi mai lungă sau mai scurtă, după care reîncepe recesiunea.

Avertizările guvernatorului BNR au fost transmise în prezenţa premierului Dacian Cioloș, care este acum în măsura de a lua decizii care să preîntâmpine un dezastru economic. „Adică, mai pe româneşte, Cioloș trebuie să restructureze administraţia publică, să o reducă numeric dacă tot au crescut salariile, să o reformeze şi să obţină astfel mai mulţi bani pentru investiţii. Sunt conştient că guvernul nici nu are majoritate în Parlament pentru a trece o astfel de legislaţie. Totuşi, acest an trebuie folosit, trebuie demarate cel puţin discuţii între partide, trebuie negociat un pact pentru administraţie şi încă unul pentru infrastructură şi investiţii strategice”, spune Moise Guran. Analistul este de părere că, din punct de vedere calendaristic, suntem cam pe unde eram în perioada 2006-2007, ceea ce înseamnă că avem mai mult sau mai puţin de un an de zile pentru a crea o strategie economică necesară pentru a ne feri, pe cât se poate, de o stagnare sau chiar scădere economică ce se va întinde la nivel global, conform previziunilor FMI. Ghinionul românului face ca această perioadă să coincidă cu cea a alegerilor, deci, privind realist situaţia, ne putem aștepta de fapt la aceleași politici economice lipsite de viziune și structură cu care am fost obișnuiţi până acum.