În pregătiri pentru următoarea recesiune

6

Putem sta liniștiţi. Dacă știrile care vin din domeniul economic ne generează confuzie, unele anunţând moartea creșterii economice globale, altele celebrând o recuperare economică planificată, iar altele vorbind de măsuri disperate pe care băncile centrale sunt gata să le ia, Jean Pisani-Ferry, profesor la Hertie School of Governance, în Berlin, scrie pentru Project Syndicate că sistemul economic în sine nu a fost niciodată mai confuz ca acum.

Un astfel de exemplu a intrat chiar astăzi în vizorul presei. Candidatul la președinţia americană, miliardarul și omul de afaceri Donald Trump a declarat că economia americană stă să intre într-o „recesiune masivă”, care va veni pe fondul unei combinaţii dintre o rată de șomaj ridicată, de 20%, și o bursă de valori supraevaluată. Avertizările sale au fost primite cu scepticism de către economiști. „Nu ne îndreptăm spre o recesiune, masivă sau minoră, iar rata șomajului nu este 20%”, a declarat Harm Bandholz, economist-șef al UniCredit Research, din New York. Cifrele oficiale, conform statisticilor guvernului american, plasează rata șomajului sub 5%, comparativ cu un record de 10% înregistrat în octombrie 2009, pe când statistici care iau în calcul o plajă mai mare dintre cei care nu lucrează indică un procent de 9,8%, iar Trump spune că în realitate procentul ar fi de 20%.

Recesiune și vești de recesiune

De la criza financiară din 2008, productivitatea a crescut cu viteza melcului. S-ar putea să fie o situaţie temporară, însă nu există dovezi, sau măcar indicii, că acest ritm s-ar putea schimba curând. Fiecare mare economie și-a recalculat în scădere previziunile de creștere a ratei productivităţii pentru perioada 2010-2020, SUA – de la 25 la 16%, iar Marea Britanie – de la 22 la 14%.

În ce privește creșterea curentă, în 2015 zona euro abia a surclasat nivelul din 2008, cu o creștere economică de 1,5%, așteptată să scadă la 1,4% anul acesta, conform Băncii Centrale Europene. Pisani-Ferry spune că este o situaţie mult mai bună decât contracţia economică din perioada 2011-2013, dar partea proastă este că nici dobânzile extrem de mici la împrumuturi, nici preţul scăzut la combustibili și nici un curs de schimb favorabil nu au putut să aducă beneficii reale economiei.

Parte a explicaţiei este și încetinirea economiilor emergente, „dar adevărul este că zonei euro îi lipsește momentumul intern”, spune profesorul. Aceasta înseamnă că, în ciuda creșterii de venit, oamenii nu sunt orientaţi să consume sau să construiască, iar companiile nu sunt dispuse să riște sau să investească. Banii se strâng pentru a plăti mai degrabă datoriile, iar rata șomajului este în continuare prea înaltă pentru a oferi încredere în viitor.

Soluţii creative/disperate

Ce soluţii sunt? Nu mai sunt, și de aici și veștile despre o viitoare recesiune, chiar mai gravă decât cea din 2008, fiind vorba acum de o întreagă restructurare a sistemului financiar. Nouriel Roubini, profesor de business la Universitatea din New York și unul dintre puţinii economiști care au prevăzut crahul financiar din 2008, arată într-un articol recent că soluţiile teoretice pentru stimularea creșterii economice s-au epuizat, ceea ce înseamnă că astăzi funcţionăm pe un experiment care nu a mai fost pus în practică până acum: dobânzile negative. Dacă această modalitate nu va funcţiona, se va trece la următoare soluţie creativă (n.r. disperată), și anume „aruncarea banilor din elicopter”, de care se discută deja la Banca Centrală Europeană.

Însă o altă problemă este ce va face zona euro dacă vom trece printr-o deteriorare severă a întregului mediu financiar, cum ar fi o recesiune în China sau o creștere subită a dobânzilor în SUA? Ideea, spune Pisani-Ferry, este că soluţia stă mai mult la guverne, care nu pot fi prinse că au permis instalarea unei noi recesiune, lucru care ar duce la destabilizare politică și o pierdere iremediabilă a încrederii în moneda unică. Dacă, în măsurile pe care le iau, nu sunt sprijinite de politici guvernamentale, băncile centrale nu pot de unele singure să rezolve problema iminenţei unei recesiuni. Cea mai sigură cale de a produce bani este „de a investi în educaţie, de a promova inovaţia și de a proteja eficienţa”, spune Pisani-Ferry.