Se iau măsuri pentru scumpirea benzinei

7

Arabia Saudită și Rusia, doi dintre cei mai mari producători de combustibil din lume, s-au pus de acord să oprească producţia de petrol și să stopeze astfel hemoragia preţului la barilul de petrol.

Până nu demult, Arabia Saudită se mândrea că poate rezista câţiva ani buni cu un preţ de nimic la barilul de petrol, într-o încercare de a-și scoate competitorii de pe piaţă. Acum însă, a hotărât să îngheţe producţia la nivelul din ianuarie, alături de Rusia, de Venezuela și de Qatar, în scopul de a readuce puţină ordine pe piaţa globală.

Preţul la barilul de ţiţei Brent a scăzut cu 70% din vara lui 2004, ajungând în prezent să coste în jur de 30 de dolari, iar unii analiști spun că ar mai putea scădea chiar până la 10 dolari, dacă nu se oprește producţia. Probabil că acest nivel este mult mai scăzut decât anticipaseră saudiţii, care deodată au recunoscut „nevoile pieţei”. În răspuns la strategia adoptată iniţial, Arabia Saudită a adoptat și un set de reforme de „austeritate”, însă preţurile în scădere vertiginoasă au pus și mai multă presiune financiară asupra guvernului, scrie The Independent. 

În forma aceasta, înţelegerea dintre cele 4 ţări nu va rezolva mare lucru, anunţă specialiștii, ci mai degrabă transmit un semnal în ce privește gravitatea situaţiei și nevoia de a coopera pentru a găsi o soluţie. De ce nu ar fi această înţelegere o soluţie în sine? Fiindcă nu producţia din această ţări a dus la situaţia actuală, ci producţia ar trebui limitată în altă parte. Iranul și Irakul ar trebui și ele să facă parte din această înţelegere pentru a se simţi un efect în piaţă. Şi se depun eforturi în acest sens.

Este însă greu de crezut că vreuna dintre aceste ţări va accepta să își limiteze producţia. Irakul are nevoie să producă pentru a se reface încă după invazia americană, are nevoie și de bani pentru a duce războiul împotriva ISIS. Iranul a semnat recent o înţelegere diplomatică cu SUA și cu puterile mondiale în care renunţă la pretenţiile nucleare în favoarea ridicării sancţiunilor economice. Aceasta înseamnă, în final, export de ţiţei și import de capital străin. În aceste circumstanţe, limitarea producţiei de petrol ar însemna să fi încheiat înţelegerea cu SUA aproape degeaba.

Ce a mai cântărit în scăderea preţului la ţiţei a fost creșterea masivă a producţiei venind din Statele Unite, iar SUA nu face parte din această înţelegere cu Rusia și Arabia Saudită. Este adevărat că producţia a mai scăzut de pe culmile verii trecute, ca efect al scăderii preţului la baril, însă nu a scăzut atât de mult încât să se înregistreze o diferenţă semnificativă. Faţă de extracţia ţiţeiului, extracţia gazelor de șist este mult mai costisitoare și, astfel, fără sens dacă preţul la vânzare este extrem de mic, cum este acum. Dacă aceste ţări vor reuși să crească preţul pe baril fără o înţelegere cu SUA, creșterea preţului nu va face decât să stimuleze din nou producţia americană, moment în care se va ajunge în aceeași înfundătură.