Studiu internaţional propune o metodă universală de combatere a sărăciei

50

Sărăcia este un fenomen dificil de eradicat, cu atât mai mult cu cât ceea ce le lipsește săracilor nu sunt doar banii. Sărăcia vine la pachet cu lipsa de cunoștinţe de bază, cu lipsa de acces la instituţii care să funcţioneze așa cum trebuie și cu o neîncredere cronică în propriile capacităţi. E nevoie de „mult mai multă îndemânare, voinţă și angajament” pentru ca un sărac să își depășească condiţia, scriu Abhijit Banerjee și Esther Duflo, de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) în cartea lor, „Poor Economics”.

Chiar și cele mai de succes scheme de ajutorare a săracilor funcţionează numai cu anumite persoane, în anumite locuri, doar câteodată, notează The Economist, într-o recenzie a cărţii Poor Economics. De exemplu, spun jurnaliștii, „microcreditele funcţionează cel mai bine la oamenii care sunt relativ întreprinzători, ceea ce rareori se întâlnește printre cei mai săraci. Similar, transferurile de bani în schimbul participării la ore de curs sunt utile, însă ele cer un sistem educaţional funcţional. Ceea ce merge bine într-o ţară s-ar putea să eșueze în alta, din cauza condiţiilor și a normelor culturale diferite. Cei mai săraci sunt adesea și cel mai greu de ajutat,” notează publicaţia.

Teza lui Banerjee și Duflo este însă pe cât de simplă, pe atât de aplicabilă, susţin cei doi. Sistemul gândit de ei ar putea fi implementat nu cu ușurinţă, însă cu eficacitate, în toate ţările. Ba chiar a fost testat, pe o perioadă de 7 ani, pe un eșantion de 10.000 de gospodării sărace, din 6 ţări.

Secretul, spun economiștii, este ca administratorii de ajutoare să doneze regulat bunuri, urmând ca ulterior să transfere ajutoare sub formă de bani vreme de câteva luni, apoi să furnizeze suport psihologic și instruire timp de alţi 2 ani. Formula pe care au gândit-o cei doi a dat roade, spun ei, în ţări foarte diferite, cum ar fi Ghana, Pakistan și Peru.

Logica din spatele acestei metode este că ajutorul nu este aplicat ca un simplu plasture pe o rană infectată, ci este un program care asistă cu perseverenţă persoanele defavorizate, personalizând ajutorul și adaptându-l la nevoile reale ale omului sărac. Așa cum au descoperit cercetătorii, există nevoi de bază, cu care persoanele sărace din ţări, de altfel, foarte diferite se confruntă în mod similar.

Aplicând această metodă, cercetătorii au obţinut rezultate incredibile. La finalul studiului, consumul de hrană crescuse în medie cu 5% faţă de un grup-control în fiecare gospodărie din program, iar valoarea bunurilor din gospodărie crescuse cu 15%.

DISTRIBUIE: