Pentru Europa, problemele par că se ţin lanţ. Abia s-a diminuat suflul produs de atentatele teroriste, că o altă undă de șoc lovește Franţa, dând un semnal dur bătrânului continent. Democraţia a intrat sub tirul ameninţărilor și, inevitabil, începem să ne gândim tot mai mult la perioada anterioară celei de-a doua conflagraţii mondiale.

„Câștiguri mari pentru extrema dreaptă, noapte grea pentru socialiștii lui Hollande”, titrează publicaţia electronică Politico. Sunt motive suficiente pentru acest ton pesimist. Extrema dreaptă franceză s-a clasat pe primul loc la alegerile locale în 6  din 13 regiuni franceze. Mai precis, Frontul Naţional al lui Marine Le Pen a obţinut o victorie istorică în primul tur al alegerilor regionale, luând aproximativ 30% din voturile exprimate duminică în Franţa. În aceste regiuni, victoria a fost zdrobitoare. De exemplu, în Nord-Pas-de-Calais-Picardie, Marine Le Pen a obţinut un scor fără precedent, de 43%. Performanţa a fost posibilă și pe fondul prezenţei reduse la urne, fapt care a ajutat Frontul Naţional, ai cărui alegători s-au mobilizat pentru a-și susţine partidul.

Degringoladă în politica franceză

Socialiștii lui Hollande, aflaţi la putere, au ocupat doar a treia poziţie. Nici formaţiunea lui Nicolas Sarkozy nu a stat mai bine, reușind să iasă în frunte doar în 5 regiuni. Pentru fostul președinte francez înfrângerea e cea mai usturătoare, întrucât „un Front Naţional puternic nu face decât să-i diminueze leadershipul fostului preşedinte. Or, acesta revenise în politică tocmai ca să frâneze avansul extremiștilor de dreapta”, spune Libération, citat de RFI. „De ce i-a fost frică lui Sarkozy – să iasă pe locul doi – nu a scăpat”, notează și Le Monde.

Mutaţiile pe scena politică sunt semnificative. În timp ce adversarii încearcă să își explice catastrofa, Marine Le Pen a salutat „un rezultat magnific al singurului front cu adevărat republican”. Președinta extremiștilor de dreapta este absolut convinsă că „poporul s-a exprimat, iar odată cu el Franţa ridică fruntea. Mişcarea naţională este, de-acum, de necontestat.”

Posibile explicaţii

O analiză grăbită ar putea conduce la concluzia că parcursul fulminant al extremei drepte este rezultatul direct al evenimentelor recente. Într-adevăr, discursul ferm antimigraţionist şi antieuropean promovat de Marine Le Pen a câştigat o parte a alegătorilor care se teme pentru siguranţa personală. Însă rezultatul excepţional al Frontului Naţional nu este motivat doar de aceste sentimente negative. Ascensiunea partidului începuse deja de ani buni. Trei săptămâni după sângeroasele atacuri teroriste, socialiştii mizau pe popularitatea de care a beneficiat Hollande după atentate. Surprinzător, dar partidul care a câştigat cel mai mult după atentate a fost Frontul Naţional. Nu poate fi eliminată din ecuaţia înfrângerii usturătoare a forţelor democratice situaţia defectuoasă economică a Franţei şi, mai ales, şomajul amplu, ajuns la 10,4%. Nemulţumiţii din zonele sărace ale Franţei au fost primii care au căzut pradă discursului radical.

Acestea nu sunt singurele explicaţii. Pe fond, problema este mult mai subtilă. Paradoxal sau nu, stânga pierde dominaţia în Franţa chiar în aceeași zi în care o pierde și în Venezuela. Desigur, similitudinile între cele două state sunt puţine. Regimul lui Hollande nu poate fi comparat cu autoritarismul lui Maduro. Totuși, cel puţin un element nu poate fi trecut cu vederea. Cauzele prăbușirii încrederii în forţele socialiste par să se intersecteze.

„Ele ţin, în bună măsură, de erorile şi de autoiluzionarea unei stângi hipnotizate de spectrul progresismului descătuşat. E vorba de o stângă somnambulă, narcisistă şi atât de îngâmfată, de sigură de prezumtivele ei virtuţi imanente, încât, într-o situaţie globală şi europeană extrem de complexă, a omis să-şi orienteze politica pragmatic, în funcţie de realităţi, de fezabilitate şi de psihologia maselor”, comentează DW. În consecinţă, „vina nu aparţine atât carismei extremiştilor, cât inadecvării democraţilor.”

Goana după soluţii

În acest context, trebuie pusă o întrebare: Dacă socialiștii au generat neîncredere, de ce n-au învins forţele de centru-dreapta? Sarkozy putea fi o alternativă. Dar nu a fost. „Pentru că oamenii detestă surogatele”, comentează mai departe DW. Oferta politicienilor este neconvingătoare fiindcă este lipsită de compasiune. Aceasta nu înseamnă că oferta Frontului Naţional este altfel, însă pare să fie mai credibilă pentru mulţi francezi. Angoasa generată de terorism și de migraţia necontrolată s-a intersectat cu oferta extremismului de dreapta. Cel puţin, Frontul Naţional are o soluţie: afară cu imigranţii! Forţele democratice par de mult timp depășite de situaţie, și nu doar în Franţa. Cel mai probabil, sub impulsul dat de Frontul Naţional, se va amplifica numărul celor care vor cădea în capcana radicalismului. Este o problemă de ordin general, care vizează nu doar islamul. Formele de exprimare diferă, însă tendinţele sunt aceleași. O recunosc experţi  ONU, care sugerează faptul că radicalismul nu constituie o problemă specifică unei anumite religii, ci o trăsătură inerentă fiinţei umane. Radicalismul se naște în mod natural. „Vorbim despre o islamizare a radicalismului, şi nu despre o radicalizare a islamului”, spun experţii.

Situaţia de facto cu care se confruntă acum Franţa prevestește adunarea unor nori negri asupra Europei. Alternativele propuse de forţele democratice nu par să fie convingătoare pentru a atenua pericolele care se prefigurează. Nu pot rămâne liniștite nici măcar ţările care sunt departe de valul de imigranţi. O demonstrează din plin Franţa. Este ţara în care nu prea există refugiaţi, cu excepţia celor circa 5.000 de emigranţi de la Calais, care vor să ajungă în Regatul Unit. Nici Elveţia nu îi are, totuși un partid antimigraţie şi anti-Uniunea Europeană a înregistrat un progres spectaculos în alegerile parlamentare. Este un semnal că nemulţumirile faţă de politicile publice se rostogolesc rapid, radicalizând opţiunile electoratului. Continuarea unei politici departe de interesele imediate ale cetăţeanului nu poate fi decât fatală. Pare să se înfiripe aceeași atmosferă pe care Europa a mai cunoscut-o în zorii celui de-al Doilea Război Mondial.

DISTRIBUIE: