Germania este sub atac. Putem uita de refugiaţi, putem uita de teroriști, putem uita și de neonaziștii și de alţi extremiști care vor să distrugă ţara din interior. Prin trei scandaluri despre care, până nu demult, nu am fi crezut că ar putea fi adevărate, Statele Unite ale Americii descompun imaginea extrem de curată, de serioasă și chiar de prietenoasă pe care Germania s-a căznit să și-o refacă după Hitler.

O reputaţie bună se leagă direct de turismul, de comerţul, de investiţiile străine și de achiziţia de oameni talentaţi din aceeaşi ţară, spun experţii. Scandalul cu testele fraudate de Volkswagen, acuzaţiile că Germania a mituit oficiali FIFA pentru a găzdui Cupa Mondială în 2006 și investigaţiile la Deutsche Bank, care ar fi spălat bani pentru doi dintre apropiaţii lui Putin, s-ar putea să fie prea mult ca Germania să poată „spăla” cu politica de deschidere faţă de imigranţi.

Atât FIFA, cât și Volkswagen își au baza în Europa, dar regulatorii și procurorii americani sunt cei care duc lupta pentru pedepsirea „gulerelor albe”. Termenul este folosit de americani cu referire la ilegalităţi financiare și nonviolente făcute de către profesioniști cu statut social important dintr-un anumit domeniu, în mod deosebit politică și finanţe. Urmărirea acestor cazuri cade sub incidenţa FBI. Conform unui fost regulator bancar, William Black, SUA a pornit aceste investigaţii pur și simplu pentru că poate, în sensul că are mai multe instrumente pe care să le folosească decât au europenii. „SUA, în ciuda eșecului catastrofal de a trage la răspundere epidemia de gulere albe care a dus la criza financiară, tot are legi mai bune și o voinţă mai mare de a urmări penal oameni puternici decât au alţii”, citează DW.

Black dă exemplu negativ autorităţile din Germania și din Elveţia. El amintește de scandalul de corupţie de la Siemens și de Deutsche Bank, care a manipulat rata dobânzii în scopuri financiare proprii. Siemens avea un fond de 44 de milioane de euro pentru mituirea diverșilor oficiali. Ce trebuie menţionat este că, până în 1999, companiile din Germania puteau să își deducă șpăgile pe care le plăteau străinilor din taxe, ca o cheltuială înregistrată pe firmă, pe când SUA a scos în afara legi asemenea practici din 1977. Siemens a plătit amenzi de 1,6 miliarde de dolari autorităţilor din SUA și din Germania. Deutsche Bank a plătit 2,5 miliarde de dolari regulatorilor americani și britanici și a primit încă o amendă de 725 de milioane de euro din partea UE.

Deziluzia Volkswagen

Reputaţia VW poate fi rezumată la reclama realizată pentru Super Bowl 2014, în care un tată îi spune fiicei sale că, de fiecare dată când o mașină VW trece de 100.000 de mile, un inginer german își primește aripile. Faima fiabilităţii ingineriei germane a dus compania pe culmi extraordinare. VW a întrecut Toyota și a devenit cel mai mare producător de mașini din lume. Germania produce aproape jumătate dintre mașinile care se vând în fiecare an în Europa de Vest și mănâncă din ce în ce mai mult și din „plăcinta” americană. Conform unui raport al guvernului german, 8 din 10 automobile „premium” vândute pe glob sunt făcute de companii germane.

Care este secretul din spatele reușitei VW de a crește pe timp de criză economică? Un raport realizat de companie nota că este vorba de fabricarea maşinilor „atractive și prietenoase cu mediul înconjurător”. Compania a vândut 600.000 de mașini anul trecut în SUA, o ţară unde mașina cumpărată este o extensie a sinelui, care indică ce valori îţi sunt dragi: protejarea mediului sau etalarea puterii, spune Trina Hamilton, profesoară la Universitatea din Buffalo, care studiază CSR. Agenţia pentru Protecţia Mediului din SUA spune că VW ar putea fi penalizată cu 18 miliarde de dolari. Dar problema cea mai gravă constă în repararea încrederii și a relaţiilor cu clienţi care au aflat din gura „lupului” că au fost înșelaţi, fără nicio urmă de dubiu. Reconstruirea acestei încrederi poate fi un proces pe termen lung. Experţii își aduc aminte că, atunci când unele mașini Audi au început să accelereze incontrolabil în anii 1980, a fost nevoie de 10 ani pentru revenirea ratei vânzărilor în SUA. Și atunci nici măcar nu a fost vorba despre înșelarea intenţionată a clientului.

În cazul VW, este destul de evident de ce autorităţile germane nu au avut nicio pornire de a investiga. Interesele sunt majore. VW are 271.000 de angajaţi în Germania, iar Saxonia Inferioară deţine 20% din companie. Profitul înregistrat din vânzarea de automobile și piese de schimb face din VW cea mai de succes poveste de export a Germaniei, una care vinde de mai bine de 200 de miliarde de euro, adică aproape o cincime din total exporturilor germane. Este evident de ce procurorii germani ar ezita să vâneze un asemenea gigant din industrie. Nimeni nu vrea să rănească comunitatea de business locală, nici să cauzeze o creștere subită a șomajului. De aceea investigaţiile demarate de peste ocean „nu sunt o glumă. Economia Germaniei a fost lovită în inimă”, spune Michael Huether, șeful Institutului German de Cercetare Economică, din Köln.

Cupa Mondială a Fraudei

Un domeniu poate chiar mai popular decât cel al automobilelor este cel al sportului. Germania a fost lovită și pe acest front, după ce a fost acuzată că a influenţat, în favoarea ei, votul pentru organizarea Cupei Mondiale de Fotbal în 2006. Se pare că 10 milioane de franci elveţieni ar fi fost împrumutaţi de către Robert Louis-Dreyfus, şeful de atunci al grupului german Adidas, pentru instituirea unui fond special de mită, prin care Germania ar fi mituit 4 membri din Asia ai Comitetului Executiv al FIFA pentru a obţine votul. Ulterior, banii s-ar fi întors la Dreyfus printr-o plată de 6,67 milioane de euro, pentru organizarea unei gale pe Stadionul Olimpic din Berlin, care nu s-a mai ţinut, scrie Adevărul.

Pe măsură ce scandalul avansează, noi amănunte ies la iveală. Ziarul german Die Zeit a consemnat că Gerhard Shröder, care era pe atunci cancelar, ar fi oferit Arabiei Saudite arme pentru a asigura votul acestei ţări. Conform ziarului, guvernul ar fi ridicat subit restricţia pe comerţul cu arme către ţările arabe cu doar câteva zile înainte de vot, pentru a putea face transportul și a asigura sprijinul Arabiei Saudite. Acuzaţiile de corupţie au atras atenţia asupra modului în care s-a votat pentru cupele din 1998, 2006, 2010, 2018 și 2022. Egiptul, care a pierdut concursul în faţa Africii de Sud la doar un vot diferenţă, spune acum că Jack Warner, fost vicepreședinte al FIFA, ar fi cerut o mită de 7 milioane de dolari, dar că până acum nimeni nu a spus nimic, pentru că nu erau dovezi că din acestă cauză Egiptul a pierdut organizarea cupei din 2010.

Însă pentru Germania este vorba, din nou, despre o situaţie specială. Der Spiegel scrie că organizarea Cupei Mondiale din 2006 a fost un punct de cotitură în istoria ţării. „Ţara care a adus lumii Holocaustul făcuse deja mulţi pași spre reabilitare, se maturizase într-o democraţie stabilă și obţinuse reunificarea prin pace. Apoi, și mai remarcabil, Germania a devenit cumva cum multora li s-a părut imposibil: plăcută.” A organizat un turneu de fotbal perfect și a arătat lumii o latură caldă și cosmopolită, cimentând imaginea unei ţări prietenoase, cu care oamenii se pot identifica. Se pare că, în Germania, oamenii descriu vara din 2006 ca o „vară de poveste”. Din acel moment, imaginea Germaniei a continuat să crească și să se îmbunătăţească, inspirând și alte ţări să aspire la „modelul german” de a face lucrurile. „Succesul și decenţa nu mai erau termeni incompatibili. Exista senzaţia că în curând Germania va fi declarată sfântă”, scrie Der Spiegel. SUA vine însă acum să demonteze și acest mit. Se pare că modelul german de a face lucrurile este de fapt modelul normal de a face lucrurile, în care succesul se obţine prin corupţie, nu decenţă.

Conexiunea Deutsche Bank – Rusia

Cel mai recent scandal, scos la iveală tot de SUA, implică un alt pilon german, de data aceasta un gigant al lumii bancare. Deutsche Bank, cea mai mare bancă a Germaniei, este anchetată de către Departamentul de Justiţie din SUA pentru că filiala din Rusia ar fi ajutat mai mulţi apropiaţi ai președintelui Putin să scoată din ţară 6 miliarde de euro. Ar fi vorba despre o rudă îndepărtată, dar și de doi prieteni mai vechi, Arkadi şi Boris Rotenberg. Arkadi este fostul partener de judo al preşedintelui, iar Boris tocmai ce a jucat hockey cu Putin de ziua acestuia, scrie Adevărul. Se pare că cei doi s-ar fi îmbogăţit prin contracte cu companii de stat ruse, printre care și Gazprom, şi sunt acum pe lista de sancţiuni americane, în contextul crizei din Ucraina.

Conform informaţiilor actuale, Arkadi și Boris Rotenberg și alte persoane care au legătură cu acele conturi nu s-ar afla sub investigaţie, iar autorităţile ruse spun că acuzaţiile sunt nefondate. Banca germană este însă anchetată pentru facilitarea tranzacţiilor „în oglindă”, care, deși sunt legale, pot facilita spălarea banilor. „Mai exact, clienţii folosesc banii disponibili într-o piaţă şi, concomitent, vând în alta acelaşi tip de instrumente financiare. Tranzacţiile „în oglindă” pot fi folosite şi pentru a scoate bani din ţară fără a mai fi nevoie de convertirea rublelor în altă monedă, de trimiterea banilor în străinătate şi apoi de cumpărarea de noi bunuri”, explică Adevărul.

Efecte căutate

Ce se va întâmpla cu Germania? Cei pesimiști văd gravitatea fiecărui scandal și tind să o amplifice. Dar mai sunt și optimiști, precum Simon Anholt, consultant al Anholt-GFK Roper Nation Brands Index, care cred că reputaţia Germaniei nu se va pierde, pentru că imaginea Germaniei este deja foarte robustă, iar dacă o companie bună poate contribui întrucâtva la capitalul de imagine al ţării, o singură companie coruptă nu poate strica totul.

„Dacă se dovedește că oficialii germani au mituit pentru a găzdui Cupa Mondială, asta doar va adăuga la imaginea unui fotbal corupt. Oamenii vor spune că, dacă și Germania face aşa ceva, e clar cât de corupt e fotbalul. Prin urmare, anomalia le va aduce aminte, în cele mai multe cazuri, de ceva ce cred deja”, explică Anholt în ceea ce priveşte psihologia umană. Același lucru este valabil și în lumea finanţelor. Greșeala Deutsche Bank va fi mai degrabă un indicator al nivelului de corupţie din domeniu. Joerg Kraemer, economist-șef al Commerzbank, spune și el că „industria automobilelor din Germania nu se termină cu VW și nici nu va fi o recesiune cauzată de o singură companie”. Iar, în final, dacă VW „ia 10 cenţi din imaginea Germaniei, Angela Merkel pune la loc de sute de ori mai mult” prin politica de deschidere în faţa refugiaţilor, este de părere Anholt.

Întrebarea care rămâne este ce se ascunde în spatele mișcărilor Statelor Unite? Cele două ţări par să facă front comun în multe probleme globale, însă atunci când acestea sunt numărate, nu mai par așa de multe. SUA și Germania au o mare problemă de securitate și neîncredere, scoasă la iveală de controversele privind spionarea cancelarului german, de către NSA, şi protecţia datelor cu caracter personal pe internet, problemă lăsată în aer. Mai departe, Germania rămâne mai degrabă apropiată de Rusia în privinţa soluţiei siriene și chiar și a sancţiunilor împotriva Rusiei, ca urmare a anexării Crimeei. Și nu se poate face abstracţie de faptul că scandalurile apar toate într-un moment-cheie, în care SUA şi Uniunea Europeană trebuie să înceapă finalizarea negocierilor pentru Tratatul de Liber Schimb (TTIP), unde există încă diferenţe de opinie majore. Pentru Europa, tratatul ar conferi marilor companii o putere prea mare în faţa guvernelor, prin clauzele de protecţie a investiţiilor, și ar putea duce chiar și la o deteriorare în ceea ce priveşte drepturile angajaţilor, dar și la intrarea facilă pe piaţă a alimentelor modificate genetic, printre altele. S-ar putea ca, prin aceste scandaluri, SUA să încerce să submineze autoritatea Germaniei în Europa, să submineze cu totul ideea unei Europe cu standarde morale și etice mai ridicate decât cele ale Statelor Unite și să obţină astfel o negociere ușoară pe niște probleme spinoase.