A vrut să își termine predica, dar nu a mai reușit. Protestele enoriașilor din Biserica Sfântul Pavel din Salonic l-au împiedicat pe unul dintre cei mai importanţi lideri religioși ai Greciei să mai continue. Pare ciudată această manifestare într-o biserică, însă ea a venit după ce prelatul grec și-a exprimat votul pentru referendum. De ce el și mulţi alţi ierarhi au simţit nevoia să arunce biserica în apele atât de tulburi ale politicii?

Mitropolitul Antim i-a informat pe cei prezenţi că va vota „DA” și va oferi „un vot pentru Europa”. A fost momentul de declic al mulţimii prezente la liturghie, care a uitat, subit, unde se află. Unii l-au aclamat pe mitropolit, aplaudând, însă alţii au devenit extrem de vocali.

Antim nu este singurul lider religios important care și-a exprimat opoziţia faţă de proiectul lui Tsipras. Chiar șeful Bisericii Ortodoxe, Arhiepiscopul Ieronim al II-lea, și-a expus punctul de vedere care coincide cu cel al altor ierarhi religioși: „Trebuie să le promitem copiilor noștri o Grecie a creșterii și progresului”, o Grecie care nu poate să rămână decât acolo unde este, adică „în inima Europei”.

Poziţia lui Ieronim este oarecum surprinzătoare fiind cunoscut pentru faptul că evită să se pronunţe asupra problemelor de ordin politic. Aceasta îi determină pe unii să considere că Hristodoulos (fostul șef al Bisericii, mult mai vocal și mai naţionalist) i-ar fi fost mai de folos zilele acestea lui Alexis Tsipras.

Nici Biserica nu îi poate uni pe greci

Se pare că în Biserica Ortodoxă Greacă nivelurile superioare ale ierarhiei susţin salvarea ţării pe baza proiectului european. Însă, nu toţi preoţii ortodocși s-au aliniat în spatele șefului lor. La un miting recent pro-guvernamental în Piaţa Syntagma din Atena, preoţii au protestat faţă de măsurile de austeritate impuse de creditorii străini. Și mai vocali sunt unii călugări de pe Muntele Athos. Aceștia i-au numit pe susţinătorii adoptării condiţiilor impuse de creditorii europeni „mercenari”, care vor să nască frica în inimile celor slabi, „vânzându-și sufletele și demnitatea pe o mână de arginţi ai trădării lui Iuda”. Scrisoarea deschisă, semnată de mai mulţi călugări, îi îndemna pe greci să nu voteze doar cu gândul la pensii și salarii, ci și pentru trezirea din „letargia ucigătoare anti-creștină occidentală”. Puși în faţa acestor mesaje lipsite de unitate, enoriașii s-au simţit confuzi (aproape 40% dintre greci nu au votat) și au decis în acord cu ceea ce îi durea cel mai tare.

Pe de o parte, ierarhii au făcut apel la o abordare mai tehnică, cu valenţe geo-strategice. Ei s-au temut că un vot contrar ar putea duce la ieșirea Greciei din Europa, unde îi este locul istoric. Pe de altă parte, este vorba și de o abordare cu caracter simbolic (având în vedere că Grecia a fost primul teritoriu creștinat al Europei), însă populaţia afectată de criză pare să nu fie dispusă să gândească în termeni metaforici. Pentru aceasta prea puţin mai contează cine este „inima Europei” atâta timp cât așteptările terestre nu îi sunt satisfăcute și sunt încurajaţi în această atitudine și de acea parte a clerului care are o înclinaţie mai mare spre discursuri naţionaliste.

Iţele încurcate ale Bisericii

Dr. Elizabeth H. Prodromou, care predă la Școala Fletcher de Drept și Diplomaţie de la Universitatea Tufts din Boston, indică factori importanţi pentru care la nivel înalt este susţinută o poziţie pro-europeană. Primul factor (unul cu caracter istoric și teologic) constă în legăturile religioase pe care Biserica Ortodoxă Greacă le are cu Europa: „Biserica Greciei vede ortodoxia ca parte a istoriei europene și înţelege ca Grecia să fie o parte importantă a proiectului european”.

Al doilea factor sumarizează toate implicaţiile de ordin economic care au măcinat până în prezent societatea greacă. În opinia ierarhilor, criza umanitară s-ar accentua dacă Grecia ar ieși din zona euro. Este un aspect asupra căruia Biserica Ortodoxă Greacă a intervenit constant în ultimii ani, prin încercarea de diminuare a impactului sărăciei, în special prin programe de asistenţă socială.

Spre deosebire de alte biserici ortodoxe din spaţiul răsăritean (inclusiv cea din România, care nu a reacţionat în momentul introducerii regimului de austeritate), Biserica din Grecia este una mai militantă și mai activă chiar în zone care nu gravitează neapărat în jurul spiritualităţii. Astfel, oficialii greci ai Bisericii Ortodoxe îi adresau în 2011 o scrisoare președintelui Comisiei Europene, José Barroso, în care protestau faţă de suferinţele provocate poporului grec, avertizând că grecii nu sunt „produse de consum”.

Mai există, însă, un factor despre care Prodromou nu vorbește, dar  care este reliefat de presă și de reţelele de socializare. Acesta ţine mai mult de jocurile de culise. Mai precis, sunt în joc averile colosale ale Bisericii și privilegiile de care se bucură aceasta (averile bisericii nu sunt impozitate). Tot mai multe voci susţin necesitatea taxării veniturilor acesteia, lucru care încă nu s-a întâmplat. Premierul Tsipras, datorită radicalităţii sale, ar putea constitui o potenţială ameninţare în acest sens. Un eșec al referendumului ar fi dus la demiterea asumată a guvernului, ceea ce ar fi fost un colac de salvare și pentru Biserica Ortodoxă Greacă.

Din această dispută, mai mult politică decât religioasă, cei care pierd sunt în primul rând cetăţenii Greciei. Biserica, în încercarea de a rămâne relevantă în Europa, dar cu averile intacte, riscă să piardă tot mai mult sprijinul populaţiei. Deja un prim semnal a fost tras. Enoriașii nu și-au ascultat păstorii. Este un avertisment pentru toate confesiunile religioase care practică simplitate doar la nivel de discurs.

Foto: Wikimedia Commons

DISTRIBUIE: