Grecia are 48 de ore să prezinte un pachet de reforme „demn” de o nouă înţelegere cu creditorii europeni, iar dacă nu, toţi cei 28 de lideri ai statelor UE se vor întâlni de urgenţă duminică pentru a discuta scenariul ieșirii Greciei din zona euro.

Ultimatumul a venit în urma summitului de marţi de la Bruxelles, unde Alexis Tsipras trebuia să le explice liderilor zonei euro ce urmează după victoria de la referendumul de duminică. Tsipras era așteptat să prezinte un nou plan, însă nu a făcut-o. Prin urmare, a mai primit 48 de ore. Dacă creditorii cheie ajung la o înţelegere cu Grecia, atunci la summitul de duminică vor fi prezenţi doar liderii zonei euro, care vor discuta despre cum pot fi rezolvate necesităţile actuale ale Greciei. Dacă nu, toţi cei 28 de lideri vor fi convocaţi pentru a discuta despre consecinţele ieșirii Greciei din zona euro.

Situaţia este urgentată nu atât de creditorii europeni, cât de paralizia bancară din Grecia. Băncile nu se vor deschide până la sfârșitul săptămânii, controlul pe capital însemnând practic îngheţarea economiei, prin faptul că nu se pot face niciun fel de plăţi din conturi grecești către conturi dinafara ţării, iar oamenii nu pot extrage decât 60 de euro pe zi de la bancomate, cât timp acestea vor fi alimentate. Într-o economie care produce foarte puţin și se bizuie masiv pe importuri, de la medicamente, hârtie și plastic, la carne și lapte, situaţia înseamnă faliment pentru economia grecească.

Spaţiul politic care s-a creat între Alexis Tsipras și Angela Merkel este factorul principal care va determina dacă Grecia va fi trasă înapoi de pe buza prăpastiei financiare și sociale, sau dacă Europa va trebui să își asume un eșec colosal prin împingerea Greciei în prăpastie. Merkel și Tsipras sunt la extreme opuse, dar sunt legaţi mai strâns ca niciodată, soarta politică a unuia depinzând de deciziile politice ale celuilalt, în timp ce fiecare este presat intern să nu mai cedeze niciun pas. Ironia este faptul că Merkel l-a creat pe Tsipras.

„Dacă nu ar fi fost cura germană de cinci ani de austeritate aplicată Greciei, radicalul de stânga nici nu ar fi putut să viseze să devină premier în ianuarie. Dar dacă ea i-a făcut cariera politică, el are acum ultimul cuvânt de spus pentru moștenirea ei politică. De Atena depinde dacă Merkel va rămâne în istorie ca acel cancelar german care a prezidat peste destrămarea proiectului european, permiţând să se vadă că ireversibilitatea a fost o impostură”, scrie The Guardian.

Înţelegând foarte clar valenţele situaţiei de faţă, cât și scenariile care pot decurge de aici, Heiner Flassbeck, fost secretar de stat și ministru de finanţe al Germaniei, Thomas Piketty, profesor de economie la Paris School of Economics, Jeffrey Sachs, profesor de dezvoltare sustenabilă, profesor de managementul politicilor de sănătate și director al Earth Institute de la Universitatea Columbia, Dani Rodrik, profesor de economie politică internaţională la Harvard Kennedy School și Simon Wren-Lewis, profesor de politici economice la Blavatnik School of Government, de la Universitatea Oxford, au publicat o scrisoare deschisă către Angela Merkel și ceilalţi creditori cheie:

„Austeritatea fără sfârșit pe care Europa o forţează asupra poporului grec pur și simplu nu merge. Acum, Grecia a spus răspicat că nu mai vrea. După cum se aștepta majoritatea lumii, cerinţele financiare ale Europei au strivit economia, au dus la șomaj în masă și la colapsul sistemului bancar și a înrăutăţit criza datoriilor, prin creșterea lor la un nivel nesustenabil, de 175% din PIB. Acum, economia este la pământ, încasările din taxe înregistrând un declin rapid, piaţa muncii este deprimată, iar afacerile lipsite de capital.

Impacul umanitar este însă colosal: 40% dintre copii trăiesc acum în sărăcie, mortalitatea infantilă este în creștere, iar șomajul printre tineri se apropie de 50%. Corupţia, evaziunea fiscală și contabilitatea proastă a fostelor guverne grecești au ajutat la crearea problemei datoriilor. Grecii s-au supus în mare parte cerinţei pentru austeritate a lui Angela Merkel – tăieri de salarii, tăieri de cheltuieli bugetare, tăieri de pensii și creșteri de taxe. Dar în ultimii ani, seria așa-numitelor programe de ajustare impuse Greciei și altora nu a dus decât la o depresie (n.r. economică) cum nu s-a mai văzut în Europa din 1929-33. Medicamentele prescrise de Ministerul de Finanţe german și de Bruxelles nu au vindecat boala, ci l-au făcut pe pacient să piardă sânge.

Facem un apel către cancelarul Merkel și către troica să ia în considerare o schimbare de curs pentru a evita un dezastru și mai mare și pentru a permite Greciei să rămână în zona euro. Guvernului grec i se cere să pună pistolul la tâmplă și să apese pe trăgaci. Dar glonţul nu va ucide doar viitorul Greciei în Europa. Daunele colaterale înseamnă uciderea zonei euro ca simbol al speranţei, democraţiei și prosperităţii, și ar putea avea consecinţe economice în diverse colţuri ale lumii.

În anii 1950, Europa a fost fondată pe iertarea datoriilor anterioare, în special a Germaniei, ceea ce a generat o contribuţie masivă la creșterea economică postbelică și la instalarea păcii. Astăzi trebuie să restructurăm și să reducem datoria Greciei, să dăm economiei loc să își revină și să permitem Greciei să își plătească datoria redusă pe o perioadă mai lungă de timp. Acum este momentul pentru o regândire umană a programului de austeritate punitiv, care a eșuat, și pentru un acord asupra reducerea datoriei Greciei în combinaţie cu reformele de care ţara are nevoie. Mesajul nostru către cancelarul Merkel este clar: insistăm să luaţi această acţiune de leadership vitală pentru Grecia și Germania, dar și pentru restul lumii. Istoria își va aduce aminte de dvs. pentru acţiunile pe care le veţi face în această săptămână. Ne așteptăm și ne bazăm pe dvs. să faceţi pași curajoși și generoși către Grecia, pași care vor servi Europa pentru multe generaţii de acum încolo”, citează The Guardian.