Ce se va întâmpla cu Europa? Este o întrebare legitimă care începe să se audă tot mai persistent în urma valului de refugiaţi. Imigranţii, fără voia lor, descoperă cealaltă faţă a unei Europe care reușește cu dificultate să armonizeze practica și teoria în privinţa valorilor comunitare atât de des invocate în discursurile politice.

„Europa va eşua în problema refugiaţilor, dacă se rupe legătura cu drepturile universale civice, iar dacă această legătură este distrusă, nu va mai fi vorba despre Europa la care aspirăm”, a avertizat Angela Merkel. Declaraţia sa poate fi citită într-o notă destul de pesimistă cu privire la viitorul Uniunii Europene, dezvăluind faptul că fundaţia pe care s-a construit comunitatea europeană este șubrezită destul de serios.

Nu întâmplător, cancelarul german a catalogat criza refugiaţilor drept o provocare mai mare decât criza datoriei grecești. Într-o anumită măsură, Grecia a fost adusă pe o linie de plutire, iar Europa, la nivel de concept, putea foarte bine să supravieţuiască și fără insulele elene. Cu totul alta este situaţia generată de fluxul covârșitor al refugiaţilor. Aici nu mai vorbesc banii, ci valorile.

Uniunea Europeană a fost creată nu doar pentru a fi un gigant economic, ci pentru a etala spiritul de solidaritate care gravitează în jurul conceptelor democratice. Asupra acestui deziderat a insistat cancelarul german atunci când a menţionat că „drepturile civice universale au fost până acum strâns legate de Europa şi de istoria sa. Acesta este unul dintre principiile fondatoare ale Uniunii Europene.” Problema constă în faptul că fundaţia europeană este lovită din plin de șuvoiul de imigranţi. O breșă destul de serioasă a apărut în Ungaria. Mai precis, autorităţile maghiare încearcă să rezolve criza invocând legile Uniunii Europene.

Ungaria dă un brânci Europei

„Regulile Schengen sunt clare în legătură cu obligaţia de a proteja graniţele externe și Ungaria va respecta legile UE în această privinţă chiar dacă este criticată pentru asta”, a explicat șeful diplomaţiei ungare.

Ceea ce invocă oficialul ungar este o prioritizare a lucrurilor: mai importante sunt legile, apoi oamenii. În consecinţă, refugiaţilor li s-a interzis accesul în incinta gării din Budapesta, în schimb alţi pasageri au fost lăsaţi să urce în trenuri internaţionale cu destinaţia Viena. „Niciun tren nu va sosi și nu va pleca din gara Keleti până la noi ordine. Le cerem tuturor să părăsească incinta”, a fost mesajul transmis la difuzoare, urmat de o intervenţie a poliţiștilor.

Aparent, Ungaria nu ar avea de ce să fie condamnată prea tare, atâta timp cât are acoperire legală pentru deciziile adoptate. Însă o declaraţie destul de recentă a unuia dintre liderii partidului aflat la guvernare arată că opoziţia faţă de imigranţi este alimentată din alte motive. „A devenit clar că politica Uniunii Europene privind migraţia a eșuat, iar acum oamenii ar trebui să se întrebe dacă vor să-și vadă nepoţii trăind într-un «califat european unit», a declarat Antal Rogan, liderul grupului parlamentar FIDESZ. În viziunea sa (și nu doar a sa), această criză a refugiaţilor ameninţă „însăși existenţa Europei creștine”.

Și fostul președinte al României Traian Băsescu s-a alăturat celor care consideră că interesul naţional ar trebui să primeze, susţinând că „România ar trebui să refuze să primească migranţi pe teritoriul ei. Nu este jocul nostru, nu este problema noastră”, invocând ameninţarea teroristă care vine la pachet cu acești refugiaţi.

Frica de imigranţi

Unii consideră că aceste temeri sunt exagerate, iar criza umanitară ţine de o problemă a prezentului, nu de temeri legate de viitor. Așa consideră ministrul francez de externe, Laurent Fabius, care a apreciat drept „scandaloasă” atitudinea anumitor ţări din estul Europei în fata crizei refugiaţilor, începând cu Ungaria.

Scandaloasă sau nu, cert este că atitudinea autorităţilor maghiare pune sub semnul întrebării însuși proiectul comunitar. De aici se nasc și dilemele. Sunt valorile europene suficient de rezistente pentru a nu exista riscul diluţiei lor printr-o modificare a componenţei culturii europene? Acest pericol generat de asaltul fără precedent al unui alt tip de civilizaţie îi îngrijorează pe cei care sesizează similitudini cu situaţia Imperiului Roman invadat de popoare din Asia sau Africa. „Un procent e asimilabil, dar 10 înseamnă enorm pentru orice cultură, iar Europa nu este pregătită să facă faţă unei asemenea invazii”, arată istoricul Neagu Djuvara.

Alţii, la fel de îngrijoraţi, văd pericolul chiar mult mai aproape în timp. Aceștia invocă un plan bine pus la punct, coordonat din umbră de Rusia, alături de Statul Islamic. Această opinie susţinută de generalul Constantin Degeratu, fost șef al Marelui Stat Major al Armatei, este construită pe ipoteza că invazia din prezent a Europei este „un anume tip de răspuns al Rusiei la sancţiunile Uniunii Europene”. În ecuaţie au intervenit și structurile teroriste, susţine mai departe generalul, pe fondul unor „relaţii vechi ale serviciilor secrete rusești cu extremismul din Orientul Apropiat”.

Valorile europene, o problemă capitală

În schimb, unii analiști ruși consideră că vinovăţia pentru criza actuală trebuie identificată chiar în curtea Europei. Maxim Artemiev, politolog, profesor la Universitatea rusă de Stat pentru Studii Umaniste, susţine că „Europa a devenit ostaticul propriului succes”. Tocmai valorile pe care acum este nevoită să le apere sunt cele care i-au adus pe refugiaţi în număr atât de mare. „Europa nu poate deporta migranţii, trebuie să le asigure tabere de refugiaţi şi toată această putere a Europei devine şi o slăbiciune a ei”, conchide profesorul rus.

Varietatea de opinii cu privire la această problemă nu face decât să arate că Europa trece prin propria criză valorică. Incertitudinile se înmulţesc, iar ceea ce se cunoaște deocamdată sigur este că mii de oameni bat la poarta unui continent care se vede pus în situaţia de a-și apăra valorile tocmai prin negarea lor. Cu alte cuvinte, solidaritatea europeană nu este pentru toţi.

Această criză evidenţiază și mai mult ceea ce istoricul Lucian Boia anticipa în cartea sa despre sfârșitul Occidentului. „O istorie se încheie şi o alta prinde contur. Nu este sfârşitul lumii, dar e ceva ce oarecum îi seamănă: sfârşitul unei lumi. O lume apune şi se întrevăd, ca prin ceaţă, contururile nedesluşite ale unei lumi noi.”  Cum va arăta noua lume este greu de anticipat. Știm totuși că Europa nu mai este atât de unită atunci când la orizont se profilează crizele.

DISTRIBUIE: